Ma main s'ouvre... [fragments] / Mîna mi se deschide... [fragmente]

pour Gilles Deleuze

Ma main s'ouvre
doucement
lentement
pouce
index
annulaire
mes doigts s'écartent
et s'allongent
et se tendent
et saisissent le vide
et s'agrippent à l'air humide
et décrivent un arc de cercle
où tu t'enveloppes
où tu te précipites
où tu te réfugies
contre l'heure mourante
et tes lèvres sèches s'écartent
et s'ouvrent
et tes dents apparaissent
blanches
que tes gencives roses
rendent plus agressives
et tes yeux se ferment
à demi
comme en un sourire timide
et tes paupières battent
et tes pommettes s'ornent
d'une ride future
qui les délimite
et leur donne
une contenance pleine
et tu me regardes
et ma main se pose
sur ton épaule
et mon bras t'entoure la taille
te retient
te soutient
t'emprisonne
te serre
t'étouffe
et tu gémis
et tu cries
et tu appelles
et tu m'appelles
et tu lèves la tête
et tu tends les lèvres
et tu cherches les miennes
et du bout durci de ta langue
tu écartes mes dents
et ta langue entoure ma langue
et tu aspires ma langue
avales ma bouche
et tu joins les mains
derrière ma nuque
et saisis mes cheveux
et te serres contre moi
contre mon ventre
contre mes jambes
et tes jambes enserrent les miennes
et tu t'écrases contre moi
et tes bras entourent mes reins
et tes mains caressent mes cuisses
et tu écartes les jambes
et tu écartes les cuisses
et tu te fixes sur moi
tendu
et je m'introduis en toi
et tu me gardes
jusqu'au
jaillissement
qui te fait hurler
et alors
calmée
tu me caresses le front
et me baises les yeux
et les lèvres
et les épaules
et te reposes
sur mon ventre apaisé
et du silence naissant
des minutes
prolongées
meurent appels
et enthousiasmes
et lentement
irrésistiblement
tu t'endors
en moi
pour renaître,
Écriture.

pentru Gilles Deleuze

Mîna mi se deschide
alene
netulburat
degetul mare
arătătorul
inelarul
şi degetele se răsfiră
şi se alungesc
şi se întind
şi cuprind vidul
şi se agaţă de aerul umed
şi trasează un arc de cerc
în care te înfăşori
în care te năpusteşti
în care cauţi un adăpost
împotriva ceasului fără vlagă
şi buzele tale uscate se depărtează
şi se deschid
şi îţi apar dinţii
albi
pe care gingiile trandafirii
îi arată mai tăioşi
şi ochii ţi se închid
pe jumătate
precum un zîmbet sfios
şi pleoapele-ţi tremură
şi pomeţii se-ncarcă
de un rid ce va să vină
care îi mărgineşte
şi le dă
împlinire
şi mă priveşti
şi mîna mea se lasă
pe umărul tău
şi braţul meu îţi înconjoară mijlocul
te opreşte
te sprijină
te prinde
te strînge
te înăbuşă
şi te tîngui
şi urli
şi strigi
şi mă strigi
şi ridici capul
şi întinzi buzele
şi le cauţi pe ale mele
şi cu vîrful întărit al limbii
îmi descleştezi dinţii
şi limba ta încinge limba mea
şi îmi aspiri limba
îmi sorbi gura
şi îţi împreunezi mîinile
după ceafa mea
şi îmi prinzi părul
şi te chirceşti lîngă mine
pe pîntecul meu
pe picioarele mele
şi picioarele tale le strîng pe ale mele
şi te striveşti de mine
şi braţele tale îmi înconjoară rărunchii
şi mîinile tale mîngîie coapsele mele
şi desfaci picioarele
şi desfaci coapsele
şi te aşezi pe mine
cel încordat
şi intru în tine
şi mă păstrezi
pînă la
ţîşnirea
care îţi scoate un urlet
şi atunci
liniştită
îmi mîngîi fruntea
şi îmi săruţi ochii
şi buzele
şi umerii
şi te laşi
pe pîntecul meu cuminte
şi din tăcerea ce zămisleşte
îndelungi
minute
se sting chemări
şi însufleţiri
şi încet
fără împotrivire
adormi
în mine
pentru a reînvia,
Scriere.