Mic tratat de magie

Citiți prefața și un cuvânt al autorului acestei cărți aici.


Adrian Leonard Mociulschi s-a dedicat încă din anii studenției cercetărilor multidisciplinare. A studiat istoria filosofiei cu academicianul Gheorghe Vlăduțescu și compoziția muzicală clasică cu academicianul Ștefan Niculescu. După obținerea doctoratului în muzică, devine bursier-cercetător al unui institut de studii avansate, iar apoi autodidact. A publicat cărțile Ștefan Niculescu: Poetică, matematică și armonie muzicală (2010), Evul Mediu: arhitectura și muzica (2011), Artă și comunicare (2013), Mic tratat de bunăstare (2016) și Mic tratat de magie (2018), toate la Editura Curtea Veche Publishing.


"Nu tot ceea ce poate fi numărat contează și nu tot ceea ce contează poate fi numărat." (Albert Einstein)

Magia nu este un tablou pe care să îl zugrăvim în tonuri de alb și negru. Magia este o metaforă. Ea poate privi binele și frumosul atunci când radiază lumina filosofiei sau văpăile artei, la fel cum poate fi prilej de tulburare atunci când ia forma pasiunii amoroase. Poate că cea mai bună definiție a magiei este puterea irezistibilă de atracție, încântarea și farmecul materiei vii sau al celei anorganice. Este la fel de adevărat că magia devine și o pepinieră a florilor răului atunci când oamenii grădinăresc doar în propria curte. Egoismul a făcut să ne simțim condamnați la conviețuire în același spațiu fizic. Din cauza faptului că omul este călăuzit doar de interesele personale, coabitarea cu semenii s-a realizat doar de dragul supraviețuirii. Jean-Paul Sartre a remarcat că, în lumea noastră marcată de egocentrism, infernul sunt ceilalți. Evadarea din acest spațiu nu se poate realiza decât cu ajutorul magiei relațiilor sociale, definite ca legături între două sau mai multe persoane, popoare, state. Relațiile dintre oameni sunt preponderent relații de producție, fiind bazate pe raporturi economice, așa cum relațiile diplomatice sunt raporturi politice între țările ce urmăresc cooperarea bilaterală. Și unele, și altele sunt acte magice în virtutea faptului că urmăresc atingerea unor obiective (satisfacerea nevoilor materiale, realizarea dezideratelor politice externe etc.) și că se întemeiază pe ritualuri precum cele diplomatice sau comerciale.

Răspunsul emoțional al omului în fața realităților vieții este dovada vie a faptului că modul în care reacționăm are la bază un mecanism magic: gândurile noastre devin cuvinte, gesturi, atitudini care se transformă apoi în fapte. Mărul edenic s-a prefăcut într-un măr al discordiei, de când oamenii nutresc gânduri egoiste. Din el s-a ivit viermele invidiei, care ne roade pe dinăuntru. Magia urmărește atingerea aceleiași ținte către care ochesc toți cei ce vor trofeul bunăstării. Explozia demografică ce urmează poruncii divine a dus la împuținarea resurselor materiale. Creșterea populației a însemnat și creșterea lipsurilor: mai multe suflete, mai multe guri de hrănit, mai puține locuri de muncă. În loc de a juca hora unirii, oamenii, la fel ca statele, s-au prins într-o luptă acerbă pentru aceleași avantaje. Aceasta a fost competiția care a transformat pământul într-un teatru de război, chiar și atunci când războiul a devenit război de țesut intrigi. Oamenii nu doar că se întrec între ei, ci caută să se și vatăme ca în povestea ursului păcălit de vulpe. Cu cât mai repede, cu atât mai dăunător celor înșelați.

