De-a lungul anului 2025, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textele selectate pe LiterNet la diverse teme propuse pe Ficțiuni Reale - toate textele aici. În cele ce urmează, vă prezentăm textele preferate ale lui Cezar din 2025.
*
11 februarie 2025 - Gânduri pe marginea textelor din Scos din pepeni, Potop 2.0 și Moartea vine la păcănele (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Scos din pepeni
Dan Banu
Era un băiețel brunețel ca o tabletă de ciocolată, mic și sprințar ca un purece. A trăit alături de frații săi într-o felie de pepene până în ziua când un bărbat hulpav a mușcat din ea. Atunci Pepiniță a căzut într-o grotă căscată într-un molar și a rămas înțepenit. Degeaba valurile înalte, țepușele ascuțite. Până la urmă frezele cele mari au săpat în molar ca un sfredel și Pepiniță a scăpat. A plecat din Gură și a ajuns în Stomac unde a trăit fericit alături de ai săi până la adânci bătrâneți.
Scos din pepeni
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Tati, lasă-mă cu barza, cu maimuța sau nașterea naturală, că eu am apărut din pepeni. Unul roșu și unul galben. Că uite ce îmbujorată sunt. Și blondă. Am fost cu bunica la biserică, am dat pomelnic și pomană să te împaci cu mami, că nu v-am mai auzit vorbind unul cu altul de câteva zile. Stai liniștit că nu se întâmplă nimic rău. Așa mi-a promis tanti aia care scrie povestea. Dar, de ce se întunecă în jurul meu? Unde sunt toți? M-ai mințit. N-am mințit, am șters puțin cu radiera. Acum, treci să te naști.
Potop 2.0
Lucian Pătru
Noe-n izmene, se-ntinde alene. I se părea, parcă, că făurea o-arcă. Că animale strângea, pe perechi. Cu solzi, blană, ciulite urechi. Cu țepi, aripi, marsupii, antene. Cu coame, tentacule, platoșe, pene. Când ochii-aruncă sus în zări, nici urmă de stihii. Ce nemaivăzute mări? Cum zicea Dumnezeu? Eh, prostii. Ce treabă am eu cu aste dihănii? Ce am făcut eu? Doar mătănii. Și-acum, la bătrânețe, mai am putere, să Îi fac voia, să dau la galere? La cum arată vremea, fie ce-o fi, mă voi întoarce în pat, voi dormi.
Potop 2.0
Caterina Tudorache
Mama ne dă să mâncăm oricând vrem. Suntem fericiți. Mai pleacă ea uneori, dar vine repede. Ne simțim în siguranță și ea ne învață o grămadă de lucruri. Ne spune des că atunci când vom crește mari, va trebui să ne descurcăm singuri și că o vom uita. M-am supărat pe ea că poate spune așa ceva. Cum să o uit? Mă voi certa cu toți ca să o apăr. Azi a plouat toată dimineața. Ne-a zis să stăm cuminți, că se duce după mâncare. Este seară și plângem toți de foame. Apa a ajuns până la noi. Oare suntem deja mari și trebuie să
Moartea vine la păcănele
Nicolae Popescu
Seară în Videle. Moartea intră în sala de jocuri. Toți îngheață, cu degetele pe butoane. Azi trebuie să iau pe cineva de aici. Care bea, fumează, și e dependent de păcănele? Știu că toți, v-am studiat dosarele. La aparatul din colț joacă un tip costeliv, cu ochelari. Tu cine ești? Sunt Vlad, matematician, studiez teoria probabilităților. Tocmai am spart codul aparatelor, acu' mi-a intrat speciala. Moartea-și dă gluga de pe tigvă: mai dă-o-n coasa mea de tristețe. Ia să bag și eu o sută, pare că se pricepe băiatu'.
*
25 februarie 2025 - Gânduri pe marginea textelor din Ultimul ziar, Singurul lucru care contează și Jazz (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Ultimul ziar
Alex Caragian
Mi-ar plăcea să spun că tăiatul ramurilor copacilor mă liniștește, dar în viață facem și lucruri care nu ne sunt pe plac. Însă greblatul este altă poveste. Zgomotul făcut când adun frunzele-n grămezi este ca cel al valurilor mării când eșuează pe o plajă de pietre vulcanice. În gardul viu am găsit o breșă. Câteva tulpini din interior se ofileau din senin. Am intrat să caut sursa, iar planta m-a înșfăcat și m-a absorbit. A doua zi în presă n-au scris nimic. Am zâmbit și s-au scuturat trei frunze.
Singurul lucru care contează
Florin Piersic Jr
Au trecut douăzeci de minute. Deschid Whatsapp. Două bife. A ajuns mesajul meu. Dar nu l-a citit. Încă nu l-a citit. Poate că e ocupată. Sau poate că am devenit eu prea insistent. Sau e doar indiferentă. Sau doarme. Sau face duș. Sau poate că n-are nici un rost. O să mă uit mâine dimineață la telefon și pun pariu că nici atunci n-o să fie albastre alea două bife. Mă uit la mesaj. Recitesc. Țin degetul apăsat pe mesaj. Options. Delete. Coș de gunoi. Delete for everybody. Cause everybody hurts.
