Parcelarea Lăzureanu-Cazărmii, cartierul Uranus (1914): Singura parcelare a Societăţii Comunale pentru Locuinţe Ieftine demolată în întregime

Calitatea imobilelor proiectate de Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine a fost determinantă pentru evitarea demolării lor în amplele procese de sistematizare a Bucureştiului din anii optzeci. În unele parcelări (Zablovschi sau Raion-Dristor) s-au demolat doar casele care aveau faţada la bulevard, acestea fiind înlocuite cu frontoane de blocuri, însă în majoritatea cazurilor s-a ales soluţia continuării tehnicii lotizării, fie prin construirea de case (Cartierul Viilor), blocuri P+4 (Viilor, Floreasca) sau cvartale (Vatra Luminoasă). Există totuşi două excepţii: am documentat cazul lotizării Lupească unde Societatea parcelase pe actuala strada Mihai Sebastian încă din 1911 terenul dintre Calea 13 Septembrie şi Drumul Sării, pe care proiectaseră construcţia de locuinţe ieftine, loturile fiind deja atribuite încă din 1911. Cu toate acestea, lipsesc documentele de arhivă care să ateste construcţia imobilelor, iar amintirile locatarilor menţionează demolarea unor case, însă nu au putut confirma dacă acestea erau construite de Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine.
 
Parcelarea Lăzureanu - Cazarmei reprezintă singura parcelare demolată complet în anii comunismului, pentru a face loc noului centru civic. Documentele din Arhiva Primăriei Bucureşti şi fotografiile recent apărute în presă ajută la maparea acestei parcelări, stabilind anul construcţiilor, tipurile de imobile folosite şi a arhitectul acestora.
 
Zona construită - străzile Lăzureanu - Cazărmii
 
Construcţia imobilelor începe în martie 1914. La acea dată, Societatea avea sediul pe strada Paris, la nr. 27, într-o elegantă vilă construită în stil românesc, aflată pe lista monumentelor istorice (Cod B-II-m-B-19352) iar primar era Emil C. Petrescu, ajutat de C. Hălăuceanu, care de altfel semnează corespondenţa cu Societatea.
 
Mai multe detalii aflăm din Dosarul pentru planul de situaţie al clădirilor societăţii L.E. [Locuinţe Eftine] din strada Cazărmei 71[i]. Astfel, Andrei G. Ioachimescu, în calitatea de director al Societăţii trimite o adresă Primăriei prin care cere aprobarea proiectelor de pe străzile Cazarmei 71 şi Lăzureanu, conform unui plan ataşat cererii. Astfel, urmau a fi construite 4 tipuri de clădiri, diferite faţă de tipurile deja cunoscute ale arhitectului Trajanescu, aceste tipuri fiind proiectate de arhitectul D. Mohor. Astfel, Societatea proiectează 4 Corpuri tip E, cuprinzând peste tot 392,25 mp, construcţie cu etaj, şi 116,56 mp etaj şi pivniţă; 6 Corpuri tip E1, de 550 mp, construcţie cu etaj şi 199,80 mp; 4 corpuri şi 1/2 tip E2 şi 2 corpuri E3. Din păcate, dosarul nu are şi planurile imobilelor, însă am întâlnit tipul E le-am şi în Prelungirea Dorobanţi. Celelalte tipuri reprezentau, cel mai probabil, variaţiuni ale acestui tip. În ciuda acestor detalii, Sfinţescu menţionează că "totuşi încă înainte de război, Societatea a construit câteva tipuri mai încăpătoare, precum tipul F, parter şi etaj, cu câte trei încăperi şi hall la parter şi etaj, plus baie, pe un perimetru al construcţiei închizând circa 62 mp, ca cele din strada Cazărmii şi în strada Mihail Cornea"[ii], prezentând şi un plan al caselor construite pe Cazărmii. Există două posibilităţi: fie planurile din 1914 au fost modificate, fie informaţiile lui Sfinţescu nu sunt precise. În orice caz, diferenţele dintre tipul E şi tipul F nu sunt radicale, tipul F reprezentând totodată o influenţă accentuată a stilului românesc.
 
Autorizaţia de construire, eliberată în mai 1914 menţiona că imobile "sunt de zid masiv, acoperite cu ţiglă". În plus trebuie menţionat că arhitecţii au respectat profilul în colină străzilor Lăzureanu şi Cazărmii, ambele urcând de la Sfinţii Apostoli spre strada Uranus. Practic, casele erau construite pe spaţiul dintre străzile Cazărmii şi Lăzureanu, împrejurul fundăturii Emil Costinescu.
 
Fotografii document
 
O serie de fotografii recent publicate, împreună cu cele publicate de Cincinat Sfinţescu în anii treizeci şi de harta din perioada respectivă ne ajută să reconstituim în detaliu parcelarea Lăzureanu.
 
Astfel, Sfinţescu prezintă imaginea unui imobil, care nu poate fi decât cel de la intersecţia dintre str. Cazărmii şi fundătura Emil Costinescu, având în vedere că o fotografie din anii optzeci surprinde acelaşi imobil, menţionând că strada respectivă este Cazărmii. Tot Sfinţescu publică un profil al străzii Lăzureanu coborând spre strada Antim, unde identificăm una din caracteristicile tipurilor E şi F, cu arcade mai puţin pronunţate la uşa şi la geamuri, dar şi balcoanele, o inovaţie a lui D. Mohor. Observăm că sunt acoperite cu ţiglă, nu cu eternit, celălalt material folosit de Societate pentru tipurile A, B sau C, proiectate de Trajanescu în parcelările anterioare. Din dispunerea lor, observăm renunţarea la grădina care în mod normal înconjura casele proiectate de Societate, fiind dificilă proiectarea uneia în pantă.
 
În acelaşi set de fotografii observăm strada Lăzureanu fotografiată din alt unghi, mai precis de la intersecţia cu strada Schitul Maicilor, imobilele SCLE fiind cele din dreapta fotografiei. Aceeaşi stradă Lăzureanu este fotografiată dinspre Uranus, cu casele SCLE pe partea stângă, probabil de la intersecţia cu Seneca. Străzile încă mai aveau la sfârşitul anilor optzeci piatră cubică şi stâlpi de electricitate din lemn.
 
Concluzii
 
Deşi au fost construite numai 16 imobile pe cele două străzi, Parcelarea Lăzureanu - Cazărmii este importantă din două motive: în primul rând, este singurul proiect al SCLE care nu prevedere amenajarea unor grădini în jurul lor, renunţând la principiul fiecare familie cu casa şi grădina sa, enunţat de A.G. Ioachimescu, directorul Societăţii în anii premergători. Acest fapt se datorează celei de-a doua inovaţii, construirea imobilelor în pantă, fiind, de altfel, singurul proiect de acest fel din Bucureşti. În plus, Societatea mizează pe proiectele arhitectului D. Mohor, acesta diversificând tipurile deja proiectate de Trajanescu în parcelările anterioare, dar şi propriile tipuri, folosite în special, în parcelarea Zablovschi. Tipurile anticipează inovaţiile pe care acelaşi arhitect le va proiecta în Prelungirea Dorobanţi atât pentru Ministerul de Război, cât şi pentru Ministerul de Finanţe.