Pe Blanca (25 ani) am cunoscut-o într-o seară, după un spectacol, şi a fost "dragoste la prima vedere". Ne-am dat seama rapid că suntem pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte implicarea şi pasiunea pentru actorie şi asta ne-a legat în primă fază. În scurt timp, ne-am împrietenit de-a binelea. Blanca ştie să asculte, e un om cu care n-o să regreţi niciodată că te-ai văzut la o cafea, chiar dacă e 8 dimineaţa şi n-ai dormit decât trei ore. E o actriţă în care îţi poţi pune toată încrederea, aş recomanda-o oricând fără pic de ezitare. Sper ca roadele muncii ei să nu întârzie niciodată să apară. (Cristiana Luca, actriţă, 24 ani)
Cristiana Luca: Blanca, o să încep cu începutul... când te-ai gândit prima oară că vrei să fii actriţă şi când (şi de ce) ai decis să concretizezi acest gând?
Blanca Doba: Povestea clasică - am fost unul din acele cazuri care a crescut în teatru, mai exact în teatrul de marionete din Arad. Când m-am născut, părinţii mei lucrau acolo, mama ca actor-mânuitor (încă lucrează acolo), tata ca luminist (nu mai lucrează acolo, dar încă ne spune poveşti din perioada aia în jurul focului). Iniţial voiam să mă fac marionetistă, dar apoi, după ce am văzut primele spectacole în care jucau actori, mi-am dat seama că eu vreau să joc şi pe mine să mă arăt în ciuda faptului că eram şi încă sunt o persoană timidă (da, ştiu că are sens, am făcut şi eu nişte cercetări amănunţite).
C.L.: De ce ai ales să studiezi actoria în Cluj, la UBB FTF, şi nu în capitală?
B.D.: Cu câteva zile înainte de admiterea la Cluj, am participat la nişte workshop-uri de pregătire ţinute de profesorii care urmau să ia clasă. Mi-a plăcut foarte mult cum au lucrat Irina Wintze şi Camelia Curuţiu cu noi aşa că mi-am scos din cap admiterea la UNATC pe care voiam să o încerc după ce terminam cu probele la Cluj. În timpul admiterii l-am cunoscut şi pe Profu', pe Miklós Bács, şi mi-am dat seama că acolo vreau să fiu. E bine că m-au vrut şi ei, aşa că am rămas. Am învăţat multe în 3 ani de zile şi am avut nişte colegi foarte buni. Mi se face des dor de perioada aia.
C.L.: Te-am văzut în spectacolul eu rămân - text scris de tine şi de Luana Hagiu, regizat de Luana. Am avut senzaţia că aţi colaborat foarte bine. Cum a apărut ideea acestui one-woman show?
B.D.: Eram în anul despre care s-a săturat toată lumea să vorbească şi noi ne săturaserăm să ne amintim de ce bine era când era şi fix atunci am fost provocată de un om minunat să dezvolt un moment de la #galahop2017... şi acel moment de 8 minute s-a transformat într-un spectacol de 45 de minute regizat de Luana Hagiu (regizoare, 25 ani) - şi da, chiar a fost colaborarea ideală: pe lângă un regizor excelent care a ştiut cum să lucreze cu mine şi cum şi când şi cu ce să mă provoace, a fost şi my work wife adică jumătatea aia puternică, încurajatoare, plină de încredere şi stăpână pe sine de care aveam nevoie. După nişte sesiuni de cafele în căldura Bucureştiului, am decis ca firul principal al spectacolului să fie despre viaţa unei tinere actriţe la început de carieră, incluzând şi câteva trivia facts despre meserie. Am scris textul într-un google doc şi când am început să avem mai multe fragmente am început să facem şi mişcarea într-o garsonieră la Dristor. După ce am avut eu revelaţia că se poate face teatru într-o garsonieră la Dristor în timp ce miroase a mâncare gătită de la vecini, în timp ce auzi cum cade gunoiul prin ghenă, în timp ce sunt 30 de grade în casă, ne-am pornit cu eu rămân prin ţară şi a fost cea mai frumoasă călătorie şi încă e.
