O lebădă albă - introducere la TNC - Purcărete & Boroghină. Pelerini în marele teatru al lumii

Citiți un fragment din această carte aici.


Uneori te întrebi dacă această companie nu are cea mai bună trupă, de la Berliner Ensemble a lui Brecht sau, poate, Royal Shakespeare Company a lui Brook, în momentele lor de vârf. (Phil Gibby - The Stage, 1997)

Teatrul Național Craiova s-a născut într-un spațiu cu o istorie milenară. Localizarea Craiovei figurează sub numele Pelendava pe Tabula Peutingeriana - o hartă a Imperiului Roman întocmită în anul 225 d.Hr. din ordinul împăratului Caracalla, reprezentând drumurile comerciale care traversau Dacia. În perioada medievală este consemnată, sub denumirea Ponsiana, într-o hartă alcătuită înaintea bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris care se află în Biblioteca Națională din Paris. Numele Craiova apare în 1456 pe piatra de mormânt a lui Vladislav al III-lea de la Mănăstirea Dealu. Prima mențiune oficială a Craiovei (11 iunie 1475) o găsim pe un hrisov de danie al lui Basarab, domnul Țării Românești.

Existența orașului este marcată de figuri istorice ca Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu. Craiova este locul de naștere și de activitate a peste cincizeci de personalități naționale și internaționale. În acest mediu sociopolitic și cultural se naște Teatrul Național din Craiova. Ziarul Vestitorul Românesc din 18 iulie 1850 publica acest anunț: "Ziua de 29 iunie 1850 se nota în analele Craiovei cu deschiderea Teatrului." În acea zi au avut loc două reprezentații: "Două comedii originale Duelurile și Piatra din casă, lucrate, una de d. Costache Caragiali și alta de d. V. Alecsandri."

Fondatorii teatrului sunt Costache Caragiali și actorul Costache Mihăileanu. În 1854, destinele instituției sunt încredințate lui Theodor Teodorini, artist cu studii dramatice în Franța și Italia, care creează o școală a teatrului românesc cu actorii Aristizza Romanescu, Romald Bulfinski, Constantin Serghie, Mihai Fotino, Remus Comăneanu.

De-a lungul timpului, Naționalul craiovean va deveni un reper în viața teatrală românească. Un moment semnificativ a fost prezența la conducere a scriitorilor Emil Gârleanu (director) și Liviu Rebreanu (secretar literar).

O perioadă importantă a fost prezența lui I.D. Sârbu. În calitate de secretar literar, a fost un strateg inspirat, un promotor al repertoriului și al evenimentelor cu o dimensiune culturală națională

O etapă marcantă a început odată cu venirea la Craiova în 1956 a regizorilor Radu Penciulescu, Dinu Cernescu și a unui grup de actori din generația de aur (Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici, Constantin Rauțchi, Dumitru Rucăreanu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma), alături de profesorul lor, regizorul Vlad Mugur. Împreună cu actorii teatrului, au realizat spectacole remarcabile: Bunbury, Tragedia optimistă, Gâlcevile din Chioggia, Hamlet.

A urmat perioada directoratelor lui Călin Florian, Nicolae Radu, Amza Pellea, Alexandru Dincă, în care trupa craioveană a produs spectacole de succes: Hangița în regia lui Valeriu Moisescu, Zodia taurului în regia lui Vlad Mugur, O noapte furtunoasă și A treia țeapă în regia lui Mircea Cornișteanu.

Pe 21 aprilie 1973 este inaugurată actuala clădire a teatrului craiovean, un adevărat simbol al orașului, creație a arhitectului Alexandru Iotzu. Clădirea este înnobilată de vecinătatea Parcului Teatrului unde artiștii plastici Emilian Popescu, Marcel Voinea, Lucian Irimescu și Rodion Gheorghiță au turnat în bronz busturile personalităților marcante ale Craiovei.

