Cuvânt înainte la În loc de închisoare

Citiți un fragment din această carte aici.

*****
Cuvânt înainte 
 

Michel Foucault a mers la Montréal în mai multe rânduri. Avea prieteni acolo și o rutină a lui. În 1976, la invitația președintelui Oficiului pentru Drepturile Deținuților, Jean Claude Bernheim, a ținut o alocuțiune privind soluțiile care să înlocuiască încarcerarea, în cadrul "Săptămânii prizonierului". Evenimentul s-a desfășurat în colaborare cu École de criminologie din cadrul Université de Montréal, condusă la acea vreme de André Normandeau.

Discursul lui Michel Foucault a fost publicat prima dată în 1990, cu titlul: "Conférence de Michel Foucault sur les «mesures alternatives à l'emprisonnement» prononcée à l'Université de Montréal le 15 mars 1976", în Actes. Les cahiers d'action juridique, nr. 73. Cu aceeași ocazie, în Actes, un raport bazat pe statistici privitor la pedepsele care ar putea înlocui închisoarea a evidențiat faptul că numărul celor aflați sub control judiciar în Franța era în creștere după cel de Al Doilea Război Mondial; același lucru era valabil și pentru numărul de deținuți. Cei care au contribuit la alcătuirea raportului au adus în discuție progresul reprezentat de alte pedepse în afară de închisoare, dar și posibilele lor dezavantaje. Versiunea conferinței lui Michel Foucault publicată de Actes e, cel mai probabil, o transcriere a textului dactilografiat intitulat Conférence de Michel Foucault, Montréal, le 15 mars 1976, aflat în arhivele IMEC (cota D215), de la Caen.

În 1993, Jean-Paul Brodeur, profesor la École de criminologie din cadrul Université de Montréal, a descoperit înregistrarea pe bandă magnetică a discursului lui Foucault de la Centre international de criminologie comparée (CICC). Acesta a fost transcris și publicat cu titlul "Alternatives" à la prison. Diffusion ou décroissance du contrôle social: une entrevue avec Michel Foucault, într-un număr tematic al publicației Criminologie (vol. 26, nr. 1), în încercarea de a se stabili poziția lui Foucault referitoare la criminologie și postmodernitate - temă în vogă pe atunci la Montréal, unde scrierile lui Michel Freitag și ale lui Jean-François Lyotard fuseseră primite cu entuziasm. În acel număr, Dany Lacombe a reiterat afirmațiile sceptice ale lui Foucault cu privire la umanizarea universului penal, amintind că în cadrul criminologiei s-a dezvoltat "o documentație vastă care demonstrează într-o manieră cinică și ingenioasă că orice tentativă de ameliorare a sistemului, în particular a celui penal, duce doar la răspândirea și expansiunea controlului în corpul social". Această versiune a conferinței lui Foucault este reprodusă în volumul de față.

În 2009, Theory, Culture and Society (vol. 26, nr. 6) a tradus în engleză și a publicat versiunea lui Jean-Paul Brodeur, cu sprijinul unor membri ai CICC. Textul a apărut cu titlul Alternatives to the Prison: Dissemination or Decline of Social Control?, alături de numeroase alte articole, precum cele semnate de Paul Rabinow, Judith Revel, Mauricio Lazzarato, Brian Massumi, care dezbat stilurile de "gândire post-Foucault". Massumi susține în special ideea că epoca noastră este caracterizată de o guvernare preventivă cu caracter auto-generativ, care o reiterează pe aceea prezentată în Securitate, teritoriu, populație^[i].

În ciuda acestor trei apariții, conferința lui Michel Foucault a rămas necunoscută, fără îndoială din cauza absenței sale din volumele Dits et écrits și din culegerile de texte introductive. Dincolo de aceste informații factice, trebuie să subliniem faptul că discursul de la Montréal este o intervenție publică în care Foucault ridică problema formelor de control emergente, făcând apel la exemplele din contemporaneitatea sa și abținându-se, totodată, să privească foarte departe în trecut, în căutarea unor elemente genealogice marcante. Or, departe de a epuiza chestiunile privind actualitatea noastră criminologică și penală, lectura retrospectivă a textului generează numeroase întrebări legate de expansiunea unei societăți polițienești. De fapt, în cadrul acestei prelegeri, Foucault pune în discuție ideea conform căreia impunerea sancțiunilor non-carcerale ar reprezenta o separare de închisoare și presupune că recurgerea la procedeele probatorii și la supravegherea polițienească se va intensifica în timp. Pornind de la această problemă, mi s-a părut justificat să întreb: Cum ar trebui să caracterizăm logica penală contemporană ținând seama de procedurile probatorii? Cum rămâne cu tratamentul diferențiat al ilegalismelor?^[ii]

Ca să obțin niște răspunsuri, l-am invitat pe Tony Ferri, specialist în supravegherea electronică și consilier în servicii penitenciare de inserție și probațiune din cadrul Ministerului de Justiție francez, ca să discutăm despre efectele purtării brățărilor electronice și despre logica aflată la baza impunerii condițiilor judiciare. De asemenea, l-am invitat pe Anthony Amicelle, specialist în gestionarea delictelor economice, să facă o descriere a poziției noastre punitive, prin intermediul unei discuții asupra mecanismelor de control al tranzacțiilor financiare suspecte.
 
Aceste interviuri au fost realizate astfel încât să lanseze o reflecție asupra universului nostru penal, care pare marcat simultan de progresism, de impunerea sporită a condițiilor restrictive extra muros și, în egală măsură, de dezvoltarea tehnicilor de supraveghere.

Le mulțumesc călduros colaboratorilor la acest volum, care au acceptat să răspundă întrebărilor mele. Le mulțumesc, de asemenea, lui Marie-Chantal Plante, de la revista Criminologie, și lui Alexandre Chabot, de la Université de Montréal, care a avut amabilitatea de a-mi permite să public transcrierea lui Jean-Paul Brodeur.

(Sylvain Lafleur, Montréal, septembrie 2020)

Citiți un fragment din această carte aici.