C.L.: Aşadar tu ai ales să rămâi.
B.D.: Haha, exact.
C.L.: Apropo de colaborarea regizor-actor, care sunt aşteptările tale de la un regizor?
B.D.: În mare parte sunt aşteptările alea de bază aşa că nu le mai exemplific şi eu, dar pot spune că am avut noroc să lucrez cu regizori care au ridicat ştacheta aşteptărilor destul de sus.
C.L.: Ai avut vreodată momente în care ai avut senzaţia că n-o să reuşeşti sau că nu îţi vei atinge scopul cu un rol sau o scenă? Dacă da, ce anume te-a ajutat să rezolvi "problema"?
B.D.: Da, am avut, aproape la fiecare proiect apar câteva zile de confuzie, disperare şi vaidecapumeunumaiştiunimic. În timp, am învăţat să mă detaşez şi să privesc imaginea în ansamblu, să apelez la colegi sau la regizor, să am răbdare cu mine şi uneori, doar să aştept.
C.L.: Cum îţi găseşti motivaţia şi seninătatea în vremuri de "criză"?
B.D.: Am nişte oameni apropiaţi care cred în mine şi mă susţin în momentele low. De la ei, în momentele de criză, ca o lacomă, iau mult, mult de tot. Vreau să le mulţumesc pe această cale!!! (bine, motivaţia o mai găsesc şi singură pentru că atâta timp cât simt că merită încă să depun efort, nu o să mă autosabotez.)
C.L.: Cu plăcere!
B.D.: Haha, da, mulţumesc frumos!
C.L.: Blanca Doba, care e emploi-ul tău? Coincide acesta cu felul în care eşti percepută de către regizori?
B.D.: Eu îmi dau seama că dacă ai nevoie de o Julietă, eu sunt copila aia. Asta nu înseamnă că nu aş putea fi şi altceva, altfel sau fix opusul. Ştiu că e imposibil să renunţăm la tipologii şi până nu demonstrezi că poţi şi aşa, şi şi altfel, nu ţi se dă ocazia să experimentezi prea mult în afara zonei tale de confort. Ţin minte că în facultate ne spuneau profii să încercăm acum roluri cât mai diverse că după ce terminăm, în teatre, o să fim puşi fiecare în câte-o categorie şi foarte puţin o să avem şansa să jucăm şi altceva. Nu am vrut să mi se întâmple asta aşa că în eu rămân joc de la o actriţă la o studentă la un portar la o gravidă la o vacă la un drac la o nina la o lady anne, iar în Teatrul Maria Filotti Brăila (teatrul în care sunt angajată) nu am simţit că sunt vârâtă în vreo categorie de neclintit.
C.L.: Visezi la un personaj pe care ţi-ai dori să-l interpretezi? Dacă da, ce te atrage în mod particular la acesta?
B.D.: Nu, n-am visat niciodată la un personaj anume, probabil ca să nu fiu dezamăgită în caz că nu o să îl joc vreodată. Chiar vreau tot felul de roluri şi momentan funcţionează dorinţa asta.
C.L.: Care este experienţa ta în lucrul cu camera de filmat? Ai apucat să-ţi formezi o părere despre diferenţele dintre actoria de film şi actoria de teatru?
B.D.: Am avut prea puţine experienţe în film încât să îmi formez o părere. Am filmat un scurtmetraj în regia lui Radu Bărbulescu acum câţiva ani şi asta a fost cam cea mai consistentă experienţă. Din câte am observat, exact ca în teatru, cerinţele fiecărui regizor sunt diferite şi trebuie să te adaptezi şi să fii cât mai maleabil. Ah, şi să nu te grăbeşti... cu textul sau cu o r i c e.
C.L.: În ce film pe care l-ai văzut şi ţi-a plăcut, ţi-ai fi dorit să joci?
B.D.: Lady Bird.
C.L.: Bine, dar nu avem buget pentru sequel-ul românesc de la Lady Bird. Ai avut vreodată un plan B? Dacă n-ai fi ajuns actriţă...?
