Nebunatica mea iubiţică îmi servea masa, şi, prin fereastra întredeschisă de la sufragerie visam la tremurătoarele arhitecturi pe care Creatorul le face din aburi, minunatele clădiri ale necuprinsului. Şi îmi spuneam, în visarea mea: "Toate închipuirile acestea sînt aproape la fel de încîntătoare ca ochii iubitei mele, groaznica mea nebunatică iubită cu ochii verzi." Cînd, dintr-o dată, am primit un pumn în spate şi am auzit o voce spartă şi fermecătoare, o voce isterică şi parcă răguşită de ţuică, vocea iubitei mele, care striga: "Ai de gînd să mănînci odată supa aia, fir-ai al d... să fii de negustor de aburi?" _______________ Charles Baudelaire, « La soupe et les nuages », în volumul Le spleen de Paris (1869), Œuvres complètes, Paris, Éditions Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, 1961, p. 298 [Manuscris din Colecţia Armand Godoy]. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate