|
Simple voyelle Voyelle perdue Qui va et vient Dans la cage Du bal masqué Elle répand L'odeur et l'image De l'autre rive Quand la corde nourrie de sang Respire le souffle délivré Je retrouve le soleil souterrain Voisinant mes cactus d'octobre Beau aussitôt par trop de larmes Est-ce pour toi que le poète Porte des nuits transparentes Afin que la parole Ne soit plus faussée ? |
Simplă vocală Vocală risipită Ce vine se stinge În cuşca Unui bal mascat Răspîndeşte Mireasma şi chipul Celuilalt ţărm Pe cînd funia hrănită de sînge Respiră suflul descătuşat Regăsesc soarele de sub pămînturi Printre cactuşii mei de octombrie Dintr-o dată frumos prin prea multe lacrimi Pentru tine duce, oare, poetul Nopţi străvezii Astfel încît cuvîntul Să nu fie, în veci, tulburat ? |
_______________ Esther Nirina (1932 - 2004), «Simple voyelle... », în volumul Rien que lune (Œuvres poétiques), Saint-Denis / La Réunion, Éditions Grand Océan, Collection «La Roche Écrite / Les Intégrales», Avant-propos de Jean-François Reverzy, Liminaires de Édouard J. Maunick, 1998, ISBN 2-912862-09-4, 322 p. in 8o, p. 78. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc |