Cu Flying Monk, printre zeii goi

Citiți un fragment din această carte aici.


Vahana prodigioasă a domnului Radu Polizu - site-ul internet-ist "Flying Monk" - ce survolează neobosită paralele și meridiane, sondând misterele planetei, anunță, din zborul său cathartic, cea mai recentă carte a sa, publicată la editura Polirom.


Printre zeii goi pornește cu o dare de seamă ce este o declarație manifestă de iubire pentru țara Indiei, ce continuă să rămână o fascinație inepuizabilă pentru autorul-călător. În căutarea unei spiritualități pe care lumea occidentală a pierdut-o, iubirea sa e necondiționată, în pofida neajunsurilor unei realități mizerabile și copleșitoare ce te izbește la tot pasul. Cartea se încheie cu o altă dare de seamă dedicată alter-ego-ului Flying Monk, cu care autorul se identifică sau este identificat de "prietenii ocazionali" întâlniți în fabuloasele lui călătorii.

Periplul curajos al călătorului înveterat poartă de multe ori masca "disperării" și a "oboselii". Drumul se vrea inițiatic, o incursiune în necunoscut, poate în căutarea acelei evazive "Nirvana" - motiv pentru care primul capitol are subtitlul "Pentru că toate au un început". Aș adăuga aici, că totul pornește de la drum (după cum glosează Tenghiz Abuladze în magnificul său road movie, cu iz de basm, Colier pentru iubita mea)

Prima incursiune a lui R.P. în țara Indiei pornește într-un timp și spațiu "revolut", înaintea existenței unui internet comercial. Reperele călătoriei punctează centrele semnificative ale lumii pentru autor: New York (orașul de adopție), Bucureștiul maternal și Delhi - omphalos-ul de destinație. O conexiune (un stop) în Tel Aviv (fostul port mitic, Jaffa) întregește sfera acestui voiaj fabulos, traversând unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii. Călătorul descinde la orele trei ale dimineții în forfota inimaginabilă din Connaught Place (un fel de Piața Universității) într-o beznă absolută, întâmpinat de o vacă "sfântă", aureolată de lumina farurilor, în căutarea unui hotel. Pentru că R.P. lasă totul la latitudinea sorții, potențând misterul drumului cu toate revelațiile și vicisitudinile lui. Ideea de rezervare - din timp - nu face parte din ideologia călătorului ce preferă surpriza și hazardul confortului burghez sau stereotip.

Câteva motive-repere definesc univoc și irevocabil spațiul indian, menționate - cu fiecare ocazie într-o nouă sau augmentată perspectivă - plastic, senzorial, anecdotic, poetic sau oniric. Charisma dantelează narația, împletind informația - captată nu din ghidurile oficiale, ci prin contact direct cu indigenii - cu imaginația și afectul auctorial. Motivele recurente plutesc într-un parfum exotic, într-o fascinantă poetică narativă ce instrumentează materialul lingvistic sanscrit, intertextualizat prin denumirile geografice, mitice, istorice și vechile scripturi și epici hindu (vede și purane).

Mirosurile stătute, penetrante și indescriptibile ale Indiei te însoțesc pretutindeni, deopotrivă în spațiile închise și în natură, în hoteluri, temple, piațete publice și pe drumuri, și fac pereche inevitabilă cu praful, muștele, căldura insuportabilă și aglomerația. Mirosurile categoriale ale Indiei se îmbină sinestezic cu o cromatică specifică fiecărui oraș vopsit uniform într-o altă culoare; Jodhpur este orașul albastru, Jaisalmer este atât de galben, încât pare că nu existau și alte culori pe lume, când a fost creat, Vanarasi - cu zidurile sale roz. Răsăriturile și apusurile se scaldă în tonuri fascinante de galben sau roz.

Tradițiile ancestrale se reflectă în efervescentele festivaluri religioase la care călătorul participă în aceleași condiții precare cu localnicii. Se scaldă în Gangele sacru, pentru curățirea Karmei (Festivalul din Haridwan), în locul în care Vishnu și-a scuturat semințele "nemuririi".

