Teatrul viu în lumea omului gri - Poetic sau politic?

Citiți un fragment din această carte aici.

Coperta volumului Teatrul alternativ polonez în timpul comunismului, semnat de Anda Cadariu, reproduce o fotografie a intervenției stradale intitulate Happy Day, constând într-o acțiune a grupului Akademia Ruchu de doar câteva minute, în care artiștii îmbrăcați în haine colorate descind în stradă cu flori și fructe pe muzica Primăverii lui Vivaldi. În iarna cenușie a anului 1976, performerii animă străzile întunecate ale Varșoviei, restituind abundența multicoloră a vieții libere în epoca alimentelor raționalizate și a sentimentului general de opresiune. Astfel, coperta evocă atât rolul etic-angajat, cât și cadrul experimental-performativ al teatrului alternativ polonez din deceniile rezistenței culturale și sintetizează subiectul cărții. Căci întreaga evoluție a grupului Akademia Ruchu marchează un traseu comun multor companii teatrale alternative care și-au început activitatea ca grupuri studențești, s-au profesionalizat în epocă și au devenit, în timp, expresia teatrală a rezistenței culturale anticomuniste, opuse conformismului ideologic practicat, cu câteva excepții, în mainstream. Această imagine, aleasă chiar de autoarea cărții, e, așadar, generică pentru practicile artistice ale alternativei teatrale poloneze din perioada 1954-1989 pe care le repertoriază teza sa de doctorat, publicată acum în volum.

Prin studiul de față, mediul teatral românesc recuperează, în urma interesului arătat de autoare pentru experimentalismul scenic polonez, un capitol superficial cunoscut la noi din istoria teatrului alternativ est-european. În afara câtorva artiști și trupe studențești invitate în anii '70 la festivalurile de profil care înfloriseră în Polonia deceniului opt al secolului XX, se știe puțin și s-a văzut și mai puțin teatru polonez alternativ din epocă în România. Așadar, publicarea acestei cărți e de foarte bun augur, căci ea prezintă în detaliu mișcarea care a consolidat prestigiul internațional al teatrului polonez din perioada comunismului, punând accentul pe diversitatea trupelor alternative și demonstrând cum acestea au declanșat un curent cultural subteran adresat atât unui public intelectual, cât și conștiinței civice a oamenilor obișnuiți, care nu renunțaseră la aspirațiile libertariene susținute în epocă de artiști.

Anda Cadariu, scriitoare, traducătoare și lector universitar la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, sistematizează în acest volum mișcarea teatrală alternativă din Polonia, studiază apariția și dezvoltarea ei în contextul comunismului și ne oferă o panoramă a formelor estetice și politice, analizate atât din perspectiva impactului lor în societate, cât și din cea a valorii lor artistice. Autoarea cercetează și restituie analitic un fenomen aproape absent în teatrul românesc din acea perioadă, și de aceea cu atât mai important pentru evaluarea și înțelegerea formelor pe care le-a luat rezistența culturală est-europeană față de regimurile comuniste. Cartea s-a născut din teza ei de doctorat, căreia i s-a propus calificativul Summa cum Laude, dar și în urma unui stagiu de documentare efectuat în 2012 la Institutul Culturii Poloneze din cadrul Universității din Varșovia, unde a intervievat o serie de artiști implicați în grupuri performative și companii experimentale, a cercetat arhive teatrale și a sintetizat studii critice pentru a formula și argumenta miza lucrării: mișcarea alternativă poloneză din perioada comunistă îmbină eticul cu esteticul într-o multitudine de forme și expresii teatrale, vizuale și performative, care au contribuit la activarea conștiinței civice a societății poloneze. Autoarea ne prezintă o pleiadă de artiști vizuali, actori, regizori și intelectuali motivați să reziste cenzurii și animați de idealul reformării socialismului în perioada lui Octombrie polonez și a Micii stabilizări. Privirea atentă a Andei Cadariu se oprește și asupra faptului că mișcării alternative poloneze îi revine meritul conexiunii, în timpul comunismului, cu lumea liberă de dincolo de Cortina de fier. Mai mult, autoarei nu îi scapă nici realitatea că, deși împărtășim un destin istoric comun Estului Europei, valurile ideologiei impuse în decenii - canonul proletcultist, relativa relaxare și represiunea din timpul legii marțiale - au generat răspunsuri diferite în rândul elitelor culturale și au deschis diverse orizonturi estetice în teatrul polonez, orizonturi absente la noi.

