Prefață - Bucureștiul sub bombardamente (1941-1944)

Citiți un fragment din această carte aici.


Alături de catastrofele naturale, bombardamentele din anii 1941-1944 reprezintă cea mai mare traumă prin care a trecut Bucureștiul de-a lungul existenței sale. Pentru cunoscători, cicatricile sunt încă vizibile pe clădirile din cartierele cele mai afectate. Fără îndoială, mai dureroasă rămâne amintirea celor care și-au pierdut viața, tragediile de atunci reverberând, peste timp, în unele familii, până în ziua de azi.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, orașul București a fost singura capitală europeană bombardată de aviația sovietică, aliată și germană, o "răzbunare a geografiei", cum ar spune autorul american Robert Kaplan. România a fost atrasă în vâltoarea acestui conflict într-un context deosebit de complicat din punct de vedere geopolitic, iar decizia de a intra în război alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941 a fost una determinată de lipsa de opțiuni a României după pierderile teritoriale din 1940. Implicată într-un război care s-a prelungit, România a fost nevoită, pe lângă pierderile deosebit de grele de pe front, să se confrunte și cu pericolul bombardamentelor aeriene, care au atins un punct culminant în primăvara anului 1944.

Autorul lucrării de față este un istoric consacrat al aviației militare din România, cu numeroase lucrări și studii care analizează cu predilecție perioada 1941-1945, una încărcată de povești reale despre eroism și drame, despre tragedii și speranțe, despre lupta pentru supraviețuire cu jertfa supremă.

Bucureștiul sub bombardamente are o anumită particularitate, fiind la a doua ediție. De ce ar fi ea necesară? Atunci când a văzut prima dată lumina tiparului, cartea istoricului Alexandru Armă a reprezentat o premieră în peisajul editorial românesc. Bazată pe surse diverse, multe inedite, provenite din arhivele militare, beneficiind și de o structură care ușurează lectura, lucrarea a venit să umple un gol necesar în istoriografia românească. Pasionat de istoria aviației, autorul a rezistat tentației de a folosi în exces detalii tehnice (deseori prezente în lucrările de specialitate), rezultatul fiind, așa cum precizam, un text care se citește cursiv și care, la final, reușește să ofere o imagine de ansamblu asupra contextului și evenimentelor care au marcat istoria bombardamentelor asupra Bucureștiului din anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Un fin cunoscător al istoriei aviației, Alexandru Armă reușește să evite o încărcare excesivă a textului și accentuează impactul emoțional și psihologic al atacurilor aeriene, rezultatul fiind o lectură fascinantă și remarcabilă stilistic în egală măsură.

Lucrarea de față este o ediție revizuită și adăugită, iar modificările sunt substanțiale. După o muncă laborioasă de cercetare, autorul a reușit să completeze textul cu numeroase mărturii ale martorilor oculari, iar relatările acestora au darul de a oferi un context emoțional, un nivel al înțelegerii acestor momente tragice pe care statistica sau rapoartele oficiale nu le pot surprinde. Printre martorii bombardamentelor se numără militari și civili, oameni simpli sau personalități de atunci sau ulterioare. Oarecum surprinzătoare (și în egală măsură interesantă) este mărturia lui Ion Iliescu, pe atunci în vârstă de 14 ani, aflat în locuința sa de pe Calea Văcărești. Este doar un exemplu; veți găsi în paginile cărții mărturii diverse, cu atât mai interesante cu cât oferă o perspectivă amplă asupra modului în care au perceput tragediile bombardamentelor oameni aflați în structuri sau poziții diverse în cadrul statului român.

Un alt capitol interesant al lucrării de față îl reprezintă soarta aviatorilor aliați luați prizonieri de autoritățile române. Din nou, pe baza utilizării unor surse din care nu lipsesc mărturiile protagoniștilor, autorul reușește să ofere informații deosebit de interesante, pe alocuri chiar captivante, referitoare la saga prizonierilor aliați (cu precădere americani) și la repatrierea acestora după evenimentele de la 23 august 1944.

Moartea a mii de oameni într-un interval ce nu a depășit 15 minute a reprezentat o imensă tragedie. Conform statisticilor oficiale, doar la 4 aprilie 1944, când s-a înregistrat cel mai distrugător dintre bombardamente, bombele brizante și incendiare au provocat moartea a 2.950 de persoane, cu un număr aproximativ egal de răniți. Aproape 700 de persoane au devenit sinistrate după distrugerea a aproape 1.300 de locuințe și tot atâtea parțial distruse sau avariate. Cifre care ascund în spatele lor alte mii sau chiar zeci de mii de oameni care și-au pierdut atunci unul, doi sau mai mulți membrii ai familiei și care poartă cu ei, până în prezent, cicatricile emoționale ale acelor zile fatidice.

Aceste povești tragice ale războiului sunt deopotrivă lecții ale trecutului și pledoarii pentru pace. Într-un context geopolitic marcat de incertitudini și de amenințări la adresa securității regionale și globale, lectura lucrării lui Alexandru Armă ne reamintește că de-a lungul istoriei conflictele au izbutit rareori să rezolve problemele, fiind mai degrabă un catalizator pentru adâncirea și permanentizarea disputelor. Scrisă cu atenție și pasiune, lucrarea a fost și va rămâne un reper pentru cei interesați de istoria aviației din anii celui de-Al Doilea Război Mondial.

Lectură plăcută!

Citiți un fragment din această carte aici.