18.10.2005
Immensité criminelle
vase fêlé de l'immensité
ruine sans limites



immensité qui m'accable molle
je suis mou
l'univers est coupable



la folie ailée ma folie
déchire l'immensité
et l'immensité me déchire



je suis seul
des aveugles liront ces lignes
en d'interminables tunnels



je tombe dans l'immensité
qui tombe en elle-même
elle est plus noire que ma mort



le soleil est noir
la beauté d'un être est le fond des caves un cri
de la nuit définitive



ce qui aime dans la lumière
le frisson dont elle est glacée
est le désir de la nuit
Ucigătoare nesfîrşire
blid crăpat al nesfîrşirii
ruină fără de măsură



sleită nesfîrşire ce mă covîrşeşte
sînt sleit
universul este vinovat



nebunia înaripată nebunia mea
destramă nesfîrşirea
şi nesfîrşirea mă destramă



singur sînt
orbii citi-vor aceste rînduri
în lungi fără de capăt tunele



cad în nesfîrşirea
ce cade în ea însăşi
ce mai întunecată este decît moartea mea



îndoliat şi soarele
farmecul unei fiinţe este hăul beciurilor un strigăt
al nopţii veşnice



ceea ce în lumină caută
tremurul din care a îngheţat
nu este decît năzuinţa nopţii












Referinţa:

Georges Bataille (1897–1962) – «L'immensité criminelle...», în volumul L'Archangélique (1944), Œuvres complètes (1970–1988), tome III, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1974, p. 75.



Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

Votaţi acest articol:

Media: 0/5 (0 voturi)

0 comentarii

Adăugare comentariu

Publicitate

Sus