Literatura lumii: Din cărțile celor cinci scriitori străini invitați la Festivalul NOD, Brașov, 2025 (IV) - Samson și Nadejda

Între 25 și 28 septembrie 2025 are loc prima ediție a Festivalului NOD ‒ Internațional Literary Rights Festival ‒, la Brașov, o întâlnire între cititori, scriitori, editori, agenți literari, jurnaliști. Festivalul NOD este inițiat și organizat de revista MATCA și Reading is Cool.

Cinci scriitori de reputație internațională participă la NOD:
Linda Boström Knausgård
Mihail Șișkin
Mathias Énard
Andrei Kurkov
Edward Ashton

Liternet.ro vă prezintă în zilele următoare toți cei cinci invitați internaționali la NOD, cu fragmente din cărțile lor cele mai recente publicate în limba română. Toți cei cinci invitați sunt apreciați în România și cărțile lor au fost și sunt bestsellere în limba română.


Scriitori români participanți: Simona Antonescu, Cătălin Ceaușoglu, Cristina Chira, Dan Coman, George Cornilă, Bogdan Coșa, Mina Decu, Dósa Andrei, Raluca Feher, Cristian Fulas, Simona Goșu, Ciprian Măceșaru, Maria Orban, Cosmin Perța, Mirela Retegan, Horea Sibișteanu, Simona Sigartău, Bogdan-Alexandru Stănescu, Denisa Ștefan, Mihail Vakulovski, Elise Wilk.

Finalul Festivalului NOD îl va avea invitat pe Cristian Mungiu. Filmul Jaful secolului, regizat de Teodora Ana Mihai, pe o scenariu de Cristian Mungiu, film care este propunerea României la Premiile Oscar, va fi difuzat la închiderea festivalului, precedat de un dialog între jurnalistul Horia Ghibuțiu și regizorul, scenaristul și scriitorul Cristian Mungiu.
Jaful secolului a câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia (2024), Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal la Festivalul Internațional de Film de la Tokyo (2024) acordat actriței Anamaria Vartolomei, Balkan Film Award (premiul pentru cel mai bun film din competiția balcanică) în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Sofia, Premiului Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Shanghai.


Andrei Kurkov este cel mai cunoscut scriitor ucrainean al momentului, nominalizat de două ori consecutiv la Booker Prize (2023 și 2024), laureat al prestigiosului Premiu Médicis pentru literatură străină (2022), cu Albinele gri. A devenit celebru după succesul fulminant al romanului său Moartea pinguinului, devenit, în scurt timp, un bestseller internațional, fiind tradus în peste treizeci de limbi. Cu volumul Notre guerre quotidienne, Andrie Kurkov câștigă Premiul francez Transfuge pentru cea mai bună carte europeană a anului 2024.

Cea mai recentă carte a sa în limba română, Samson și Nadejda, prima dintr-o serie de romane polițiste istorice, a apărut, la Editura Paralela 45, în 2024, în traducerea Dianei Iepure. Următoarea carte din aceeași serie, Inima nu e o bucată de carne, este în curs de apariție.

În 2024, romanul Samson și Nadejda i-a adus lui Andrei Kurkov a doua nominalizare consecutivă pe lista lungă Booker Prize.


"Samson și Nadejda, surprinzătoarea carte a romancierului și jurnalistului ucrainean Andrei Kurkov, este un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență ce a urmat războiului. Andrei Kurkov abordează toată această brutalitate prin bine-cunoscutul său simț al ironiei și al absurdului. Astfel, un tânăr student la inginerie își vede tatăl ucis de cazaci și, câteva clipe mai târziu, o sabie îi retează urechea dreaptă. Reușește să o recupereze și să o păstreze într-o cutie. El va descoperi în curând că urechea continuă să audă - îi transmite zgomotele pe care le captează uneori, chiar și de la distanță. Inspirat de dosarele poliției secrete bolșevice din perioada de după Primul Război Mondial, romanul lui Kurkov creează o atmosferă complexă, care merge de la literatura rusă din secolul al XIX-lea și până la actualitatea războiului din Ucraina (deși volumul a fost publicat înainte de invazia lui Putin)." (motivația juriului Booker Prize la nominalizarea romanului Samson și Nadejda pe lista lungă a prestigiosului premiu, în 2024)

