Înşir-te mărgărite postmodern

Citiţi un fragment din această carte.

Provocatoare din titlu, o perifrază la cele mai cunoscute opere ciceroniene, De amicitia şi De senectute, supralicitând provocarea prin motoul-dedicaţie, cartea lui Radu-Ilarion Munteanu este un roman autobiografic sui generis, deghizat în jurnal intim. Piesele componente au nu numai dimensiuni variabile, ci şi structură literară variabilă. De la memento la proze scurte autentice. Ceea ce face ansamblul să difere esenţial de o culegere de proză este senzaţia de unitar pe care o lasă cititorului. Prin tematică, dar mai ales prin ton. Tematica este reprezentată de o succesiune de fotografii, unele vag îngălbenite, ca un album de familie descoperit într-un pod, cu ocazia demolării vechii case. Fotografii ale unor momente trăite, ale unor felii de viaţă, selectate pe baza efectului formativ, pe baza efectului proustian, pe baza hazului à rebour. Da, asta e imaginea pe car eo evocă lectura falsului tratat despre prietenie, despre bătrâneţe, al autorului: omul călătoreşte mental prin locuri marcate de memoria copilăriei răsfoind un album vechi. Se priveşte pe sine cu humor nostalgic, cu autoironie afecţionată, proiectat pe fundalul abia schiţat al istoriei majore.

Ca orice jurnal, romanul deghizat al lui Radu-Ilarion Munteanu este un monolog perpetuu, reflecţie permanentă, amuzată fără dezabuzare, ironică fără meşanterie. Un Înşir-te mărgărite sui generis, prefirând mărgele portretistice ori tablouri de gen. Dacă e ceva ce pot reproşa, din punctul meu de vedere, cunoscut ca perfecţionist, e neomogenitatea construcţiei, piese de virtuozitate - toutes propotions gardées -, fiind alăturate unora banale. Dar poate că asta să fie tactica autorului, care-şi pune reflectoarele pe scenă cu intenţie regizorală...

Rămâne treaba cititorului să decidă.