12.07.2005


Simple voyelle
Voyelle perdue
Qui va et vient
Dans la cage
Du bal masqué


Elle répand
L'odeur et l'image
De l'autre rive
Quand la corde nourrie de sang
Respire le souffle délivré


Je retrouve le soleil souterrain
Voisinant mes cactus d'octobre


Beau aussitôt par trop de larmes


Est-ce pour toi que le poète
Porte des nuits transparentes
Afin que la parole
Ne soit plus faussée ?




Simplă vocală
Vocală risipită
Ce vine se stinge
În cuşca
Unui bal mascat


Răspîndeşte
Mireasma şi chipul
Celuilalt ţărm
Pe cînd funia hrănită de sînge
Respiră suflul descătuşat


Regăsesc soarele de sub pămînturi
Printre cactuşii mei de octombrie


Dintr-o dată frumos prin prea multe lacrimi


Pentru tine duce, oare, poetul
Nopţi străvezii
Astfel încît cuvîntul
Să nu fie, în veci, tulburat ?







_______________


Esther Nirina (1932 - 2004), «Simple voyelle... », în volumul Rien que lune (Œuvres poétiques), Saint-Denis / La Réunion, Éditions Grand Océan, Collection «La Roche Écrite / Les Intégrales», Avant-propos de Jean-François Reverzy, Liminaires de Édouard J. Maunick, 1998, ISBN 2-912862-09-4, 322 p. in 8o, p. 78.

Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc

0 comentarii

Publicitate

Sus