Introducere la Scrisori remarcabile. Pisici

Citiți un fragment din această carte aici.


Timp de mii de ani, din vremurile în care oamenii au început să domesticească pisici și câini - folosiți pentru a combate dăunătorii și, respectiv, la vânat -, o întrebare aflată pe buzele tuturor a împărțit lumea în două:

Ca mândru posesor al mai multor exemplare din ambele categorii încă din copilărie, îmi este foarte clar că răspunsul corect - de fapt, singurul răspuns logic - este da, pentru că e ca și cum ai alege între mâncare și băutură: n‑are niciun rost și depinde de momentul din zi sau dispoziția în care te afli. Deocamdată, să ne concentrăm asupra prietenelor noastre feline, asupra sutelor de milioane de membre ale familiilor umane de pe tot cuprinsul globului, care se strecoară pe lângă gleznele colocatarilor bipezi, torc zgomotos în așteptarea micului dejun, frământă diverse lucruri moi, cu o privire atât de extaziată, că n‑ai cum să nu‑ți dorești să fii în locul lor măcar câteva clipe, sar grațios pe distanțe imposibile ca să scape de puștiul mototol care nu știe pe‑al cui teritoriu se află, aplică din când în când o lovitură scurtă câinelui prea entuziast și inferior intelectualicește cu care împart bucătăria, deschid nu se știe cum ușa dulapului în care sunt bunătățile, hoinărind elegant prin casă cu un aer arogant care te face să te întrebi cine pe cine a domesticit și, ia stați un pic, oare n‑am fost cu toții trași pe sfoară?

În acest volum, veți descoperi că unei anumite pisici îi datorăm nețărmurită recunoștință pentru că l‑a inspirat pe unul dintre cei mai influenți oameni de știință din istorie să ne îmbunătățească viața incredibil de mult. Veți afla despre un instrument muzical acționat de pisici. Despre un plan de afaceri îndoielnic din punct de vedere legal care implica pisici, șobolani și șerpi, totul în vederea unui profit măricel. Veți citi despre pisicile supranaturale cu două cozi din Japonia. Veți afla despre pisicul care a făcut‑o să zâmbească pe fetița care se ascundea de cel mai mare rău făcut de oameni. Despre guvernatorul de Illinois care, într‑un fel elegant, a salvat comunitatea pisicească de la un posibil dezastru. Veți descoperi poemul scris de un mare poet în amintirea unei pisici care a căzut într‑un vas cu pești. Veți afla despre o felină care și‑a făcut nevoile în cutia cu șervețele aparținând unui celebru romancier - romancier care, în acel moment, ca să vezi noroc, era răcit.

Veți descoperi toate aceste lucruri și multe altele pe deasupra, cu ajutorul acestei capsule a timpului pe care o numim scrisoare - forma de comunicare cea mai prețioasă, mai plăcută și mai primejduită a oamenilor, înghiontită spre biroul de sortare din cer de către multe opțiuni digitale, lipsite de farmec și caduce care ne invadează fiecare gând, lipsindu‑ne relațiile de o bună parte din sensul lor adevărat. Așadar, în privința acestei cărțulii sper două lucruri: pe de o parte, sper ca iubirea noastră pentru aceste animale magnifice să sporească, dacă e posibil, și pe de alta, să vă aduceți aminte că dacă n‑ar fi existat scrisorile, aceste povești ar fi avut parte de o moarte rapidă și n‑ar fi putut fi spuse din nou. Și ceea ce ne datorăm nouă înșine, și generațiilor viitoare, și tuturor pisicilor care merită și, s‑o recunoaștem, au nevoie de recunoaștere din partea noastră, este să scriem mai multe scrisori.

Așa că, vă rog, faceți asta. Rezervați‑vă zece minute pe zi. Luați o coală de hârtie și ultimul stilou care a rămas neros de pisică și scrieți cuiva, chiar și doar ca să‑i spuneți că vă gândiți la el. Există chiar șansa, deși una micuță, să primiți răspuns.

(Shaun Usher, 2020)

P.S. Să‑mi trimiteți o copie, vă rog.
 
Citiți un fragment din această carte aici.