Scurt cuvânt introductiv - Strop și Pic își caută ploaia

Citiți un fragment din această carte aici.


9 iunie 2025, la Opera Română din București a avut loc Gala premiilor Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru anul 2024. La secția didactică, prietena mea (mă laud și eu!), muzicologul Carmen Stoianov, a primit premiul pentru povestea muzicală Strop și Pic își caută ploaia.


Deocamdată vă prezint versiunea tipărită la Editura Muzicală, volumul fiind semnat de Carmen Stoianov, cu prețioasa colaborare a micuței Neta Cohen, nepoțica familiei, cea plină de imaginație, căreia i se atribuie atât ilustrațiile , cât și multe dintre idei și chiar rime. Frumos! Nici bunicul, compozitorul Petru Stoianov, nu a stat deoparte. Îi găsim numele în calitate de consultant muzical, scriere computerizată text muzical, tehnoredactare, design.

Ce impresie mi-a făcut mie această lucrare la o primă citire? Nu pot spune, pentru că am citit-o de mai multe ori. De ce? Fiindcă mi-a plăcut, fiindcă m-a condus în universul copilăriei, fiindcă este frumoasă chiar dacă nu o vezi pusă în scenă și chiar dacă cititorul nu știe să descifreze partea muzicală (nu e cazul meu!).

La început, autoarea arată, într-un amplu "argument", care sunt direcțiile urmărite, cui se adresează lucrarea, care vor fi beneficiile pentru interpreții copii, dar și pentru publicul vârstelor mici, școlari sau preșcolari. Explicațiile sunt complexe, voi da un scurt exemplu:
"Am urmărit ca, într-o practică sincretică de tip «JOC», prin caracterul integrat al alternanței TEXT ÎN PROZĂ și TEXT POETIC, incluzând MUZICĂ, RITM, MIȘCARE îmbinate cu DIALOG (principiul întrebare-răspuns) și RECITARE, să fie incitate, antrenate și dezvoltate atenția, simțul ritmic, auzul și memoria muzicală a publicului tânăr și a participanților la actul artistic."

Întrucât Strop și Pic își caută ploaia este o lucrare scenică, povestea propriu-zisă este precedată de indicații ce se referă la: personaje, decor, costumație, recuzită, interpreți, apoi referiri la instrumente, pseudoinstrumente și alte metode de realizare a efectelor sonore, cum ar fi foaia de hârtie scuturată, lovită cu degetul... sau alte efecte. Ca (pseudo)instrumente de suflat și percuție sau jucării muzicale sunt menționate: rainmaker, trianglu, tamburină, clopoțel, vuvuzele...

Și acum... acțiunea! Cei doi frățiori, Strop și Pic - copii ai ploii de primăvară - , s-au rătăcit de norul lor și acum au pornit în căutarea lui. Cine alta să le vină în ajutor? Desigur, Zâna Muntelui, care va întreba, pe rând, diferite personaje: Domnul Melc, Buburuza, Fluturii Grădinari, Pasărea Galbenă, Unicornul Fermecat, cel ce va dezlega, în final, misterul norișorului, ajutându-i pe frați. La un moment dat, element surpriză, s-a rătăcit în povestea fraților Strop și Pic, tocmai Iepurele Alb, cu joben și ceas. Dar el este iute expediat în povestea lui proprie: Alice în Țara Minunilor.

Un rol deosebit îl are Povestitorul, pentru că, în momente cheie își va depăși atribuțiile și va dialoga cu copiii din public sau cu unele personaje.

Să nu uităm că povestea este muzicală, așa încât rolul muzicii este esențial. Carmen Stoianov a compus zece cântece pentru cor la trei voci egale. Varietatea lor este impusă de situație, personaj, text... Întâlnim dialog între grupuri vocale, uneori alternând cu intervenții ale unui recitator. Dialog există și în scurte momente de solo (de exemplu, în Moșul Melc) și fiecare solist capătă o personalitate diferită, indicată: Solo 1 (hăulit, palmele pâlnie la gură, mimând depărtarea); Solo 2 (burzuluit, fără chef de vorbă); Solo 3 (timid)...

Sunt adăugate multe indicații de acompaniament cu instrumente sau alte obiecte, plus mișcări ale corpului, brațelor, picioarelor.

Nu vreau să fac mai mult decât o mică prezentare, însă va trebui să remarc câteva lucruri:

Jocurile de cuvinte, simpatice, animând imaginația copiilor: VESTE-POVESTE, UZĂ-RUZĂ-BUBURUZĂ, sau dând o notă hazlie momentului, atunci când Domnul Melc spune: "Nin-SOARE... Hmmm... Ce să zic?! (ironic, apăsat): De unde SOARE - în timpul IERNII?!? " Sau când Buburuza, căutând numele celebrului oraș italian, se ajută intonând două sunete; MI-LA... MI-LA... MI-LA-NO.

Limbajul culorilor evidențiat prin frumoasele ilustrații, dar și verbal prin fluturii multicolori, iepurele alb, pasărea galbenă...

Învățăturile. Deosebit de important, printre rânduri, copiii capătă lecții de viață - când Zâna le spune că numai din încercări învățăm ce TREBUIE dar, mai ales (apăsat): ce NU TREBUIE făcut - sau chiar lecții de... fizică - explicația Unicornului Fermecat:

Ați locuit în Norul vostru pentru că de undeva: din vreun pârâiaș, din vreun râu, din vreun lac, din vreo mare sau chiar din vreun ocean, la căldură, prin evaporare, vaporii de apă au urcat spre înaltul cerului. Acolo, în straturile lui mai reci, s-au condensat și așa s-au născut toate picăturile de apă care - la fel ca voi - umplu Norii ce aduc toate Ploile dătătoare de VIAȚĂ.

Totul e bine când se termină cu bine! Ultimul cântec este despre prietenie, ajutor, cântat împreună, zâmbet.

În cuvântul de încheiere, Carmen Stoianov mai spune:
"Povestea Muzicală Strop și Pic își caută ploaia a fost concepută ca posibil răspuns îndreptățitelor cerințe de reînnoire și revitalizare a repertoriului pentru copii în plaja teatrului muzical (cu personaje-actori pe scenă sau teatru de păpuși - mânuite de actori, cu vocile acestora); a fost avută în vedere consonanța de gând, pe ideea necesităților actuale de remodelare a educației culturale prin Proiectul Național Cantus Mundi, inițiat de reputatul dirijor Ion Marin..."

Pot fi adăugate multe alte idei, dar eu mai doresc să zic un singur lucru: aștept cu nerăbdare să văd spectacolul realizat pe scenă și să aplaud, bucurându-mă alături de copiii din sală!

Citiți un fragment din această carte aici.