La începuturi, pe când Adam și Eva nu fuseseră condamnați la o existență în timp, nu exista noțiunea de viteză. Graba s-a născut în urma păcatului strămoșesc pe care l-am moștenit cu toții, în contul datoriei autorilor noștri; până când nu vom putea răscumpăra debitul restant la neascultare vom rămâne veșnic în sclavia existenței finite. Dar în loc de a căuta eliberarea de sub această povară, omul preferă să își satisfacă poftele contra cronometru. Am inventat magia pentru a putea crea invențiile cu ajutorul cărora mintea umană voiește stăpânirea lumii. Disciplinele academice ne învață cum să constrângem forțele naturii în interesul propriu. De aceea, răul nu este atât lipsa binelui, despre care vorbesc Plotin și Augustin, cât disperarea omului de a se face nevăzut în fața morții, de care vrea să scape. Și nu doar de dragul de a crea neplăceri altora s-a încălcat adesea legea în istorie, ci pentru a putea ajunge - prin orice mijloace - la starea de repaus. Acea nirvana pe care o numim bogăție este, pentru cei mai mulți, locul în care osteneala nu mai este necesară.

Farmecele făcute pentru atingerea eficienței economice urmăresc creșterea calității vieții tuturor celor care au recurs la vrăjile științei și tehnicii. Peștișorul de aur nu a putut reda însă și nemurirea pescarilor de lingouri, de când moartea a pătruns în lumea creată. Până și stelele trebuie să dea ascultare ciclului natural al vieții, care se stinge ca o lumânare, pentru a se aprinde în altă parte. Chiar dacă lumina lor pare eternă, sferele incandescente se prăpădesc ca orice muritor. După ce se formează din norii de praf asemeni unui fetus, își trăiesc o vreme copilăria, ajung la maturitate, apoi îmbătrânesc și sfârșesc în focuri de artificii. Se sting și dispar, lăsând mereu în urma lor pulberile din care se vor aprinde alte stele în oceanul cosmic.

În creuzetul Universului, materia, energia și informația formează amalgamul pe care și faraonii au dorit să îl controleze. Magia însăși devine procesul conștient pe care numim această știință, indisolubil legată de mediul informațional din care se vor extrage soluțiile alchimice sau oculte. Organizații și state au înțeles nevoia de intelligence, de a cunoaște manifestările profunde ale lucrurilor și procesele diverselor fenomene din societate. Aceasta duce la controlarea mecanismelor care guvernează evoluția. Vrăjile de astăzi, chiar dacă au rămas la fel de arbitrare și de hazardate ca și cele de ieri, au dobândit puterea cunoștințelor acumulate de umanitate în decursul vremurilor. Omul încearcă astfel depășirea limitelor condiției sale și orientarea cursului viitorului după bunul-plac.

Este în afara oricărui dubiu că descoperirile științifice demonstrează faptul că promisiunile magiei de odinioară s-au împlinit în zorii Revoluției industriale. Îmbogățirea și generalizarea cunoașterii au făcut ca noțiunea de magie să fie înlocuită cu cea de tehnologie. Iar dacă, de-a lungul istoriei, magia a cunoscut mai multe denumiri, ansamblul metodelor și mijloacelor de prelucrare a materiei a rămas același ritual tainic al creării de minunății născocite de mintea umană. De la tainele încifrate în picturile rupestre la cele scrise în cod binar sau zecimal, vedem ritmul alert în care au evoluat vrăjile. Nu întâmplător, multe dintre descoperirile științifice au făcut și fac obiectul secretului de stat, fiind păstrate "sub cheie".

Cărțile de magie au fost transcrise pe microfilme și mai apoi ascunse printre numere. Încă dinaintea lui Pitagora, ele au încifrat semnificațiile aceluiași Abraxas, pe care gnosticii moderni l-au digitalizat cu ajutorul limbajelor de programare. Acestea sunt la fel de neînțelese pentru profani ca păsăresc limbajul lui Nostradamus. Furtul ideilor a devenit astfel mai căutat decât cel al bunurilor materiale, devenind un obiect al spionajului militar și industrial, pentru aflarea secretelor unor invenții sau inovații dorite și de alții. De la spargerea codului Enigma al mașinii de scris create de inginerii germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la copierea planurilor unui avion de vânătoare supersonic în perioada celor două războaie israeliano-palestiniene (din 1956 și din 1967), avem suficiente exemple pentru a ilustra faptul că magia contemporană este la fel de secretă ca misterele Greciei antice. Am putea conchide că orice este ținut ascuns are legătură cu științele oculte și cu persoanele inițiate, indiferent de epocile istorice în care are loc această tăinicie.

