Anul ăsta am publicat două cărți (Pădurea Vrăjitoarei Mici și Dă diriga de băut), am avut parte de șase lansări și mi-am pus trei măsele. Gata. Adică ăsta a fost și începutul de la lăudăroșenii, și sfârșitul, că altceva nu mai am de spus. Mă rog, aș avea, dar nu e pozitiv. Hm...
Cel mai bun roman pe care l-am scris vreodată a rămas în manuscris. O editură dă un răspuns în aproximativ trei luni de la primirea unui manuscris; dacă anul 2025 a avut 12 luni, ca orice alt an, să se calculeze câte edituri mi-au refuzat manuscrisul și mi-au sângerat inima ca pe-a unui porc în Ajun. Exact. Patru. A fost frumos 2025, da. Nici dușmanilor nu le doresc să primească astea patru mailuri pe care le-am primit eu: zbang, una-n căpățână! Două! Trei! Patru! Asta este, ce să faci, n-ai ce să faci. Merg înainte, vorba poporului, că înainte era mai bine. Hm...
Am pierdut o persoană dragă în 2025. Nu pot vorbi despre asta. Și nici nu vreau.
Dintre cele șase lansări ale mele, cea mai grozavă a fost cea de la Brașov. A venit un scriitor de la București să "modereze", am venit și eu târâș-grăpiș de la Sibiu, ne-am întâlnit în Piața Sfatului, am intrat în librărie, am găsit spațiul - generos - în care urma să aibă loc evenimentul, apoi am căutat din ochi publicul. Nu era. În cele din urmă a apărut un tânăr care s-a recomandat (Adrian), deci aveam public, deci maestrul de la București și cu mine am început lansarea, că timpul era limitat. După ce-am explicat ce carte nemaipomenită aveam noi acolo pe masă, l-am întrebat pe Adrian ce este cu el, de ce anume a venit la evenimentul nostru, iar el ne-a povestit că este student la Litere. "Aha", a oftat ușurat maestrul de la București, "și de-aia ai intrat aici în librărie, pentru lansare?". Adrian a răspuns cu onestitatea generației sale: "Nu, dar unde era să stau până trece ploaia?!". Hm...
Vara asta am fost în insula visurilor mele. Madeira, perla Atlanticului. 23 de grade la prânz, pe final de iulie; relief muntos, plin de râuri și pârâuri cu apă potabilă - de crestele insulei se sparg toți norii oceanului, o nebunie pentru orice munțoman, eram absolut convins că voi da lovitura și voi face trasee magice, cu care să mă laud la toți amicii rămași să dea talpă prin Bucegi sau prin Ardeni. Cele mai grozave poteci din Madeira se numesc levadas și sunt fostele canale de aducțiune a apei din munți; acum, secate, sunt folosite ca trasee turistice, să urci pe ele sus în masiv, că altfel e greu (vegetația e densă). Am avut parte de o levada, da. Adică fix de una, asta vreau să spun: cea pe care urcă toți proștii spre Cabo Girão, super-traseu. Abia când am ajuns acolo, lac de apă, am văzut că se poate ajunge cu mașina, cu autobuzul sau cu titicarul; la punctul de belvedere era și coadă de taxiuri, pentru puturoși. În restul zilelor am avut parte de piscina mică, pentru copii: "Tati, joacă-te cu mine! Tati, mă plictisesc! Tati, fă ca broasca!". Hm...
Dar foștii cursanți de la Wannabe au publicat, iar asta m-a umplut de mândrie. Una dintre doamne, al cărei roman a ajuns deja la a doua ediție (niciunul dintre cele zece romane ale mele n-a reușit să treacă de prima ediție, asta pentru comparație), a recunoscut cinstit: "Fraților, a fost mișto la cursul lui Buzea, chiar dacă n-am învățat nimic de la el! Dar măcar, uite, ieșim la bere! Hai noroc!". Hm...
Spuneam că voi reveni la "aspectul" celor 54 de ani. La agapa de care zic (cea cu berea, adică) participa și o altă tânără doamnă, a cărei frumusețe răpitoare m-a silit să mă îmbăt și să fac pe cocoșul, spre teribila ei stânjeneală, de mi-a și spus, în cele din urmă, exasperată: "Domnu' Buzea, sunteți mai bătrân ca tata!". Hm...
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)