Ce mai scrie lumea (bine!) în România - Tristeți deghizate

Citiți o povestire din această carte aici.


Spre rușinea mea, de Ilinca Stroe am aflat abia în primăvara lui 2024, când ne-am regăsit amândouă pe lista finaliștilor concursului Rețeaua Literară de la Bistrița. (Ea a câștigat premiul II, eu m-am ales cu o mențiune.) Abia ulterior i-am descoperit textele din Revista de povestiri, Matca Literară sau Ficțiunea și încă și mai târziu mi-a parvenit cel mai recent volum al ei, Tristeți deghizate. Pregătit acum să iasă de sub tipar la editura Ink Story, volumul conține 12 povestiri a căror lectură plănuisem inițial s-o amân pentru concediu. N-am reușit. Întâi mi-a dat ghes curiozitatea, apoi n-am mai putut lăsa cartea din mână.

Derulând pagină după pagină (căci am primit volumul în format digital), eram din ce în ce mai uluită. În proza scurtă românească apărea, în sfârșit, altceva! Prospețimea frazării, originalitatea tematicii, tandrețea sau ironiile bine plasate mi-au smuls când nostalgii, când hohote de râs. În universul acestor povestiri cu parfum de nuvelă fantastică à la Eliade, de distopie SF sau de teatru ionescian al absurdului se petrec întâmplări incredibile - și totuși, posibile. Textele Ilincăi Stroe te pironesc, te hipnotizează, nu-ți vine să crezi că-ți suspenzi neîncrederea - ei, nu, că situația asta e prea de tot! îți spui din capul locului - și totuși o faci, te lași târât de mister, de potențialul pe care abia acum, odată răpit din cotidian, îl intuiești. O faci fascinat de intertextualitățile suculente. O faci pentru că înțelegi, după primele rânduri, că fiecare povestire e de fapt o metaforă, o parabolă cu tâlc, o călătorie inițiatică cu final neașteptat.

Fiecare povestire e, într-un fel, o disecție: nedureroasă, fără sânge, dar în adâncime; o examinare a miezului umanității noastre. Cu fiecare text, Ilinca Stroe pare a-și întreba cititorul: Și totuși, ce-ar fi dacă...? Te-ai gândit vreodată la asta? Ai avut curiozitatea sau interesul să duci raționamentul până la consecința ultimă? Chiar, ce ar însemna dacă timpul s-ar opri chiar atunci când ai o rană sângerândă? S-ar mai vindeca?

Și nu e singurul exemplu. Întâmplările din Tristeți deghizate sunt care mai de care mai stranii și mai savuroase. O femeie "aude" cuvintele scrise de mână în taină. O alta colecționează lacrimi. Un filosof exilat în rural este chemat să "dezlege" semnificația unui sătean care-a murit cu degetul înțepenit în sus. Pentru că totul - nu-i așa? - trebuie să aibă o semnificație! Ce-i omul, dacă nu un inventator de sensuri... În orășelele de provincie oamenii se încaieră pe ele, percepțiile diferite dau naștere la conflicte, intruși misterioși ridică probleme de guvernanță politică. În alte culturi, muzica e mimare mută, iar pictura, o pânză neatinsă. O societate interzice prin lege singurătatea, în vreme ce o alta pedepsește sinuciderea cu... moartea. (Iuda e preferata mea. De moarte, birocrație și taxe nu scapi; niciunul din noi nu ne aparținem, iar puterea corupe cu forța unui afrodiziac.)

Cum să nu fii încântat de joaca Ilincăi cu condiția umană și cu rosturile lumii? Prozele ei sunt metatexte, citiri în cheie filosofică ale contemporaneității și interogări ale viitorului. Cu cât sunt mai condensate, cu atât sunt mai bune. Descrierile au intensitate senzorială, personajele sunt atât de credibile încât par concitadinii tăi. Temele abordate se aseamănă unor săgeți subtile care țintesc chiar miezul actualității. Să nu înțelegeți prin asta că ar fi vorba de vreo violență sau agresivitate. Asemeni privitorului pe fereastră din Funcționarul, Ilinca privește umanul cu toleranță, cu detașare sau cu mirare - dar îl privește în față, îl pune sub lupă și ni-l prezintă pe tavă, în toată complexitatea ciudățeniilor lui.

Acum, la finalul volumului, pot spune că mă bucur că i-am grăbit lectura. Simt însă cum îmi încolțește în suflet un regret, unul singur: acela că se termină...

O carte foarte mișto, care deschide perspective nebănuite și despre care poți sta la povești cu prietenii în Vamă ore în șir. Căutați-o în librării vara asta!

Ilinca Stroe, Tristeți deghizate (ed. Ink Story, 2024) - 156 pagini, 36 lei (la precomenzile din următoarele două săptămâni se oferă o reducere de 19%)

Citiți o povestire din această carte aici.