Cartea se deschide cu expunerea terminologiei privind varietatea formelor teatrului experimental, însoțită de descrierea metodologiei folosite în cercetare. Subliniez importanța primului capitol, care repertoriază momentele de rezistență anticomunistă din Polonia celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Conex, sunt prezentate sintetic etapele impunerii ideologiei politice în teatrul instituționalizat și modul în care cursul istoriei a influențat răspunsul contraculturii în deceniile analizate. Volumul este organizat pe conjuncția poetic-politic, estetic-etic în manifestările teatrului alternativ. Miza estetică, respectiv politică a grupurilor teatrale active în epocă e probată cu prezentarea celor mai reprezentative spectacole sau performance-uri cu care acestea s-au impus.

Grupurile teatrale sunt sistematizate și studiate în două mari capitole: unul dedicat poeticului, celălalt - politicului. Calitatea cercetării se reflectă în toate secțiunile cărții, inclusiv în Addenda, care tratează teatrul alternativ polonez după căderea comunismului. Anexele o confirmă, la rândul lor, oferind cititorilor interesați trei interviuri acordate autoarei de nume marcante ale teatrului polonez.

Unul dintre aspectele care dau valoare cercetării Andei Cadariu e reprezentat de contextualizarea politică a expresiilor pe care le-a luat teatrul alternativ polonez după relaxarea proletcultistă ce a urmat decesului lui Stalin, urmată de valurile succesive de creștere și relaxare a cenzurii în cultură până la căderea Zidului Berlinului. Cu alte cuvinte, autoarea circumscrie reacția manifestărilor contraculturii la controlul politic în cele trei decenii și jumătate în care teatrul polonez s-a impus ca centru al experimentului teatral din Estul Europei. Trei mari etape au coagulat formele de manifestare artistică experimentală. Perioada 1954-1960 corespunde apariției și înmulțirii teatrelor politice studențești care și-au câștigat autonomia, vocea lor distingându-se de cea a conformismului ideologic întâlnit în teatrul profesionist instituționalizat. Anii 1960-1970 fructifică elanul teatral al perioadei precedente; apar și dispar grupuri artistice, multe trupe își găsesc nișa, impun o estetică proprie și se profesionalizează, ceea ce le aduce schimbarea statutului și stabilitatea finanțărilor. Anii 1970-1980 sunt cei mai productivi, atât în expresii estetic-experimentale, cât și în diversificarea intervențiilor politice teatrale sau performative. E epoca rezistenței subterane, expansiunea evenimentelor "underground" (teatrul de apartament, în biserici, intervenții în spații publice), a angajamentului politic manifest asumat.

Consider că prezentarea contextului socio-cultural în care s-a dezvoltat alternativa poloneză poate trezi și interesul cititorilor care nu sunt neapărat specializați în teatru. Autoarea nu uită să sublinieze modul în care anumite curente artistice inovatoare contribuie la schimbarea social-politică, demonstrând-o aplicat prin analiza alternativei teatrale din Polonia, care rămâne unul dintre cele mai relevante exemple pentru rolul artiștilor și al teatrului în regimurile politice opresive.

La 30 de ani de la căderea comunismului în estul Europei, traversăm o nouă perioadă de ascensiune a teatrului politic cu simpatii de stânga, iar dimensiunea etică integrată în expresiile esteticilor teatrale contemporane capătă tot mai multă importanță. Revine, astfel, interesul pentru cunoașterea istoriei teatrului alternativ, iar prestigiul teatrului polonez angajat social-politic, dar și al celui angajat exclusiv estetic este unanim recunoscut în Europa postbelică. A sosit, iată, momentul, ca mediul teatral din România să cunoască în detaliu, prin intermediul acestei cărți, o mișcare teatrală care poate constitui un model pentru noile valuri ale artelor performative, mai ales datorită felului în care artiștii din Polonia acelor vremuri au demonstrat că teatrul poate rămâne viu într-o lume gri.

Volumul Teatrul alternativ polonez în timpul comunismului, semnat de Anda Cadariu, reprezintă mai mult decât o remarcabilă cercetare academică; e o lectură consistentă și captivantă care vine în întâmpinarea interesului renăscut pentru înțelegerea teatrului independent contemporan în descendența sa istorică. Stilul riguros științific, claritatea și fluența exprimării, documentarea amplă, transdisciplinară și bibliografia bogată a lucrării sunt doar câteva dintre calitățile acestei cărți, care analizează, atât diacronic, cât și sincronic, un fenomen, repet, exemplar în istoria luptei pentru libertatea de expresie a artiștilor.