*
9 mai 2025 - Gânduri pe marginea textelor din Prioritate, Artificii, petarde, pocnitori și Poarta Raiului (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Prioritate
Florentina Enache
Stătea pe canapea și citea, când un șobolan cu mantie albastră trecu din balcon spre bucătărie. Clipi scurt, cât să alunge vedenia și dădu pagina. Înregistră apoi un detașament de hamsteri cu pălării verzi, urmați de marmote cu ochelari oglindă și de o divizie de pisoi violet. Ce faceți, mă, aci? Defilăm, doamnă; mergem la paradă și GPS-ul ne-a băgat pe traseul nesemnalizat. Terminăm curând; după cămile și gorile, vin elefanții și gata, ați scăpat de noi. În aer plutea un iz de ciuperci sălbatice.
*
31 august 2025 - Toamna se achită restanțele - Gânduri pe marginea textelor din Groapa altuia, China Town, Prin ochii pisicii, Dosar cu șină, Agnozie, Noi cei din linia întâi, Ikigai și Sărbători liniștite. Revenim pe 22 aprilie (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Groapa altuia
Laura Stanciu
Către Ion Pop. Spre știință. Referitor la adresa dvs. înregistrată în cadrul Primăriei Sectorului 3, direcția Comunicare, cu nr. 9/2025, vă anunțăm că aspectele prezentate de dvs. în petiția de mai sus au fost verificate și s-a ajuns la următoarea concluzie. După măsurătorile experților noștri, groapa menționată în adresă face parte mai mult din sectorul 4. Mai exact, cel puțin trei sferturi din groapă. Vă rugăm să vă adresați Primăriei responsabile. Noi vă stăm la dispoziție cu gropile noastre.
China Town
Gabriel Moldovan
Ceainărie mică. O cană de ceai. Bătrâna mă fixează galeș; zâmbind. Ne știm? Eheee, Cum nu? Tu pisica mea altădat. Poftim? Frumoasă pisică fost tu; neagră, cu ochi aurii; dormit pe sobă toată ziua, mare leneș. Râd nervos. Hai, nu zău. Clatină din cap; pe perete - o fotografie: o tânără cu o pisică neagră; mi se zbârlește pielea; am un déjà-vu. Eheee, așa zis și când băgat la tu în tocăniță. Tusea mă surprinde; ceaiul e ciudat; ating gâtul. Ea zâmbește. Încă tu face apucătură urâtă, spart cești; nu schimbat deloc.
Prin ochii pisicii
Gabriel Rusu
Camarazi din toate colțurile lumii, vă îndemn să puneți lăbuța pe adeziunea Partidului Pisicilor de Pretutindeni. Când vom ajunge la putere, și o vom face dragii mei, veți avea câte un om în fiecare locație, responsabil pentru deschiderea conservelor. Da camarazi, veți servi doar cărniță fragedă în sos. Puteți spune adio boabelor pentru totdeauna. Veți fi divinizate de toate necuvântătoarele, iar câinii, inamicii noștri numărul unu, vor fi trimiși în lagăre de reeducare. Ori vor putrezi acolo, ori vor mieuna.
Dosar cu șină
Elia Ghinescu
E ăla tăcut, care ține totul în el, la propriu. Îl știi sigur. L-am văzut joi în parc, cu un biblioraft rebel, dar se zvonește că are o relație și c-o capsatoare dilie. O iubește, dar o și urăște; îi cam face găuri în viață. Pe unde umblă, lasă foi mototolite și-un miros vag de toner. Ieri a apărut într-un podcast, Viața între coperți, unde a povestit cum a fost când l-a închis un stagiar între hârtiile din '89. Cică a văzut acolo lucruri, chestii, secrete de stat. Publicul a aplaudat. Un sticky note chiar a plâns.
*
8 noiembrie 2025 - Gânduri pe marginea textelor din Șapte facultăți, Luminează-mă, Ieșirea din singurătate și Povești pescărești (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Șapte facultăți
Monica Aldea
De 30 de ori își schimbase pădurea frunzișul, iar Albă ca Zăpada încărunțise așteptându-i pe pitici. Pe toți șapte îi ținuse prin facultăți. De atunci, le vedea postările doar pe Grupul Fiilor Înstrăinați de Pădure. Azi veneau la deschiderea testamentului. Hap-ciu, alergologul, se plângea de umezeală. Doc, antreprenorul, evaluă situația: nici includerea în circuitul turistic n-ar salva căsuța. Cine a făcut upgrade poveștii, să scrie și un final pe măsură, îi provocă Morocănosul pe Frații Grimm.
