Slalom printre cuvinte și gloanțe - Prefață la Fumul mort

Citiți un fragment din această carte aici.


Într-o epocă a supraproducției literare și editoriale, Nebojša Jevrić este una dintre vocile cele mai autentice, recognoscibile și penetrante ale prozei sârbe contemporane. Chiar dacă nu se află neapărat în prim-planul mainstream-ului scriitoricesc, stilul său, dar mai ales subiectele abordate, îl deosebesc de majoritatea confraților de peniță sau tastatură. Originalitatea lui Jevrić constă în evocarea propriilor traume și experiențe de viață, petrecute în condiții dintre cele mai dramatice cu putință.

L-am cunoscut pe autor în toamna anului 2022 și i-am cumpărat cărțile cu autograf. Am apucat să povestim despre multe subiecte. Atunci s-a și născut ideea de a-i traduce, măcar parțial în prima fază, opera. Povestirile sale sunt cutremurătoare. Fie că vorbește despre boemii marginali ai Belgradului de odinioară, despre oamenii dârzi din Muntenegrul natal sau despre combatanții care au luat parte la războaiele sângeroase din Iugoslavia anilor '90, Jevrić reușește prin scriitura-i lapidară, frustă și brutală, să-ți facă părul măciucă.

"Scriitorul este martorul celor nefericiți în fața lui Dumnezeu", mi-a zis. Destinele tragice ale protagoniștilor săi se întrepătrund cu spiritul zbuciumat al diferitelor epoci, fie că vorbim de Primul Război Mondial, de cel de-al doilea sau de conflictele recente din Croația, Bosnia și Kosovo. În calitate de redactor al revistei Duga, Jevrić a fost printre primii care au plecat pe front să transmită de la firul ierbii. Mărturiile sale directe despre viețile curmate, familiile destrămate, satele și orașele în flăcări, oamenii mutilați fizic ori psihic și copiii rămași pe drumuri au zguduit opinia publică. Chiar dacă vine dintr-o perspectivă sârbească, scriitura sa nu e propagandistică sau părtinitoare. Umbra războiului este atotprezentă, ca un blestem repetitiv, ca o pedeapsă pentru faptele și nelegiuirile oamenilor. Unele personaje, care au pierdut totul, bântuie prin viață în căutarea glonțului izbăvitor, a morții eliberatoare, dar aceasta întârzie mereu, fiind ocupată cu secerișul în altă parte.

Pentru a scăpa de propriile fantasme, de demonii din interior, atât autorul, cât și unii dintre eroii săi au părăsit viața confortabilă și decadentă de oraș, lăsându-se înghițiți de vârtejul întunecat al războiului. Jevrić mi-a mărturisit că după retragerea armatei sârbe s-a urcat în turnul unei biserici din Kosovo cu intenția de a se spânzura. În pachet avea o ultimă țigară. După ce a stins-o și se pregătea să-și pună ștreangul în jurul gâtului, a observat că de fapt țigara fumată era penultima. Pachetul, ca printr-o minune, nu era gol. A interpretat această întâmplare ca pe un semn care l-a salvat de la moarte. De atunci își petrece viața vânând destine ciudate și căutând povești pe care ceilalți n-au capacitatea sau interesul de a le asculta.

În volumul Fumul mort (compus din două părți, Fumul mort și O împușcătură în oglindă) veți face cunoștință cu personaje stranii și fascinante precum Branko bolșevicul, un pușcăriaș care nu-l înghițea pe Tito, țiganca Diha care a prevăzut un grav accident rutier, orfanul Buburuza devenit copil de trupă, musulmanca Džulima născută în zodia șeitanului/necuratului, Gojko Protex, una dintre primele victime ale infecției cu HIV din Iugoslavia, Goran Schijă care făcea să piuie toate detectoarele și aparatele pe lângă care trecea, Vukman fricosul care a pus pe fugă de unul singur o întreagă brigadă inamică, Miša Mrak, camionagiul care și-a ucis nevasta din gelozie sau preotul corupt Straia. În fața dumneavoastră aveți o carte vie, profundă, chiar dacă foarte întunecată și pe alocuri greu de digerat.

Din fericire, pe Nebojša Jevrić nu l-a ajuns niciodată glonțul, ci doar cuvântul. Pesemne că la fel de dureros.

Citiți un fragment din această carte aici.