Cuvântul traducătoarei - Sub cerul liber, stăm în lumină

Citiți un fragment din această carte aici.

 
A fost o iubire de hârtie. Lungă, cu opinteli, cu izbit în piatra lexicală, cu spate încremenit de durere și cu oase îngreunate de liniștea nopții fisurată când de ambulanțe, când de cicade, o iubire cu icnete și trântă, în care înțelesul se întrezărea ca printr-o sită deasă și totuși cuvintele rămâneau neînduplecate, de o duritate adamantină. A fost o iubire discretă, a cărei delicatețe s-a insinuat ca o părere, puțin câte puțin, la fel cum a prins trup și ființa lui de litere și fum.

Îl cheamă Thatcher. Thatcher Greenwood, și se mișcă prin pagină în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact în 1874, undeva, într-un orășel de pe lângă New Jersey. America fierbe la răspântie de lumi - revoluția industrială și-a spus răspicat cuvântul, știința împinge limitele de până atunci ale cunoașterii și toți trăiesc cu sentimentul schimbării de paradigmă: lumea așa cum o știau e pe cale să fie înlocuită de un altceva, copleșitor și necunoscut, iar în fața noului, societatea se dezbină. Thatcher face parte din rândul deschizătorilor de drumuri, însă cu un discernământ și un echilibru de modă veche. Copil de pripas, a făcut războiul, a ajuns să studieze la Boston și și-a dat ultimii bani pe Originea speciilor a lui Darwin, pe care îl admiră și-l urmează. Citește Psalmii, în care își află mângâiere, și nu pune la îndoială credința în Dumnezeu. Despică lumea cu bisturiul întrebării și curiozitatea cercetătorului. E un pic mizantrop, integru, elegant - deși sărac -, uneori stângaci, iar șfichiul ironiei și al umorului irup adeseori din conversația galantă. Crede că o iubește pe Rose, soția lui nurlie și cu zece ani mai tânără, însă obtuză, comună, cu gândul numai la bârfe și la avere. Dar o cumnată zurlie și doi câini cu nume mitice i-o scot în cale pe vecina lui, Mary Treat - o făptură misterioasă, biologă autodidactă, care în salonașul ei ticsit de cărți și de lumină se dedă celor mai extravagante experimente, cu ferigi, furnici-sclave și plante carnivore. Și care chiar a existat. Iubirea lor e abia ghicită, mai curând o promisiune - aproape netrupească, prinde contur din inteligențe care se ciocnesc, se încleștează și se contopesc, din cuvinte pe care li le-am ales cu cea mai mare grijă, pentru că mi-am dat seama că acolo nu sunt doar cuvinte, ci o iubire care se naște. De fapt, cred că de iubirea lor m-am îndrăgostit. Și de aceea am numit romanul Sub cerul liber, stăm în lumină. Pentru că asta fac ei, Thatcher și Mary. Și pentru că asta facem fiecare.

Citiți un fragment din această carte aici.