Liviu Ciulei - recuperarea destinului - Ciulei și spectrul Tatălui. O psihobiografie

Citiți un fragment din această carte aici.


Proslăvirea succesului este una dintre mantrele zilelor noastre. Dar din ce se compune el? Ce netezește drumul către succes? Ce stă la rădăcina adevăratei reușite? Ei bine - în mod paradoxal - eșecul, trauma, suferința. Astfel am putea sintetiza succesul în general, dar și succesul regizorului, actorului, scenografului și arhitectului Liviu Ciulei. Volumul pe care i-l dedică cercetătoarea Anca Hațiegan, Ciulei și spectrul Tatălui. O psihobiografie, este un minuțios studiu al vieții și operei renumitului regizor, un volum care pune sub lupă parcursul profesional plin de izbânde, un parcurs care avea toate datele să nu fie unul al împlinirii, ci poate chiar al ratării sau al compromisului.

Liviu Ciulei provenea din înalta burghezie interbelică: tatăl lui era unul dintre cei mai mari constructori ai vremii, el și sora lui au avut parte de o educație elevată, cu bonă austriacă, guvernantă scoțiancă, lecții de pictură, vioară, canto si dicție, cu proprietăți la mare și la munte, primind de la tatăl lor chiar și un teatru. Tot acest context familial și social este zguduit de o cutremurătoare dramă care ține paginile ziarelor: inginerul Ciulley este acuzat că și-ar fi ucis amanta, este arestat preventiv, iar procesul crimei este public, se desfășoară ca un adevărat spectacol cu amplă audiență, este lung și anevoios. Liviu Ciulei avea 13 ani în acel moment și este trimis la un internat în Elveția pentru a fi protejat de publicitatea excesivă a procesului tatălui său. Inginerul Ciulley este achitat în cele din urmă, dar impactul acestui traumatism sufletesc asupra copilului Ciulei are reverberații puternice asupra personalității și creației regizorului. Peste această situație de viață se suprapune tragedia morții surorii lui - de care Liviu Ciulei era foarte atașat - apoi decesul tatălui, iar apoi venirea comunismului și confiscarea întregii averi a familiei, interdicția provizorie de a regiza și faptul că - preț de câțiva ani - actorul Ciulei a fost distribuit exclusiv în roluri marginale. Acesta este conținutul personal al legendarului regizor Liviu Ciulei. Anca Hațiegan analizează cu precizie regizorală și ritm de roman polițist viața lui personală și profesională, dar mai ales felul în care această succesiune de "eșecuri" amprentează arta sa: alegerea pieselor are adesea motivații autoreferențiale, celebrele lui scenografii (îndeosebi preferința pentru scena en ronde) au la bază procesul tatălui său, imaginea morții surorii îi inspiră scene din montările sale.

Prin acest volum, Anca Hațiegan ne propune o incursiune într-un destin inedit, amputat devreme, însă recuperat admirabil, cu eleganță, inteligență, demnitate, fără lamentare, fără strigăte, epurat de orice patimă deșănțată. Destinul lui Liviu Ciulei și felul în care s-a raportat el la momentele de cădere din viața sa poate fi privit ca o lecție de viață demnă, iar cartea Ancăi Hațiegan ne arată ce poate face un om cu viața lui atunci când a pierdut tot și nu i-au mai rămas decât cultura și durerea.

Citiți un fragment din această carte aici.