Titlul cărții poartă numele unui capitol ce se constituie esența acestei incursiuni în viața actuală a Indiei. "Actualul" - așa cum ne sugerează titlul și fotografia de pe copertă - înseamnă deopotrivă mitic. În postura acestor "zei goi" (naga baba), descoperim o Indie în care homo religiosus încă mai există. Naga Baba trăiesc în peșterile Himalaiei - potolindu-și poftele lumești ritualic, prin biciuirea penisului cu mantre - de unde coboară cu ocazia festivalului de spiritualitate Kumbh Mela, pentru a câștiga adepți sau discipoli. India surprinsă de R.P. este un continuu pelerinaj. Tradiția naga baba este atestată în cronici legate de Alexandru Macedon și reprezintă o marcă a unei civilizații ce continuă să trăiască în dimensiunea sacrului. Extazul credinței e surprins de autor prin cavalcada zeilor goi ce aleargă spre temple, urmăriți de mulțimea ce se prosternează în fața lor, sărutând pământul atins de tălpile lor sfinte. Și, în pas cu mulțimea în delir, aleargă și călătorul nostru, încărcat ca "un pom de Crăciun" cu trepiede și alte aparate optoelectronice, în speranța de-a surprinde măcar un moment din inefabilul clipei. Dar iată cum sacrul și profanul se întrepătrund într-o dihotomie asumată; tehnologia pare că a pătruns și în peșterile troglodite ale Himalaiei. Un baba tânăr, dar la fel de gol, alerga cu spatele în fața mulțimii, pentru a imortaliza procesiunea cu o cameră video. Tablouri hieratice descriu abluțiunile rituale și ceremonia vedică arti - un spectacolul magic în care lumina torțelor și a lumânărilor e oferită zeilor.

Un alt motiv este vaca, căreia i se consacră un întreg capitol. Animal emblematic, vaca apare pretutindeni, de la ceremonii religioase, înmormântări, nunți și festivaluri, în mijlocul drumurilor și a piețelor publice. Vaca este o prezență ubicuă, pare că același exemplar - cu fundă roșie la cornul stâng - îi iese în cale autorului și-l însoțește "cot la copită" pe drumurile prăfuite ale Indiei. Vaca, cu urina ei dezinfectantă și vindecătoare, contribuie la sacralizarea acestui univers. Un fel de Gaia din mitologia greacă, vaca e zeița mamă ce a crescut cu laptele ei întregul univers. R.P. dezvoltă conceptul de ahimsa ce traversează toate doctrinele indiene - un animism al materiei vii ce poartă un suflet și e încărcată cu spiritualitate. Vaca descinde direct din Vede, reprezentarea ei divină se numește Kamdhenu și ea nu poate fi ucisă sau vătămată.

Piețele compozite și sufocante ale Indiei se constituie ca un motiv ce revine de fiecare dată cu noi ingrediente semnificative în descrieri plastice și efervescente. Piața din Jodhpur e prezentată ca un azil de noapte în aer liber cu paturi de sfoară și butoaie în care ardeau focuri. O lume a contrastelor se zbate în lentoarea căldurilor sufocante, în care viața și moartea coexistă extatic. În efervescența colorată a piațetelor, cadavre de oameni și animale zac pe jos, iar printre excremente, plutesc petale de flori parfumate. R.P. ne dezvăluie o Indie senzorială și viscerală, în care tradiția respectată și venerată readuce o lume cândva strălucitoare și bogată deopotrivă în spirit și suportul ei material. Energia debordantă a bazarelor cu mirosurile lor pestilențiale (Nehru) - ce lasă impresia unui uriaș abator sau hale sângeroase de disecție - contrapunctează universul static al palatelor abandonate și al mormintelor maharajahilor din Jhunjhunu (palatul Khetri Mahal locuit de lilieci, cu mirosurile acide de guana) sau cu splendidele haveli - vechile vile pictate, din Shekhawati. Un tablou - coborât din picturile lui Hieronymus Bosch, ne spune autorul - construit din munți de gunoaie și de balegă printre cadavre de animale semi-incinerate de focurile care ard neîncetat aduce un terifiant purgatoriu terestru.