B.D.: N-am avut niciodată un plan B foarte serios; toate planurile B au rămas la nivelul de "hm, o posibilă direcţie pentru cândva". Dacă nu ar fi actoria, ar fi ori light-design, ori alpinism.
Blanca Doba
Data naşterii: 30.12.1995
culoare păr: blond natural închis | culoare ochi: verzi | 1.68m | 57 kg | domiciliu: Bucureşti | Din octombrie 2019 este angajată a teatrului Maria Filotti, Brăila.
Studii: 2017-2019 - master actorie UNATC Bucureşti, clasa Tania Filip, Radu Gabriel / 2014-2017 - licenţă actorie Facultatea de Teatru şi Film Cluj-Napoca, clasa Miklós Bács, Irina Wintze, Camelia Curuţiu-Zoicaş
Proiecte de teatru:
Eleonora Zamfirescu, Steaua fără nume, r. Cristian Ban (2021), Teatrul Maria Filotti, Brăila
Actriţa, eu rămân, r. Luana Hagiu (2020), producţie independentă
Jessica, Asta-i tinereţea noastră, r. Radu Iacoban (2020), Teatrul Maria Filotti, Brăila
Ofelia, Rosencrantz & Guildenstern sunt morţi, r. Eugen Gyemant (2019), Teatrul de Comedie, Bucureşti
Sylvette, Romanţioşii, r. Vlad Cristache (2018), Teatrul Al. Davila, Piteşti
Ania, Livada de vişini, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză (2018), Teatrul Metropolis, Bucureşti
Teo, Fata Morgana, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză (2018), Teatrul Dramaturgilor Români, Bucureşti
Actor, A treisprezecea noapte, spectacol-concert aniversar Nicu Alifantis, r. Mihai Ţărnă (2017), FNT & UNITER, Bucureşti
Selena în Chronochinezia, r. Radu Bărbulescu (2019)
Denisa în Piano Story, r. George Paraschiv (2021)
Premii: cea mai bună tânără actriţă, Gala HOP 2017
Nominalizări: premiul UNITER pentru DEBUT 2019 pentru rolul Teo din spectacolul Fata Morgana, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Dramaturgilor Români, Bucureşti.
*
Actorii selectaţi la ediţia 2021 a programului 10 pentru FILM la TIFF sunt: Daniel Beşleagă - interviu aici (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ), Romaniţa Ionescu - interviu aici şi Alex Calangiu - interviu aici (actori ai Teatrului Naţional "Marin Sorescu'' din Craiova), Blanca Doba - interviu aici şi aici (Teatrul "Maria Filotti'' din Brăila, Teatrul de Comedie, Teatrul Dramaturgilor, Teatru Metropolis) - nominalizată în 2019 la Premiile UNITER pentru Debut şi câştigătoarea Premiului 10 pentru FILM la Gala HOP în 2017, Diana Fufezan - interviu aici (Teatrul Naţional "Radu Stanca'' din Sibiu), Alexandru Liviu Ionescu - interviu aici - distins cu Premiul 10 pentru FILM la Gala HOP 2020, Zita Ema Moldovan - interviu aici (Compania de Teatru Giuvlipen), Matei Rotaru - interviu aici (Teatrul Naţional "Lucian Blaga'' din Cluj-Napoca), Theodora Sandu - interviu aici (Teatrul "Toma Caragiu'' din Ploieşti) - câştigătoarea premiului 10 pentru FILM la Gala HOP 2019) şi actriţa şi regizoarea independentă Armine Vosganian - interviu aici.
Cei 10 actori au fost propuşi şi selectaţi de un grup de profesionişti din teatru şi film: regizorul şi producătorul Tudor Giurgiu - preşedintele festivalului, criticii de teatru Iulia Popovici, Cristina Rusiecki şi Oana Stoica, directorul de casting Florentina Bratfanof, Răzvan Penescu - editorul portalului Liternet şi Cătălin Dordea, director de casting şi coordonator al proiectului 10 pentru FILM.