Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână - prefaţă

Citiţi un fragment din această carte.

După un turneu cu un succes răsunător în Noua Guinee, Antarctica, Siberia, Insula Mare a Brăilei, Atlantida, Galapagos, autoarea a revenit în ţară spre a-şi lansa cartea de faţă care, se jură ea, nu are nici o legătură cu realitatea, ea fiind o mamă cumsecade şi la locul ei. Autoarea vrea să lămurească aceste lucruri încă de la bun început, deoarece nu doreşte să se creadă că disperarea o împinge la acte necugetate, doar pentru a fi în rândul lumii. Cum că titlul cărţii ar fi o invitaţie voalată spre a fi curtată. Totodată, ţine să sublinieze că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Sau nu? Iată un amănunt care a trecut pe lângă urechile editorului încât acesta nu mai ştie acum dacă adverbul "nu" făcea ori nu parte din propoziţie. De fapt, nici nu contează ce a zis autoarea, pentru că oricum mulţi vor avea pretenţia de a se recunoaşte în personajele pozitive. Cele negative sunt inventate, desigur. Însă rugămintea marii scriitoare în viaţă este ca nimeni să nu se supere pe ea pentru rândurile aşternute aici. Săraca, nu ştia ce face. S-a apucat să-l spioneze pe domnul Costel, administratorul, şi să se dea cu patinele în Cişmigiu, să cânte la pian şi să facă naveta la o şcoală cu purici. Să participe la o înmormântare şi să aprindă lumânări în faţa uşii vecinului ei, artistul liric. Să vorbească despre viaţa mamei ei şi s-o transforme pe aceasta în fluture. Să bată cuie în şipci ca să ridice garduri şi să meargă la vânătoare. Să urmărească o biată bătrână, pe prispa casei ei dărăpănate şi să dea lecţii de prăjit cartofi prin vocea "cabinetului doi". Să facă mujdei în mijlocul pădurii. Să... Ei, doar n-o să vă povestesc acum tot.

Fiind foarte ocupată cu acordarea autografelor, cartea fiind un best seller de Cucuieţii din Deal şi Cucuieţii din Vale, autoarea m-a rugat pe mine să mulţumesc în numele ei cititorilor, prietenilor, duşmanilor, criticilor, rudelor, vecinilor care vor da năvală să cumpere unul din cele 567.890 de exemplare tipărite.

Dar în mod special mulţumeşte mamei ei, fără de care nu ar fi ce e. Ştie că sună banal, dar adevărurile sunt de cele mai multe ori simple.

Ştiu şi că ar trebui să mai spun ceva, dar recunosc că am uitat ce. Poate că e mai bine aşa, căci mă voi retrage discret, lăsându-vă în tovărăşia povestirilor. Vorba lungă sărăcia omului, chiar şi într-o carte.

(Editorul)

Dacă aţi zâmbit, atunci e bine. Dacă v-au plăcut rândurile scrise, atunci e la fel de bine. Dacă nu v-au fost pe plac şi nu aţi distrus cartea încă, vă dau un sfat: dăruiţi-o unui duşman. Deşi eu sper să o păstraţi, fie numai şi numai pentru faptul că nu aveţi duşmani. O, cine n-are? îmi veţi spune. Vă voi răspunde: Eu. După o astfel de carte cum să ai duşmani?

(Carmen Muşat-Coman)

---

Despre autoare:

Carmen Muşat-Coman s-a născut în 1964 şi locuieşte în Bucureşti de la 20 de ani, lăsând liniştea pădurii pentru agitaţia citadină. Speră ca într-o zi să refacă traseul în sens invers. A absolvit în 1989 Facultatea de limbi străine, secţia franceză-română, din cadrul Universităţii Bucureşti, şi a predat franceza câteva luni într-o comună din ţară, experienţă care i-a inspirat povestirea care dă şi titlul primei ei cărţi.

Din 1990 lucrează în presă, perioada cea mai frumoasă considerând-o a fi între anii 1997-2004, de redactor la revista Femeia. A colaborat cu diferite publicaţii cu profil feminin, psihologic sau cultural şi din 2006 este jurnalist independent.

În 2005 obţine, cu articolul Emanciparea post-cratiţe, publicat în Psihologia azi, Marele Premiu al UNDP al competiţiei media cu tema "Eşti parteneră la decizie". În acelaşi an primeşte Premiul ambasadei Indiei pentru promovarea culturii indiene în România.

Face traduceri din franceză, în special cărţi de psihologie, şi traduceri din bengali. În 2008 la editura Polirom a publicat Cele mai frumoase basme bengaleze, traduceri realizate din bengali, având onoarea de a fi cotraducătoare a cărţii, alături de reputata scriitoare, traducătoare şi cercetătoare Amita Bhose, a cărei discipolă este.

Cartea de faţă conţine povestiri, unele cu final neaşteptat. Trei dintre ele au apărut pe site-ul LiterNet - Cum s-a făcut..., Mujdeiul, Cartoful - fiind traduse în maghiară de Bige Szabolcs şi postate pe site-uri culturale din Ungaria. La vremea respectivă, autoarea s-a amuzat: "Sunt un scriitor fără volum publicat dar tradus în altă limbă". A considerat-o o ironie a sorţii, ca şi amânarea publicării povestirilor de către edituri prestigioase din România.

În prezent, Carmen Muşat-Coman are în lucru două cărţi. Pe care le va publica dacă va supravieţui succesului primeia.