Mulțumesc LiterNet-ului pentru continuitatea acestui proiect! Anii mei 2020 și 2019, pe scurt, pot fi revăzuți aici si aici.
Anul 2021 a fost anul în care am avut timp. Pentru mine.
A fost un an al căutărilor personale, ceva grozav și nou totodată, mai ales că nu m-am (mai) simțit "vinovată" pentru asta.
Adică cum? Să am timp liber, adică să nu "fac nimic"? Și da, cred că timpul în care nu faci neapărat proiecte și activități, e un timp foarte necesar pentru noi ca actori, pentru a ne uita mai mult înăuntrul nostru și a vedea ce se (mai) află acolo, dar și pentru noi ca oameni, în general.
La Teatrul Național Timișoara am avut în acest an premierele cu Zorba grecul în regia Mihaelei Lichiardopol și Don Juan în regia lui Ion Ardeal Ieremia.
În cadrul Festivalului FEST-FDR am avut un spectacol-lectură la care am lucrat cu multă plăcere pe textul Medeea Furie, de Radu Popescu și, chiar în decembrie în preajma sărbătorilor de iarnă, am lucrat spectacolul de poezie românească Despre dragoste. Cu dragoste în regia Adei Lupu Hausvater, unde am explorat poezia în forma ei pură, respectiv ca pe o experiență cât se poate de personală.
De asemenea am reluat spectacole din stagiunea trecută: Rinocerii, Și caii se împușcă, nu-i așa?, Homer. S.O.S. 2020.
În afara teatrului am avut și alte căutări interesante, călătorii în lumea yoga și bhakti yoga, unde am descoperit oameni deosebiți, cu preocupări profund spirituale.
Am citit mereu, am cântat mai mult, am mers pe jos, am dansat, pe scurt mi-am pus corpul mai des în mișcare și am privit în jur mai atent cu ochii și cu sufletul.
În septembrie am făcut un pelerinaj (pe jos) de aproximativ patruzeci de kilometri, de la Mănăstirea Șag la cea din Partoș, în august am vizitat Spania în lung și-n lat, m-am îndrăgostit de Barcelona, am cutreierat teritoriul Gibraltarului, locul unde Marea Mediterană se întâlnește cu Oceanul Atlantic. Acolo, coafura e menită să fluture într-un fel foarte aparte și, deși vânturile sunt de neoprit, ea, freza, arată spectaculos (concluzia admiratorilor;)
Am fost la două nunți ale unor foști elevi, actualmente minunați colegi de scenă (Jivi și Spiri, după nick name-urile lor:)
Am făcut cele mai multe fotografii... din toată viața mea, fiindcă am găsit fotografi minunați în a căror prezență am știut să-mi arăt frumusețea.
Am mai avut câteva seri frumoase de board-games, m-am conectat mai mult cu cei din jurul meu și m-am adus cât mai des în momentul prezent.
Mi-am renovat apartamentul și am fost recunoscătoare că meșterii nu m-au zidit ca pe Ana lui Manole, deși nu mai aveau mult:))
Am mers cu bicicletă destul de mult, dar pentru anul 2022 mi-am propus să pedalez distanțe mult mai lungi.
De vreo două-trei ori m-am văzut cu băiatul meu, însă din dorința de a deveni încet, încet, independent, e nevoie să încurajez distanța fizică între noi. Își are el locul bine stabilit în sufletul meu, precum și în gândurile mele bune, chiar și în momentele alea când face tot posibilul să mă provoace. Mult de tot.
Și... am primit un inel pe 2 mai, iar pe 12 iunie ne-au fost alături doi oameni faini, cu tot cu preotul, trei.
Deci, una peste alta, m-am uitat la lucrurile frumoase din preajma mea, și m-am întrebat ce pot să fac cu ele; și încă mă întreb...
Clip-ul nostru rămâne de actualitate, așa că încă ne mândrim cu el I'm not my mistakes.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)