Zăpăcită de trezitul brusc, cu toate că ştiam bine că mai erau două zile până la Crăciun, am exclamat cu glas tare: "A şi venit Moşul?" Însă, în loc de alt răspuns, am auzit un chicotit vesel şi am dat cu ochii de vechiul meu prieten, Marty, care s-a grăbit să mă salute cu tradiţionalul lui "Malut!"
- Marty, visez oare? "Malut" prietene! Nava ta a răspândit lumina aceea orbitoare?
- Mai întrebi? De data asta m-a adus pe Pământ doar pentru câteva zile.
(Staţi puţin, dragilor, vi-l prezint îndată pe vechiul meu prieten. Nu-i aşa că v-aţi dat imediat seama că el vine de departe, tocmai de pe planeta Marte? Sunt sigură că aţi înţeles şi că nu este la prima lui vizită pe Pământ. A mai fost chiar de trei ori, dar asta e o altă poveste... Despre el vă mai zic acum doar că se declară copil, deşi are 160 de ani marţieni şi cred că are dreptate, de vreme ce - tot el mi-a spus-o - marţienii trăiesc 2.000 de ani. Nu are nas şi nici urechi, dar încă de la prima lui vizită pe Pământ i se montase un aparat de auzit. Este extrem de curios, deştept foc şi pus pe glume... când este cazul, desigur.)
- Marty, Marty, încă nu-mi vine-a crede. Sigur nu visez?
- Vrei să te ciupesc?
- Ha-ha! Mai bine nu, că doare. Merg să fac un ceai şi stăm de vorbă. Hai cu mine la bucătărie!
- Mmmmm! A ce miroase?
- A cozonac proaspăt. I-am copt deja de aseară. Hei, băiete, de când poţi tu să miroşi?
- Ia uită-te mai bine la aparatul meu de auzit. Am unul nou cu program special şi de mirosit.
- Nu mă-nnebuni! Ha-ha! Înseamnă că mâine o să simţi şi mirosul de sarmale.
- Ah! Ce bine se mănâncă la voi! Noi doar cu bulinele, că suntem... evoluaţi.
- Gata ceaiul. Hai să-l bem în casă.
- Gol??? Fără cozonac?
- Cozonacul e pentru masa de Crăciun, dar pentru tine fac o excepţie. Încă nu mi-ai spus cu ce ocazie pe la noi.
- Cu ocazia Crăciunului, după cum se vede. Poate-mi aduce şi mie Moşul un joc frumos.
- Tu glumeşti, nu-i aşa?
- Doar pe jumătate.
- Care jumătate? Cea plină sau cea goală?
- Ha-ha! Asta-mi aminteşte de povestea cu cei doi fraţi care-l aşteaptă pe Moş Crăciun şi, când vine, fratele pesimist - care primise un tren electric - începe să se văicărească, ba că nu are destule vagoane, ba că nu sunt destule staţii, nemulţumit nevoie mare. Fratele optimist a găsit sub brad - PARDON - o balegă de cal şi a venit fericit, sărind într-un picior de bucurie, că a primit un cal adevărat care a fugit să pască...
- Marty, figură mai eşti! De unde până unde ştii tu gluma asta?
- Uite, acum, după ce ţi-am dovedit că am rămas acelaşi glumeţ, îţi spun totul. Am făcut cercetări.
- Cercetări? În ce domeniu?
- De data asta, în domeniul Crăciunului. La noi nu există asemenea sărbători şi am vrut să aflu cât mai multe, iar pe urmă să vin la tine ca să trăiesc "pe viu" frumuseţea acestei sărbători. Ştii... pe cât sunt eu de mic, tot am ajuns la concluzia că nu ştii cu adevărat decât ceea ce trăieşti şi experimentezi pe pielea ta.
- Înţeleptule! La concluzia asta am ajuns şi eu, aşa că mă bucur că-ţi voi putea oferi experienţa Crăciunului.
- Mulţumesc! Deja m-ai cucerit cu felia de cozonac. Ce gust divin! Îmi mai dai una?
- Ha-ha! Îţi dau, dar nu mă mai fierbe şi spune-mi mai repede cum de te-ai putut documenta şi ce-ai aflat despre Crăciun.
- Simplu. Mi-am îndreptat gândurile spre Pământ, m-am concentrat asupra cuvântului "Crăciun" şi au început să apară tot felul de imagini, de poveşti, de legende...
- Să apară? Unde?
- În capul meu. Nu ştiu de ce te miri. Ia dă tu pe Google cuvântul "Crăciun", să vezi câte-ţi apar acolo. Noi...
- Ştiu. Sunteţi mai avansaţi. E clar.
- Am început cu naşterea Domnului, steaua... Ce frumos! Şi cei trei Magi de la Răsărit. Am văzut apoi că voi de peste 2.000 de ani cinstiţi acel moment şi chiar îl reînviaţi prin alegorii, scenete. Dar pe mine, ca pe toţi copiii, mă interesează mai mult partea cu Moş Crăciun, cu renii, cu darurile. Am văzut o mulţime de filme, am citit poveşti, legende... chiar şi pe-ale tale... (Cred în Moş Crăciun! / Să împodobim bradul / Daruri de Crăciun)
- ??!!
- Mi-au plăcut.
- Mă bucur, Marty! Tu eşti mereu plin de surprize.
- Ştii ce am mai făcut?
- Nu ştiu, dar sper c-o să-mi zici tu.
- Mi-e ruşine.
