Cuvânt-înainte la Simfonia semnelor

Citiți un fragment din această carte aici.


În cartea aceasta, ca în orice carte bună, cititorul va întâlni, reunite, texte din mai multe registre. Mai întâi, un registru politic. Un parlamentar se socotește dator să ilustreze dimensiunea terapeutică a angajării sale: să analizeze și să caute soluții pentru o problemă acută a comunității care l-a delegat. Dincolo de retorica "reformei" instituționale, de confruntările de partid, de abordarea previzibilă a unor subiecte la îndemână, Adriana Săftoiu se concentrează pe drama pe cât de acută, pe atât de neglijată a unui segment de populație aflat în urgentă nevoie de atenție, de ajutor, de intervenție eficace: lumea celor născuți sau deveniți surzi. Nici cititorul obișnuit și, cu atât mai puțin, politicianul "ales" nu par să fi sesizat urgența unei astfel de abordări. Cartea aceasta va semnala importanța unei reacții prompte, responsabile, a unei intervenții competente și salvatoare într-un segment al comunității aflat în severă suferință.

Politicianul adevărat asta caută, de fapt: diagnosticul relelor sociale, tratamentul bolii, vindecarea. Se vorbește des despre "minorități", dar în cartea aceasta e vorba de o minoritate cu ecou minim în conștiința publică.

Un alt registru al textului e cel lingvistic. În cunoștință de cauză, autoarea studiază, caz cu caz, posibilitatea comunicării pentru cei care nu au la îndemână instrumentele omului obișnuit. Limbajul semnelor, exprimarea "mută", simbolica transferului de la cuvânt la gest, toate acestea sunt abordate cu rigoare analitică și dau o șansă "invalizilor" să intre în dialog cu ei înșiși și cu cei din jur.

În sfârșit, cartea Adrianei Săftoiu e și o carte de memorialistică: plină de portrete, de întâlniri destinate, de context comunitar, individual, autobiografic. Nu întâmplător, autoarea a exercitat, perioade întregi, meseria de "purtător de cuvânt": o bună ocazie să intri în contact cu episoadele de "surzenie" a interlocutorilor, cu eșecul comunicării, cu derapajul cuvintelor...

Calitățile Adrianei Săftoiu îmi sunt, de mult, cunoscute. Dar cartea de față m-a surprins, totuși, prin temeinicie, simț al răspunderii, dedicație comunitară. Cine are urechi de auzit să audă! Cine nu, să citească!