Prefață la Iron John

Citiți o cronică a acestei cărți aici.
Citiți un fragment din această carte aici.

Trăim un moment important și rodnic, căci este clar pentru bărbați că imaginile masculinității adulte oferite de cultura populară sunt depășite; bărbații nu se mai pot baza pe ele. În momentul în care un bărbat împlinește 35 de ani, el știe că imaginile bărbatului drept, ale bărbatului dur, ale bărbatului adevărat pe care le-a primit în timpul școlii nu funcționează în viață. Un astfel de bărbat este deschis către noi viziuni asupra a ceea ce un bărbat este sau ar putea fi.

Poveștile de spus la vatră au trecut, așa cum trece apa prin câțiva metri de pământ, prin generații de bărbați și femei, iar noi putem avea încredere în imaginile lor mai mult decât, să zicem, în acelea inventate de Hans Christian Andersen. Imaginile pe care vechile povești ni le oferă - furtul cheii de sub perna mamei, ridicarea unei pene de aur căzute de la pieptul arzând al Păsării de Foc, găsirea Bărbatului Neîmblânzit pe fundul unui iaz, mersul pe urmele lăsate de propria rană prin pădure și descoperirea faptului că seamănă cu urmele unui zeu - toate acestea sunt menite a fi integrate încet în corp. Iar, odată absorbite, ele continuă să se tot desfășoare.

În vechile mituri auzim, de exemplu, despre energia lui Zeus, acea energie pozitivă de lider prezentă în bărbați, în privința căreia cultura populară susține în mod repetat că nu există; de la Regele Arthur învățăm valoarea pe care o deține mentoratul masculin în viețile tinerilor bărbați; din povestea Iron John auzim despre importanța mutării din tărâmul mamei în tărâmul tatălui; iar din toate poveștile de inițiere aflăm cât de esențial este să abandonăm în totalitate așteptările parentale și să găsim un al doilea Tată sau "celălalt Rege".

Există inițiere masculină, inițiere feminină și inițiere umană. În această carte vorbesc doar despre inițierea masculină. Vreau să fie limpede faptul că această carte nu caută să-i monteze pe bărbați împotriva femeilor, nici să-i întoarcă pe bărbați la acel mod de a fi dominator care a dus timp de secole la represiunea femeilor și a valorilor acestora. Gândul din această carte nu constituie o provocare la adresa mișcării femeilor. Cele două mișcări, dominanța bărbaților și emanciparea femeilor, sunt legate una de cealaltă, dar fiecare dintre ele se manifestă în intervale de timp diferite. Jalea din interiorul bărbaților a crescut odată cu începutul Revoluției Industriale și a atins acum o adâncime care nu poate fi ignorată.

Partea întunecată a bărbaților nu poate fi contestată. Exploatarea iresponsabilă a resurselor pământului, devalorizarea și umilirea femeilor, fixația pentru războiul tribal, toate acestea sunt de netăgăduit. Moștenirea genetică contribuie la obsesiile lor, dar o fac, de asemenea, cultura și mediul. Avem mitologii denaturate care ignoră profunzimea sentimentului masculin, care îi desemnează bărbatului un loc în cer, nu pe pământ, care îl învață obediența față de puterile greșite, care lucrează la a-i ține pe bărbați în postura de băieți și care îi încurcă atât pe bărbați, cât și pe femei în sisteme ale dominației industriale, ce exclude atât matriarhatul, cât și patriarhatul.

În cea mai mare parte, limbajul acestei cărți se adresează bărbaților heterosexuali, dar nu îi exclude pe cei homosexuali. Până în secolul al XVIII-lea termenul "homosexual" nu era folosit. Înainte de acel moment bărbații gay erau înțeleși ca parte a largii comunități a bărbaților. Mitologia, așa cum o văd eu, nu face o mare distincție între bărbații homosexuali și cei heterosexuali.

În această carte vorbesc despre Bărbatul Neîmblânzit, iar distincția dintre bărbatul sălbatic și Bărbatul Neîmblânzit este crucială de la un capăt la altul al acesteia. Modul sălbatic este foarte vătămător pentru suflet, pământ și omenire; putem spune că, deși bărbatul sălbatic este rănit, el preferă să nu-și examineze rana. Bărbatul Neîmblânzit, care și-a examinat rana, seamănă mai mult cu un preot Zen, cu un șaman sau cu un pădurar decât cu un sălbatic.

Cunoașterea despre modul în care poți construi un cuib într-un copac, despre cum să zbori către locul de iernare, despre cum să performezi dansul de împerechere, toate aceste informații sunt stocate în rezervorul creierului instinctual al păsării. Dar ființele umane, simțind de câtă flexibilitate ar putea avea nevoie pentru a face față noilor situații, au decis să înmagazineze acest tip de cunoaștere în afara sistemului instinctual, l-au depozitat în povești. Poveștile - fie ele povești cu zâne, legende, mituri, povești de spus la vatră - constituie un rezervor în care păstrăm modalități noi de a reacționa, pe care le putem adopta atunci când cele convenționale și obișnuite se uzează.

Unii dintre cei mai mari cercetători ai acestui rezervor din ultimele secolele au fost: George Groddeck, Gurdjieff, Carl Jung, Heinrich Zimmer, Joseph Campbell și Georges Dumezil. Primul profesor de la care am deprins interpretarea poveștilor a fost Marie-Louise von Franz, motiv pentru care am încercat să fiu la fel de fidel poveștilor despre masculinitate cum a fost ea, în numeroasele ei cărți, poveștilor despre feminitate.

Această carte se hrănește din experiența unei întregi comunități de bărbați, mulți lucrând în acest domeniu cu mult înainte ca eu să îl pătrund. Printre pionieri s-a numărat Alexander Mitscherlich, analist german, care a murit în 1981, dar și mulți gânditori de limbă engleză. Sunt îndatorat profund bărbaților alături de care am învățat cu bucurie în ultimii opt ani: Michael Meade, James Hillman, Terry Dobson, Robert Moore și John Stokes, printre mulți alții. Îi mulțumesc lui Keith Thompson pentru interesul său față de acest subiect; primul capitol este o rescriere a interviului său cu mine. Și îi mulțumesc editorului meu, William Patrick, pentru entuziasmul și pentru capacitatea sa de a vedea lucrurile în profunzime.

De asemenea, le sunt recunoscător bărbaților care au avut suficientă încredere în mine, în abilitățile mele de ascultare, și care m-au onorat spunându-mi propriile lor povești sau care, pur și simplu, au cântat, au dansat ori au plâns. Chiar dacă în această carte pun înainte o cale inițiatică desfășurată în 8 etape, alți bărbați ar putea vedea o ordine diferită a acestor stadii sau etape complet diferite. Străbatem drumul mergând pe el. Antonio Machado a spus:
Călătorule, nu există niciun drum, doar urmele vântului pe mare.

Citiți o cronică a acestei cărți aici.
Citiți un fragment din această carte aici.