Prolog la La vie en rose cu Clody Bertola

Citiți un fragment din această carte aici.


Am văzut-o în vremurile de glorie, când străbătea scena ca sub vraja unui vis. Am urmărit-o în repetiții, unde căutarea personajului îi provoca clipele cele mai fericite din viață; trăirea ei ridica tensiunea la o intensitate greu suportabilă pentru parteneri și chiar pentru regizori. Am fost în culise înaintea marilor premiere. Paralizată de trac, își făcea cruce, se liniștea și intra în rol iluminată, declanșând energii extraordinare. Am admirat-o, aureolată de explozia de aplauze și ovații ale spectatorilor fermecați de jocul ei. După spectacol, stăpânită încă de personaj, mergea pe stradă ca o somnambulă, tristă și melancolică. A venit apoi căderea îngrozitoare, pierderea vederii despărțind-o brutal de scenă. I-am simțit uimirea și spaima atunci când nu a mai recunoscut orașul, drumul ei fiind, ani la rând, doar între casa din Piața Kogălniceanu și Teatrul "Bulandra". Am asistat, martor neputincios, cum cobora tot mai adânc în întuneric, în timp ce o boală necruțătoare îi pricinuia dureri cumplite, pe care nu le mai putea îndura decât cu puterea rugăciunii. Atunci s-a născut această carte. Ea a fost publicată pentru prima oară în 1997 la Editura Humanitas. Visând împreună cu Clody Bertola la trecut, perdeaua neagră, care pusese un zid între ea și lume, începea să se spulbere. Pierdutele bucurii reveneau, o ajutau să trăiască. Să-și învingă frica de timp.

Viața lui Clody Bertola este a unei eroine dintr-o piesă de teatru: are mister, frumusețe și dramatism. Scena, ca un destin parcă, i-a orânduit întâmplările existenței. Sortită unei cariere roz, cum notau cronicarii la debutul ei, Clody a cunoscut vârsta de aur a unei copilării și adolescențe feerice și inconștiente, întoarse brusc, cu forță, spre suferință. A fost Cenușăreasa care a așteptat încrezătoare ziua biruinței. Descendentă dintr-o familie nobilă, ce-și are rădăcinile în Italia, Franța și Germania, s-a confruntat cu extremele crâncene ale istoriei. A devenit "Inegalabila", "Unica", "Prințesa inefabilului", "Actrița cu majuscule", "Doamna Teatrului". A avut iubiri și prietenii care au intrat în legendă. Uriașul ei talent, feminitatea misterioasă, necarnală au atras, ca un magnet, bărbați iluștri și inspirați. A fost muza, în viață și în artă, a pictorului Ștefan Constantinescu, a regizorilor Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. I-au închinat poeme de dragoste și pagini de admirație Emil Botta, Radu Sighireanu, Miron Radu Paraschivescu, Șerban Cioculescu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu, Nicolae Carandino. Cea care spunea "Eu cred în personalitate" a trăit în preajma celor care radiază. Întâlnirea ei cu scena s-a datorat unor personalități radiante: Marietta Sadova, Maria Filotti, Alice Voinescu, Haig Acterian, Lucia Sturdza Bulandra. A fost eroina unor mari bătălii artistice. Biografia ei face istorie în teatrul românesc. Figurează printre creatorii unor spații de elită ale culturii, ca Teatrul Odeon și Teatrul "Bulandra". A fost protagonista unor "spectacole-locomotivă", cum le numește Liviu Ciulei, care trag o mișcare teatrală înainte: Cei din urmă, Azilul de noapte, Pescărușul, Omul care aduce ploaia, Sfânta Ioana, Un tramvai numit dorință, Opera de trei parale, Play Strindberg, Elisabeta I, Lungul drum al zilei către noapte. A inspirat montări-capodoperă, cum sunt Cum vă place, în regia lui Liviu Ciulei, și Livada cu vișini, în regia lui Lucian Pintilie, montări ce au schimbat fața teatrului românesc. Numele ei este legat de "reteatralizarea teatrului", care în anii '60-'70 a provocat o revoluție artistică. Actriță vizionară, a înțeles că secolul al XX-lea este al regizorului. A fost deschisă celor mai îndrăznețe viziuni scenice. A acceptat mereu forme noi de joc. De aceea, creațiile ei antologice - Lizzie, Sfânta Ioana, Rosalinda, Blanche, Ranevskaia, Alice, Elisabeta I - au rămas modele de arheologie, dar și de anticipație.

Devoțiunea cvasireligioasă pentru scenă a actriței l-a făcut pe Andrei Șerban s-o numească "Sfânta Ioana a Teatrului Românesc".

Această "vie en rose cu Clody Bertola", document de suflet și de epocă, își propune să mărturisească. Pentru trecutul, dar și pentru viitorul teatrului românesc.

Citiți un fragment din această carte aici.