De data asta povestesc despre albumul Grădinile suspendate ale indiferenței cu Oigăn (vorbe, loopi, chitară acustică și-un pian) și David Dané (producător, sound design & mix). Se pregătesc să îl lanseze în 27 aprilie 2026 în Control. Am tot povestit cu cei doi despre muzică și acest album însă am mai avut câteva întrebări. Și ele sună cam așa:
Robert Kocsis: Ați lansat de curând albumul Grădinile suspendate ale indiferenței. La bază e o adaptare a cărții de poezii scrise de tine, Oigăn, Piese de schimb pentru păsări călătoare. Cum a funcționat pentru voi procesul de adaptare?
Oigăn: Am luat păsări călătoare, le-am uns cu indiferență și le-am rugat să stea nemișcate într-o grădină suspendată deasupra unui zgârie-nori din nordul Bucureștiului, acolo unde pădurea se ciondănește cu corporația. Glumesc. Dar începe tot cu "am"... Am scanat toată casa după obiecte care scot sunete interesante, mi-am pus căștile și chitara de gât, apoi, cu ajutorul unui looper (instrument electronic contemporan care repetă orice cânți la nesfârșit sau până-l rogi tu frumos cu piciorul drept să se oprească) am desenat tablouri de sunete și am început să vorbesc peste. Asta timp de câțiva ani până a început să sune OK. Apoi a intervenit David.
David Dané: Pentru mine, a fost un proiect care m-a scos complet din zona de confort. Știam textele lui Oigăn încă de pe vremea când erau doar niște postări pe Facebook, în perioada pandemiei. În procesul de producție am încercat să păstrez și să amplific stările pe care le transmit. M-am luptat destul de mult cu instinctul de a le transforma în niște "piese", în sensul tradițional al cuvântului.
R. K.: Și acum când ascultați albumul lansat ce stări ați spune că au ajuns cele mai amplificate?
Oigăn: Rareori ascult albume după ce sunt gata, doar când sunt melancolic după două beri negre sau când am o criză de personalitate:). dar m-aș plimba cu barca prin "Meteodependență" și aș merge cu trenul ascultând "Prima impresie".
R.K.: A existat o piesă care a definit direcția întregului album? Care a fost 'punctul de pornire' real?
Oigăn:A fost mai degrabă o zi care a definit direcția. Era urât afară, am pătruns ilegal în camera fetei mele preadolescente (pentru că acolo trăiește pianul) și am cântat până m-au durut urechile de la căști. În ziua aia s-au născut primele trei-patru schițe. Punctul de pornire real a fost un telefon. M-a sunat o tipă și m-a rugat să vin la un eveniment unde să și cânt dar să și recit chestii din carte. Eu, în afară de faptul că îi citesc cu voce tare iubitei mele înainte de culcare (ceea ce mi-a upgradat, în timp, dicția) nu eram confortabil cu ideea de a sta în fața oamenilor și a citi. Așa că am inventat un hibrid. Cu un instrument de gât mă simt "acasă".
R.K.: Simt albumul plin de referințe, dar în același timp accesibil tuturor. În ce mod mixul acesta a fost gândit?
Oigăn: Dragă cititorule, acest mix nu a fost gândit
. Referințele au apărut în capul meu și le-am lăsat acolo să facă frumos. Mi-am pus de câteva ori problema dacă nu sunt pe alocuri prea misterios sau eclectic, dar a învins vocea 1 care a zis "fii serios".R.K.: Versurile sunt foarte vizuale. Cum a funcționat relația lor cu muzica compusă?
Oigăn: Mai tot timpul am scris cuvinte pentru o muzică gata compusă. Am vrut să încerc un procedeu nou așa că sunetele au fost construite în funcție de poveste. Singurul lucru pe care mi l-am propus ferm a fost să nu fie un album chill, prea molcom și ambiental. Am vrut să curgă vorbele mai ca la munte, nu ca un râu de câmpie.
R.K.: Mergând mai departe pe partea de creație a albumului. Cum a decurs partea de producție?
Oigăn: Aici poate să spună David mai degrabă. Eu cred în colaborare, mai ales dacă e transgenerațională; în mai multe perechi de urechi care pot veni cu soluții și idei diferite. E un album scris ziua și produs noaptea
.D.D.: A fost un proces lung, dar măcar greu:)) Neavând o constrângere de timp, ne-am aventurat pe multe alei care s-au dovedit a fi dead ends. Unele "piese" au evoluat rapid și foarte natural, altele s-au lăsat descoperite mai greu. Dar, da, cum a zis și Oigăn, este un album produs foarte "hands-on", cu mult input de la amândoi.
R.K.: Și dacă nu a avut constrângere de timp, ce a determinat să ziceți "da, e gata pentru public"?
Oigăn: Trebuie lăsate înregistrările "al dente", să fie loc să construiască și urechea ascultătorului ceva acolo. riști să pierzi emoție de dragul unei "perfecțiuni" sterile. Și n-ar fi bine.
D.D.: Nu cred că există "gata" în acest sens. Cred că pur și simplu vine un moment în care trebuie să te mulțumești cu ce a ieșit, altfel poți să bibilești la aceeași piesă ani de zile.
R.K.: Ce nu se aude pe album, dar a fost esențial în proces?
Oigăn: Nu se aud toate încercările care n-au dus nicăieri. Nici drumurile nocturne la Mega Image ca să dăm o pauză urechilor (și să mai luăm o bere). Nici torsul pisicii care stătea deseori în poala mea și mi-a distrus genunchii unei perechi de blugi care-mi plăcea.
D.D.: Notele MIDI desenate manual. Loop-urile fără tempo constant. Haosul de pe Google Drive, plin de "final-v3-1.wav". Ideile care seara sunau genial, iar a doua zi nu ne mai spuneau nimic.
R.K.: Și cu aceste idei care a doua zi nu mai sunau genial, ce se întâmplă?
Oigăn: Se duc și stau împreună în folderul cu idei eșuate. acolo, vorbesc între ele, se machiază, se îmbracă frumos și câteodată se bagă în seamă când simt că te-ai apucat de ceva nou.
D.D.: Ori se transformau în altceva, ori au rămas undeva pe laptopul meu cu șanse foarte mici de a se concretiza în ceva.:))
R.K.: Ce ne pregătiți pentru lansarea din Control din 27 aprilie 2026?
Oigăn: O să reinventăm albumul în doi și o să ademenim invitați mai mult sau mai puțin previzibili. Suntem în plin proces, mai întreabă-mă peste două săptămâni
.Ascultați două piese din albumul lui Oigăn, Grădinile suspendate ale indiferenței pe LiterNet (click pe link): Pe strada Mântuleasa, Puteți uita.
