Dorin Tudoran, azi. Și în vremea amintirilor - Numai copilăria e glorioasă

Citiți un fragment din această carte aici.


Jurnalistul - poetul - care pune întrebările are 51 de ani, Dorin Tudoran a împlinit 76. Șaptezeci și șase. Un eveniment sărbătoresc, care e întâmpinat, zicem noi, cu destulă discreție. Într-o Istorie a literaturii române, Dorin Tudoran are un loc de onoare - între cele mai importante din ultimii 50 de ani. O jumătate de secol în care despre Dorin Tudoran s-au scris sute de articole, zeci de studii - o jumătate de secol în care Dorin Tudoran a scris zeci de cărți de referință pentru vremea lui și a noastră. Martori oculari (1976), scrisă împreună cu Eugen Seceleanu, rămâne o carte cu ecou, după cum Biografia debuturilor (1978) e o carte de învățătură: de ce îi uităm mereu pe cei care au schimbat fața literaturii, odinioară?

Dorin Tudoran ni-i amintește și aici, în această carte, pornind de la poeziile tatălui, "prezent în antologia lui George Togan".

Ce-i cu antologia, ce-i cu poeții din antologie - iată altă "carte de învățătură" care ar trebui reeditată. Cum biografiile scriitorilor mi se par definitorii (totuși!) pentru opera lor, aș începe și eu cu arborele genealogic al lui Dorin Tudoran - cu anii stră-străbunicului său, Atanasie Todoran. Sfântul. Dorin Tudoran recitește, pentru Robert Șerban, dar și pentru cititorii săi, biografia lui Atanasie Todoran și "istoria" din timpurile antologiei lui George Togan. Nici volumul de față nu apasă excesiv asupra vremurilor eroice ale lui Dorin Tudoran. Există câteva cărți care trebuie recitite. Eu, fiul lor. Dosar de Securitate (Polirom, 2010) poate fi înțeles mai bine (și) cu ajutorul lui Radu Ioanid, Nicolae Manolescu, dar și cu ajutorul lui Liviu Antonesei: "Această carte masivă adună numai o parte din cele peste 10.000 de file din dosarele de securitate ale lui Dorin Tudoran, unul din puținii noștri disidenți autentici și până la capăt. Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar curajul și caracterul obiectivului, ci și teoria și metodologia sinistrei instituții. Din păcate, cartea mai pune în lumină slăbiciunile, lașitățile și trădările celor de lângă noi uneori aparent, foarte aproape de noi". Sigur că au fost "foarte aproape de noi" - foarte aproape de contemporanii lor - și cei din preajma lui Atanasie Todoran, și foarte aproape de poeții din antologia lui George Togan.

Dorin Tudoran este mereu scriitorul Dorin Tudoran - colegul unor poeți, prozatori, eseiști pe care îi ține minte. Alături de care rămâne, alături de care își amintește. Cu iubire sau cu mânie? Capacitatea de a admira stă în echilibru cu energia de a detesta. Dar scriitorul "din lume"? E prieten cu cei mari, cu cei foarte mari, cu cei care au fost împotriva regimului comunist. E prieten cu Axionov, este alături de Evtușenko, i-a citit și i-a urmărit, îi știe. E membru al unui juriu foarte important, Janus Pannonius, care selectează poeții de seamă de azi - cei care se află în apropierea Premiului Nobel. I-a citit pe poeții români, despre care scrie, la care se întoarce nu o dată.

Cartea aceasta e o frumoasă întâlnire între un scriitor din Timișoara și un scriitor de seamă al lumii de azi. O întâlnire care ne arată, încă o dată, că Dorin Tudoran e între cei care definesc literatura secolului XXI. Sau, dacă îi recitim și eseurile despre lumea de azi, secolul XXI, al Statelor Unite, al Europei și al României.

Citiți un fragment din această carte aici.