Un alt motiv recurent este apocalipsa drumurilor aflate într-o condiție inimaginabilă, sfidând timpul ce le-a imortalizat, așa cum le-au construit englezii, în inițiativa lor de colonizare. Drumul deschide un univers bucolic cu un trafic prolix și brownian. Șoselele înguste te obligă să circuli pe centru, indiferent de direcție, strecurându-te printre cirezile de vaci, capre, cămile, elefanți și alte viețuitoare. În India, mașinile de închiriat vin cu șofer, și acela trebuie să fie un veritabil Ruderkünstler, ca să evite camioanele - stăpânele drumurilor - acele desuete "lorry" din engleza britanică, ce se năpustesc din contrasens, călătoresc în herghelii la drum de seară, mânate de șoferi drogați, și staționează răsturnate și accidentate pe marginea drumurilor. Drumul este deopotrivă o rectilinie vespasiană universală, în văzul tuturor - actul eliberării de reziduurile lumești predispune drumeții la o stare "aproape contemplativă". Infernul drumurilor concretizat în secțiunea "Trafic" devine o ironică obiectivare a speranței în reîncarnare.

Toate aceste neajunsuri ale Indiei - murdăria, mizeria umană, sărăcia - sunt surprinse de autor cu condescendență și imaginație. Un umor debordant transcende inconfortabilul în veritabile momente de elevație spirituală, de culoare locală sau în reprezentări onirice precum cea cauzată de dușul copios cu apă rece și muștele de vin din baia prezumtivului hotel de lux. Călătorul extenuat și excedat se abandonează unui somn înălțător cu imnuri oficiate de zeii diafani ai muștelor cu aripile lor uriașe și protectoare. Vizita la templul de aur al lui Shiva din Vārānasī (Benares) se încheie cu dispariția sandalelor urmată de traseul desculț și infernal pe potecile încinse către hotel. Indienii au și ei "indienii" lor - referință la amerindienii vestului sălbatic din continentul de adopție - sintagmă ce evocă un moment de mare autenticitate zugrăvind comunitatea satului Kuri ce trăiește primitiv în locuințe circulare din chirpici, cântând la instrumente tradiționale poveștile lor mitice, în jurul unui "foc sacru". Aspectul pecuniar al unor temple e obiectivat de legende relatate de autor cu haz și imaginație. La templul din Tirumala, pelerinii fac donații generoase ca să-l ajute pe Vishnu - zeul cel datornic. Cerul i-a creditat împrumutul necesar pentru a o recupera pe soția sa, Lakshmi, într-o nouă reîncarnare, dar nu și întoarcerea sa în ceruri, până când își va plăti datoria.

Ca în orice călătorie inițiatică, eroii fabuloși se înscriu inevitabil la drum. Printre ei se numără fermecătorul șofer, Subhash, cu "zâmbetul bonom" și engleza "eliptică" - o adevărată călăuză ce avertizează sau salvează eroul din multe situații critice. Starea de afișată beatitudine a lui Subash pornește neconvingător de la premisele unei "mașini binecuvântate" de amulete sincretice reprezentând câți mai mulți zei și ideologii: "- No problem, sir! mașina asta este binecuvântată. Aici îl avem pe Shiva, aici pe Krishna, avem și o Biblie și un Coran. Toți zeii sunt în mașină, ne spunea Subhash".

Fiecare capitol introduce noi mistere. Geografiile Indiei sunt reliefate cinematografic de o aură poetică cu elemente senzoriale, mitice și simboliste. La Rishikesh se meditează de 60.000 de ani, în timp ce Vārānasī este orașul muribunzilor - cel mai aproape de cer - pentru că în cel mai vechi oraș din Lume au locuit cândva Shiva și consoarta sa Parvati.