Luminează-mă
Dorin Vasile
Nu mai știu exact când a început să-mi vorbească. A spus ceva de genul arată-mi calea. Ca și cum aș avea un fel de lămpaș spiritual. Am zis bine, crezând că e vreun efect secundar de la ceaiul de plante. Dar vocea a insistat. Zicea că e Eul meu interior. Că vrea să se exprime, să respire. Am început să-l luminez. Meditație, un workshop scump de autenticitate. Într-o noapte, a ieșit. Literalmente. O chestie umedă, diformă, cu vocea mea din liceu. A zis că-i place aici. Apoi s-a întins, s-a umflat și m-a înghițit.
Ieșirea din singurătate
Monica Bologa
Îmi fac cafeaua fix la 07:10. În fiecare zi, aceeași ceașcă albă, aceeași tăcere; mă așez la masă, lângă geam, privesc în gol câteva minute, apoi deschid telefonul și mă afund în scroll. Îmi tai unghiile vinerea, mă epilez duminica. Într-o marți, mi-am luat o rochie roșie. Miercuri m-am vopsit. Joi mi-am făcut manichiura. Vineri am plecat la Roma. Am băut prosecco toată noaptea într-un bar și-am dansat pe Carla Bruni. Luni, când am ajuns acasă, am lăsat verigheta în sertarul cu ace și-am fugit.
Povești pescărești
David Brescan
Era cât barca de mare, ba chiar mai mare și, depărtă brațele, atât îi atârna coada pe-afară. Toată cârciuma asculta cu răsuflarea tăiată. Și cum nu puteam să vâslesc în susul Dunării doar cu o vâslă, că una o pierdusem, i-am șoptit la ureche că dacă mă ajută să ajung acasă, îi dau drumul înapoi în apă. Și uite-așa, călărind peștele, că atât de mare era, și cu barca jumate cu apă, că era și greu, vă dați seama, eu cu vâsla pe dreapta și peștele vâslea din coadă pe stânga, că îmi prinsese ritmul, așa am ajuns acasă.
Povești pescărești
Radu Gramatovici
Momeala e secretul, spuse primul dintre ei. O combinație de arome și texturi este irezistibilă pentru oricine. Nu știi nimic, îi replică un altul. Cârligul contează cel mai mult: dacă nu este pe măsură, tot efortul e degeaba. Fraierilor, strigă un al treilea, guta este cea mai importantă, pentru că ea trebuie să fie sensibilă la primele mișcări și dură când lupta e în toi. Al patrulea, mai timid, tăcea. Da, dar pe mine m-a prins cel mai bun, spuse și el într-un târziu, bătând nervos cu coada în blatul de bucătărie.
*
27 decembrie 2025 - Gânduri pe marginea textelor din Ghid de supraviețuire în lift, Povești din taxi și Calc rufe (textul integral, cu comentarii și alte texte cu mare potențial selectate de Cezar, se poate citi aici).Ghid de supraviețuire în lift
Ana-Maria Butuza
Întregii mele familii Muscidae, din ordinul Diptera, las scris pe acest geam, cu sângele meu, sfaturi de supraviețuire în liftul panoramic din CN Tower, unde am gustat desfătarea, spaima și sfârșitul. Înghesuiți-vă printre turiști, bâzâiți-i fără teamă, se vor plesni între ei și veți scăpa. Evitați geamurile, acolo moartea pândește. Cel mai sigur refugiu sunt cocurile doamnelor, parfumate și blânde, dar plăcerea supremă rămâne mereu aceeași: locul pe care bâzâim toate. Acolo e împărăția noastră.
Ghid de supraviețuire în lift
Arthur Ianoși
O, nobilă cutie de fier ce urci și cobori precum roata destinului, glasu-mi ascultă. Dacă ușa împotrivi-se-va-mi, drept sta-voi și respira-voi nu, ca vecinii să nu socoată că împrumut aer și dacă vreunul ofta-va, nu-l lua-voi drept fantomă, ci suflet rătăcit, iar de corabia blocase-va, recita-voi sonete, căci tu, cutio, nu ești decât un tiran vesel ce cu ecouri răspunde-vei-mi. Blestema-te-voi să mă încoronezi stăpân peste pereți și tăceri suspendate, iar eu, precum un Hamlet, cu un strigăt de ajutor sparge-le-voi.
Povești din taxi
Fabiola Stoi
Aveți un caiet lăsat pe banchetă, spun. Omul mă privește mirat din retrovizoare. Pe ultimul client l-am lăsat la gară, dar ia vedeți poate găsim un telefon, o adresă ceva. Deschid coperțile și țup, un iepure îmi sare în brațe. Privesc speriat spre șofer, dar el își vede de drum. Dau pagina și un arici se urcă între urechile iepurelui și amândoi își lipesc năsucurile de geam. La a treia foaie, o cioară se ridică și mi se așază pe umăr. Nu mai da pagina, îmi șoptește, că iese lupul și nu vă văd bine pe niciunul.