În primăvara anului 1977, la scurt timp după marele cutremur din 4 martie, am avut ocazia - fără să îmi dau atunci pe deplin seama - să asist la unul dintre acele momente în care o pagină din istoria Bucureștiului era ștearsă în grabă. Era casa arhitectului Grigore Cerkez, o clădire remarcabilă a arhitecturii românești, situată pe Calea Victoriei, la colț cu strada Sevastopol.
Opera acestui arhitect prodigios, animat de un profund respect pentru arhitectura românească veche, se înscria într-o serie de clădiri prin care el încerca, într-o manieră proprie, să dea expresie procesului de "europenizare" a Bucureștiului.
În acele zile tulburi, în timp ce noi, studenți, încercam să realizăm releveul clădirii înainte ca aceasta să fie demolată, casa se dezmembra sub ochii noștri. Elemente decorative, plafoane, balustrade, sculpturi în piatră - toate dispăreau cu o rapiditate tulburătoare, încărcate în camioane sub pretextul salvării lor pentru o eventuală reconstrucție.
Aceste pagini nu sunt un studiu istoric propriu-zis, ci mai curând o recuperare a unor amintiri personale, susținute de fotografiile realizate atunci. Ele spun povestea unei case dispărute, dar și începutul unei perioade în care Bucureștiul avea să treacă prin transformări dramatice, pierzând o parte importantă din patrimoniul său arhitectural.
Privite astăzi, după aproape jumătate de secol, acele întâmplări capătă o altă greutate. Ele nu vorbesc doar despre demolarea unei clădiri, ci despre fragilitatea memoriei urbane și despre felul în care un oraș își poate pierde, aproape pe nesimțite, propria identitate.
Deschizând agenda în care îmi notam fotografiile, la perioada martie-aprilie 1977, găsesc câteva repere seci, dar decisive:
5 martie - imagini din București a doua zi după cutremur.
22-23 martie - dărâmarea Casei Arhitectului Grigore Cerkez.
15 aprilie - imagini din Club A (povestea acelei seri începe aici).
28-30 aprilie - dărâmarea Bisericii Ienii (povestea acestor trei zile începe aici).
Primăvara aceasta am revenit, după aproape o jumătate de secol, asupra acestor zile. Am început, poate nu întâmplător, cu sfârșitul - cu 28-30 aprilie, momentul dispariției Bisericii Ienii. Apoi am simțit nevoia unei pauze, o distanță necesară față de aceste amintiri încărcate, regăsind pentru o clipă atmosfera unei seri în Club A.
Acum, întorcându-mă la începutul acelor evenimente, încerc să spun povestea așa cum s-a desfășurat ea atunci. Pentru că acolo, în martie 1977, odată cu dărâmarea Casei Arhitectului Cerkez, a "intrat în scenă haosul".
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
(va urma)