Ani creativi importanți au fost 1988-1989, când se realizează producții memorabile: Unchiul Vanea de Cehov și O scrisoare pierdută de Caragiale în regia lui Mircea Cornișteanu, Mobilă și durere de Teodor Mazilu în regia lui Cristian Hadji-Culea, Arca Bunei Speranțe de I.D. Sârbu, montată de Aureliu Manea, culminând cu Piticul în grădina de vară de Dumitru Radu Popescu în regia lui Silviu Purcărete, spectacol care l-a făcut pe dramaturg să afirme că "teatrul românesc s-a mutat în câmpie, la Craiova".

În 1989, la conducerea Teatrului este numit Emil Boroghină. Începe suita montărilor antologice realizate de Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Tompa Gábor, Mihai Măniuțiu. Debutează astfel deceniul marilor izbânzi planetare 1990-2000, cu triumviratul Purcărete-Boroghină-TNC.

Decada înseamnă 98 de turnee pe tot mapamondul, în marile capitale și festivaluri teatrale, 100 de premii naționale și 12 premii internaționale, printre care două distincții absolute pentru teatrul românesc: Premiul Criticii pentru cel mai bun spectacol pentru Ubu Rex cu scene din Macbeth la Festivalul International de la Edinburgh, acordat de 100 de critici din toată lumea și Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru Titus Andronicus la Festivalul Americilor din Canada.

În 1994 se lansează Festivalul Internațional Shakespeare (fondator și președinte Emil Boroghină), apreciat ca una dintre cele mai importante manifestări dedicate lui Shakespeare de pe glob. Teatrul Național Craiova devine membru al Convenției Teatrale Europene (1995) și este invitat la Bruxelles să-și prezinte spectacolele în cadrul întâlnirii Marilor Teatre ale Europei.

Palmaresul și performantele profesionale ale deceniului Purcărete-Boroghină-TNC au făcut ca prestigioasa revistă The Stage să compare Naționalul craiovean cu Berliner Ensemble și Royal Shakespeare Company, companii de elită ale mișcării teatrale mondiale.

Reușitele deceniului 1990-2000 / Purcărete-Boroghină-TNC s-au dovedit un fundament durabil sub directoratele lui Mircea Cornișteanu și Alexandru Boureanu. În 2005, instituția primește numele lui Marin Sorescu, personalitate de seamă a literaturii române, născut în Oltenia si apropiat al teatrului craiovean. Șase dintre textele dramatice ale scriitorului au fost montate în premieră pe țară.

S-au lansat proiecte importante la nivel național și internațional: Valori ale teatrului românesc, valori ale teatrului european - manifestare culturală la care au participat invitați din 30 de țâri ale Europei. S-au organizat Colocviile I.D. Sârbu, Întâlnirile "Spectator", Festivalul Internațional al tinerilor regizori; s-a editat revista teatrului, SpectActor (fondator Nicolae Coande).

Ca o recunoaștere a importanței Festivalului Internațional Shakespeare și a valorii echipei craiovene, mari regizori din străinătate au acceptat să colaboreze cu Naționalul craiovean: Robert Wilson cu Rinocerii de Eugène Ionesco și Declan Donellan cu Oedip Rege de Sofocle și Hamlet de Shakespeare.

Teatrul Național Craiova a fost și rămâne un teatru far pentru cultura românească.

"Modern, frumos, bine așezat, echilibrat... ca o lebădă albă", mărturisea Amza Pellea (directorul teatrului în anii 1973-1974).

CARTE DE VIZITĂ
Membru al Convenției Teatrale Europene (1995)
Premiul UNITER (1997)
Trofeul Fundației "Theatrum Gedanese" pentru cea mai valoroasă participare la Festivalul Internațional Shakespeare Gdansk, Polonia (1999)
Diplomă de Excelență a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - Secția Română (2000)
Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor (categoria Arta Spectacolului) acordat de Președinția României (2004)
Premiul TVR International pentru contribuția la promovarea artei teatrale românești în lume (2005)
Premiul Președintelui UNITER acordat Teatrului Național din Craiova pentru 170 de ani de istorie în teatrul românesc (2019)
Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer pentru "contribuția importantă avută la dezvoltarea culturală a României, dovedind excelența la nivel național și internațional" acordat de Președinția României (2020)
Decorația regală Nihil sine deo conferită de Custodele Coroanei Române, Principesa Margareta (2020)


Citiți un fragment din această carte aici.