"Pentru mine, această nominalizare a fost o veste foarte plăcută, fiind pentru un roman despre istoria Ucrainei și a Kievului, care e legat de realitatea actuală, pentru că, între evenimentele care s-au întâmplat în 1919, cele din 2022 și cele care se întâmplă astăzi, se pot face foarte multe paralele. Mă tem foarte mult să nu uităm de Ucraina. Această carte este, de asemenea, una dintre modalitățile de a le reaminti oamenilor despre cultura ucraineană." (Andrei Kurkov)


Sunetul unei săbii prăbușite peste capul tatei îl asurzi pe Samson. Cu coada ochiului, el reuși să surprindă sclipirea fulgerătoare a tăișului și călcă într-o băltoacă. Mort deja, tata îl îmbrânci cu mâna stângă și, datorită acestui brânci, următoarea lovitură nu căzu direct în capul lui roșcat, dar nici nu trecu pe lângă ̶ îi reteză urechea dreaptă și el, văzând-o cum cade în șanțul de pe marginea drumului, reuși să întindă mâna, s-o prindă și s-o strângă în pumn. Iar tata căzu secerat direct în drum, cu capul crăpat în două. Și calul îl mai pecetlui o dată cu copita potcovită a unui picior din spate, lipindu-l de pământ. Apoi călărețul îi dădu pinteni și se repezi înainte, unde vreo zece orășeni puși pe fugă se aruncaseră de bună voie în șanțuri, de ambele părți, înțelegând ce îi așteaptă. În spatele lui, mai veneau încă cinci călăreți.

Dar Samson nu-i mai vedea. Stătea întins pe panta micului șanț, proptindu-și palma stângă de pământul umed și lăsându-și capul peste pumnul mâinii drepte. Rana de pe cap îi ardea, ardea tare și răsunător, de parcă deasupra ei cineva lovea dinadins cu ciocanul într-o șină de oțel. Sângele fierbinte îi curgea pe obraz, pe gât, după guler.

Începu din nou să picure. Samson ridică capul. Se uită spre drum. Văzu piciorul tatei întins cu talpa spre el. Chiar și unse de noroi, ghetele lui englezești de un albastru închis arătau elegant. Tata le purta cu grijă deja al șaselea an, din 1914, când, speriat de începutul războiului, negustorul de încălțăminte de pe Hreșciatik le mai scăzuse prețul, presupunând, și pe bună dreptate, că războiul nu e cel mai bun timp pentru vânzarea de mărfuri alese.

Nu dorea să-l vadă pe tata mort, cu capul despicat. Tocmai de aceea, fără să desfacă pumnul în care ținea urechea, se târî de-a lungul șanțului. Ieși la drum, dar nu se putu îndrepta de spate. Stătea așa, slab și gârbovit, fără să-și îngăduie să arunce o privire îndărăt. Peste câțiva pași, se împiedică de un corp. Îl ocoli și, din nou, un zgomot îngrozitor i se prăbuși peste cap și începu să curgă șuvoi înăuntrul lui. Și zgomotul ăsta, asemenea plumbului topit, se scurgea în urechea tăiată. Lipi pumnul de rana sângerândă, de parcă încerca să o astupe, să împiedice zgomotul să intre în cap și o luă la fugă. Fugea pur și simplu din locul acela, n-avea importanță încotro, fie și într-acolo de unde venise cu tata, spre Jileanskaia lui natală. Prin vuiete și bubuituri desluși împușcături răzlețe, dar asta nu-l opri. Samson fugea pe lângă orășeni și orășence, oameni confuzi, care se uitau pierduți în jur și nu se grăbeau nicăieri. Iar când simți că nu mai poate, că îi seacă puterile, se agăță cu privirea de un panou mare de deasupra ușii unui conac: ,,Specialist în bolile de ochi. Doctor Vatruhin N. N."

Se apropie în fugă de ușă, trase de mâner cu mâna stângă. Era încuiată. Bătu.
- Deschideți! strigă.