Conclavul vrăjitoarelor nu a dispărut, ci s-a metamorfozat în societăți secrete precum Mafia, Yakuza, Camorra sau alte organizații oculte. Acestora li se opun serviciile secrete ale statelor, care încearcă să contracareze amenințarea crimei organizate și a spionajului practicat de puterile rivale. Spre deosebire de aceste asociații invizibile, care urmăresc instaurarea unui stat paralel și acapararea puterii economice și politice globale, structurile specializate în descoperirea și prevenirea răului - sub forma corupției, contrabandei, traficului de droguri sau de ființe umane - au instituționalizat, în mod necesar, lupta împotriva vrăjitoriei moderne.

Din păcate, amploarea și profunzimea descoperirilor științifice și ale tehnologiei militare oferă cunoștințele necesare valorificării ilicite a resurselor disponibile sau împlinirii unor dorințe nelegiuite, care sfidează morala și respectul față de viața umană. Oglinda fermecată a mașterei din povestea Albei-ca-Zăpada s-a transformat astăzi în ochiul sateliților de spionaj sau al dronelor - instrumente accesibile și răufăcătorilor. Iar cunoscuta "iarbă a fiarelor" de odinioară a devenit virusul informatic capabil să golească, de la distanță, seifurile băncilor.

Accelerarea fără precedent a ritmului schimbărilor din lume a făcut ca știința conducerii - guvernământul înțelept - să fie însușită și de cei inițiați în tainele managementului, atât de necesar gestionării amenințărilor contemporane. Nicio cârmuire nu se poate înfăptui fără iubirea de înțelepciune, care pune pe umerii celui așezat pe tron responsabilitățile magicianului devenit manager. Dar nu doar șeful de stat sau președintele consiliului de administrație trebuie să dibuiască cele viitoare, ci și orice acționar care nu vrea să-și irosească talanții. Și unii, și alții vor analiza perspectivele de dezvoltare ale țării sau ale companiei și vor face estimări financiare cu ajutorul statisticilor - asemenea meteorologilor care ne spun cum va fi vremea. Prognoza devine astfel o formă modernă de ghicire a viitorului, al cărei obiectiv este cunoașterea anticipată a evenimentelor. De la preziceri, profeții, oracole, chiromanție, numerologie și astrologie, la futurologie și exit-polluri, vedem cum previziunea științifică a înlocuit vechile practici divinatorii.

Dacă magia originară s-a transformat în știință modernă, ne putem întreba, în același registru: quo vadis? Fără îndoială, în virtutea ciclicității lucrurilor, știința ar putea reveni, într-o formă sublimată, la numele său de origine. Ne putem aștepta ca, într-un viitor nedefinit, magia să-i aducă omului mult râvnita nemurire - dacă va fi compatibilă cu morala. Acest lucru nu contravine Bibliei, căci este scris: "Cei drepți vor moșteni pământul și vor locui pentru totdeauna pe el" (Psalmii 37,29).

Dacă știința va reuși să creeze elixirul atât de mult căutat de alchimiști - cel al tinereții și vieții veșnice - atunci doar cei mai vrednici dintre pământeni se vor bucura de efectele sale miraculoase, asemenea personajelor din filmul Elysium^[i]. S-ar putea ca o mică parte dintre oamenii viitorului să revină la condiția anterioară momentului în care moartea a pătruns în Univers - desigur, dacă acest lucru va fi îngăduit de Creator. Iar cine crede că trecerea de la viață la moarte este un proces ireversibil să ia aminte la minunea învierii lui Lazăr. Acest episod biblic arată că Dumnezeu are toate remediile pentru bolile omului - inclusiv leacul împotriva somnului de veci.

Citiți prefața și un cuvânt al autorului acestei cărți aici.