Palatele "plăcerii", cetățile, ashram -urile, peșterile artificiale (din Ajanta și Ellora) și nenumărabilele temple sunt introduse de legende cosmogonice și etiologice, alături de însemnări concise și revelatoare. Brahma ocupă un spațiu generos în economia scrisului, amintind de imperfecțiunile zeilor din Olimpul elin. În ipostaza sa de Joitirlinga (templul de aur din Vārānasī), Shiva angajează în competiție pe cei doi zei creatori: Brahma - zeul suprem - și Vishnu. Pentru că trișează, în urma blestemului lui Shiva, Brahma devine un deus otiosus reprezentat doar de două temple pe întregul teritoriu al Indiei. R.P. urmărește o analiză comparată a doctrinelor religioase (hinduism, jainism, budism) în diferențele lor specifice, manifestate într-un gen proxim arhitectural în care spectaculosul e dominat de sculpturile dense, întortocheate și încâlcite- tricotate în piatră. O notă aparte, cu specificitate religioasă, o constituie coloșii jain, tăiați în muntele de piatră, gardieni ai templelor săpate în stâncă de la baza lor. Altarele de devoțiune se reliefează în tablouri hipnotice, virtualizate în oglinzile fixate pe pereții templelor ce proiectează ritualul extatic în acel illo tempore anistoric, în care a fost inițiat.

Delirul și aglomerația templelor este un alt motiv ce își atinge apogeul cu vizita la templul Hanuman din Balaji, dedicat magiei negre - o experiență unică în care călătorul neavizat se pierde în periplul ezoteric ce-l dirijează către inima templului unde zeul maimuță degajă energii exorcizatoare pentru cei posedați ce se auto-flagelează în extaz. Tablouri plastice și apăsătoare reprezintă culoarul infernal, îngust și sufocant, către eliberare - un conglomerat compact de fervenți se deplasează strâns și lent ca un singur organism pluricelular. Cutumele restrictive exercitate în perimetrul templului se întâlnesc cu mitologia greacă în tărâmul lui Hades: mâncatul este interzis (altfel vei rămâne arestat în acest infern, precum Persefone ce nu rezistă semințelor de rodii), iar interdicția de întoarcere a capului la ieșirea din templu ne trimite la mitul lui Orfeu. Excursia bolovănoasă pe bicicletă, în cel mai mare imperiu al Indiei Vijayanagara (sec. al XIV­lea) în jurul a peste o mie de temple "nepăzite" din Hampi, e prilej de evocare a epopeii Rāmāyana. Aflăm că eroii eposului sunt originari din Hampi și despre isprăvile generalului maimuță Hanuman de recuperare a Sitei, soția lui Rama, răpită de monstrul Ravana.

India este țara experiențelor inedite și unice. În India, e Totul de vânzare (așa cum ne încredința regizorul Andrzej Wajda în filmul său cu titlu sintagmatic). La muzeul Kerala (de pe coasta Malabar) se poate cumpăra orice exponat din vitrinele muzeului. Un neprețuit scut ritualic al zeului Shiva - identificat în secțiunea hinduistă a Muzeului Metropolitan din New York - e achiziționat de autor cu un card Visa.

India colonială este o altă dimensiune a acestui demers: atmosfera cosmopolită, sincretismul religios și arhitectural al fostelor colonii portugheze(coasta Malabar - vechiul epicentru al mirodeniilor - cu fermecătorul oraș Panaji) și franceze (Pondicherry). Un colonialism "rece", economic persistă și în zilele noastre pe nesfârșitele plaje de lângă Velha Goa - orașul bisericilor albe - populate prin excelență de omul rus, unde până și indienii vorbesc limba rusă prezentă în magazine, pe afișe, reclame și pliante.

Cartea de față te aduce mai aproape de o Indie exotică, mistică, mitică și anacronică. O țară, în care omul trăiește în sacru, între mituri și tradiții "longevive" - așa cum am deprins sacralitatea lumilor ancestrale de la Mircea Eliade. Ea ne mai spune că zeii sunt goi - pe dinafară și plini de charismă și înțelepciune pe dinăuntru - fără să aibă nevoie de hainele noi și iluzorii ale împăratului, ca să ne convingă.

Citiți un fragment din această carte aici.