Începu să bată cu pumnii.
- Ce doriți? răzbătu dinăuntru o voce speriată de femeie, vădit în vârstă.
- Am nevoie de doctor!
- Nikolai Nikolaevici nu primește astăzi!
- Trebuie! E obligat să mă primească! se rugă Samson.
- Cine e, Tonea? se auzi în depărtare o voce gravă de bărbat.
- Cineva de pe stradă! răspunse bătrâna.
- Să intre!

Ușa se întredeschise. Bătrâna se uită prin crăpătură la Samson, care era plin de sânge, apoi îl lăsă înăuntru și închise imediat ușa cu cheia și cu două zăvoare.
- O, doamne! Cine v-a nenorocit?
- Cazacii. Unde e doctorul?
- Haideți!

Doctorul cărunt, proaspăt bărbierit, îi examină rana, o dezinfectă în tăcere, puse pe ea un tampon cu unguent și îi bandajă capul.

Samson, calmat puțin de liniștea din casă, îl privi cu recunoștință tacită și își deschise pumnul drept.
- Dar urechea poate fi cumva cusută? întrebă el abia auzit.
- Nu vă pot spune, doctorul clătină din cap cu tristețe. Eu sunt cu bolile de ochi. Cine v-a făcut asta?
- Nu știu, ridică din umeri tânărul. Cazacii.
- Anarhie roșie! spuse Vatruhin și oftă greu.

Se apropie de masă, răscoli în sertarul de sus și, scoțând de acolo o cutiuță în care fusese cândva pudră, i-o întinse tânărului.

Samson îi scoase capacul, înăuntru nu era nimic. Doctorul rupse o bucățică de vată și o îndesă la fundul cutiuției. Samson așeză urechea în ea, o închise și o ascunse în buzunarul lateral al jachetei sale franțuzești.

Ridică ochii spre doctor.
- Mi-a rămas tata acolo, oftă el greu. În drum. L-au tăiat cu sabia.

Doctorul plescăi amar și clătină din cap.
- Oare se poate ieși acum pe stradă? spuse el nedumerit. Și ce veți face?
- Nu știu, trebuie să-l iau de acolo...
- Bani aveți?
- Erau la el, în portofel! Mergeam împreună la croitor după costum.
- Haideți, arătă Vatruhin spre ușa ce dădea în coridor.

De această dată, străzile s-au dovedit a fi pustii. Undeva departe se auzeau focuri de armă. Cerul coborî și mai jos deasupra orașului care înghițise o gură mare de sânge, de parcă se pregătea să se culce, peste noapte, pe acoperișurile și cimitirele lui.

Când s-au pomenit pe Nemețkaia, unde Samson și tata fuseseră ajunși din urmă de cazaci, au văzut în fața lor două căruțe și vreo zece bărbați. Într-una dintre căruțe fuseseră urcați deja câțiva morți, însă tatăl lui Samson încă mai zăcea pe marginea drumului. Doar că acum era desculț, cineva îi scosese ghetele lui englezești cu butoni.

Samson se aplecă spre trupul lui, încercând să nu se uite la cap. Băgă mână sub piept, dibui portofelul în buzunarul interior al pardesiului. Îl scoase. Fu cumva jenat și mirat de cât de umflat era. Băgă portofelul în buzunarul jachetei franțuzești și, ridicându-se în picioare, aruncă o privire spre căruțe.
- E de dus? întrebă bărbatul care ținea de căpăstru calul înhămat la o căruța goală.
- Da, este, încuviință Samson. Și se uită la doctor.
- Și ce pompe funebre sunt pe aproape? îl întrebă doctorul pe insul cu căruța.
- Păi, Gladbach ar fi cel mai aproape! îi răspunse acela. Da' bani ai? Numai nu din ăștia, nu karbovanțî!
- Am ,,kerenki", îi răspunse doctorul.
- Bine, dădu acela din cap aprobator. Haideți să vă ajut să-l ridicați, nu de alta, dar vă veți murdări!

Samson se uită la pantalonii săi murdari și la jacheta sa murdară și se aplecă, odată cu căruțașul, spre trupul tatălui său.

Marți, 11 martie 1919, deveni ziua în care întreaga lui viața de până atunci fusese anulată.