- Ei, haide! Cui să-i spui dacă nu mie?
- Am... spionat...
- Cum adică? Nu pricep.
- Uite-aşa. Am citit scrisorile copiilor trimise moşului. Nu mi-am dat seama că nu este permis. Ştii... la noi nu există aşa ceva, transmitem totul telepatic.
- Dacă ai mărturisit şi-ţi pare rău, oricum eşti pe jumătate iertat, iar dacă n-ai ştiut, eşti iertat de tot. Mai ales că nu e deloc grav ce ai citit acolo. Nu-i aşa?
- Tiii, ce bine-mi pare că spui asta! Nu-i grav deloc, e o frumuseţe. M-am distrat, m-am emoţionat, m-am bucurat, m-am întristat.
- O, Marty, povesteşte-mi şi mie despre ce-i scriu copiii lui Moş Crăciun. Poţi?
- Da. Cei mai mulţi scriu cam la fel. Îi spun că au fost cuminţi şi îl roagă să le aducă un anumit lucru. Unii îi fac o listă şi îl roagă să aleagă el ce poate din acea listă.
- Frumos! La asta mă aşteptam.
- După talentul şi fantezia fiecărui copil, scrisorelele pot avea desene sau poze decupate şi lipite cu obiectul preferat. Am observat ceva: anul ăsta, cele mai multe fetiţe doreau un cadou legat de Frozen: păpuşi cu personajele principale, jocuri sau cărţi pe această temă.
- Şi băieţii?
- La băieţi, tema din acest an este Războiul stelelor. Eu, numai când am auzit titlul acesta, şi am început să tremur. Noroc că am înţeles că e vorba despre nişte filme SF şi că în lupta dintre bine şi rău, până la urmă învinge binele. Însă nu aş fi crezut că în magazinele de jucării pot fi atâtea jocuri sau păpuşi cu personajele din film sau chiar măşti, săbii-laser, jocuri video, lego-uri. Are Moş Crăciun de unde să aleagă.
- Aşa este. Sunt curioasă. Şi tu eşti băiat. Dacă ar fi fost să-i scrii tu lui Moş Crăciun, ce i-ai fi cerut?
- Păi... i-am scris!
-???
- I-am cerut să pună o vorbă bună la ai mei ca să mă trimită pe Pământ de Crăciun.
- Frumos, dragul meu marţian.
- M-am inspirat din unele scrisori în care nu se cereau jucării, ci lucruri mult mai importante. Am observat la unele fetiţe mai mari că cereau sănătate pentru părinţi şi bunici sau anumite lucruri pentru fraţi, surori, prieteni. Asta mi-a plăcut foarte mult. M-am şi distrat cu scrisoarea unei fetiţe care avea un frate mai mic şi îi cerea moşului o jucărie pentru el, ca să-l ţină ocupat şi să nu o mai deranjeze tot timpul pe ea.
- Ha-ha! Nu prea e frumos, dar mă amuză şi pe mine "soluţia" ei.
- Am citit şi o mulţime de scrisori de mulţumire de la cămine de bătrâni (noi le spunem "înaintaţi în vârstă" sau "înţelepţi"). Primiseră pachete cu cozonaci şi alte lucruri de-ale gurii, dar ei mulţumeau pentru mesagerii lui Moş Crăciun, care fuseseră copii sau tineri veniţi cu colindul şi cu vorbe frumoase.
- Ştiu despre asta şi mă impresionează şi pe mine. De altfel, de Crăciun se merge cu daruri şi la căminele de copii, dar acolo e invers: acei copii învaţă colinde, poezii şi o fac cu entuziasm, de la împodobirea bradului şi pavoazarea încăperii, până la pregătirea momentului artistic.
- Aşa şi eu!
- Nu ştiu despre ce vorbeşti...
- Despre entuziasmul pregătirilor.
- Ce pregătiri?
- Hi-hi!... Ho-ho... Ha-ha!
- Vrei să spui că te-ai pregătit să râzi?
- Vreau să spun că am pregătit o mulţime de podoabe de Crăciun de inspiraţie extraterestră pentru casa voastră şi... un moment artistic. Am învăţat colinde şi poezii.
- Marty! Ce dor mi-a fost de tine! Ăsta eşti tu, micuţule.
- Şi am mai pregătit ceva pentru viitor, când voi împlini 500 de ani.
- Poţi să-mi spui de-acum? Căci... nu ştiu dacă atunci o să ne mai întâlnim.
- Este scrisoarea în care îl voi ruga să mi-o aducă pe aleasa inimii. Ah! M-am luat după un tânăr care i-a scris aşa frumooos... AH!
- Romanticule. Pune scrisoarea la păstrare, dar eu nu cred că vei avea nevoie de ea. Îţi vei găsi singur iubita şi veţi fi fericiţi împreună... 1.500 de ani.
- Ah!
- Iar acum ar fi momentul să mergem la culcare. Mâine avem multă treabă, iar seara ne vom aduna în jurul bradului, vom aprinde luminiţele, vom cânta colinde şi îl vom aştepta pe Moş Crăciun. Cred că ţie îţi va aduce un pachet mare cu sarmale şi cozonaci, pe care să-l iei cu tine pe Marte.
- Şi ţie?
- Mie mi-a adus deja.
-???
- Mi te-a adus pe tine, dragă Marty, prieten din depărtări. Nici că putea alege un dar mai frumos!
*
Aşteptăm poveştile voastre de Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 decembrie 2015. Mai multe detalii aici.