|
Immensité criminelle vase fêlé de l'immensité ruine sans limites immensité qui m'accable molle je suis mou l'univers est coupable la folie ailée ma folie déchire l'immensité et l'immensité me déchire je suis seul des aveugles liront ces lignes en d'interminables tunnels je tombe dans l'immensité qui tombe en elle-même elle est plus noire que ma mort le soleil est noir la beauté d'un être est le fond des caves un cri de la nuit définitive ce qui aime dans la lumière le frisson dont elle est glacée est le désir de la nuit |
Ucigătoare nesfîrşire blid crăpat al nesfîrşirii ruină fără de măsură sleită nesfîrşire ce mă covîrşeşte sînt sleit universul este vinovat nebunia înaripată nebunia mea destramă nesfîrşirea şi nesfîrşirea mă destramă singur sînt orbii citi-vor aceste rînduri în lungi fără de capăt tunele cad în nesfîrşirea ce cade în ea însăşi ce mai întunecată este decît moartea mea îndoliat şi soarele farmecul unei fiinţe este hăul beciurilor un strigăt al nopţii veşnice ceea ce în lumină caută tremurul din care a îngheţat nu este decît năzuinţa nopţii |
 |
|
Referinţa: Georges Bataille (1897–1962) – «L'immensité criminelle...», în volumul L'Archangélique (1944), Œuvres complètes (1970–1988), tome III, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1974, p. 75. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |