Interviul pe care urmează să îl citiți poate fi considerat un foarte scurt rezumat al multelor astfel de discuții pe care le-am avut cu prietena mea cea mai bună, Sara. Ne-am cunoscut in clasa a 10-a prin intermediul unui proiect editorial, dar n-am schimbat mai mult de câteva cuvinte în mediul online. Proiectul a picat și n-am mai știut nimic unul de celălalt până la admitere la actorie în Cluj-Napoca. Suntem amândoi gemeni și, deși nu țin zodiacul deasupra patului, sunt convins că ori ne-am fi înțeles de minune, ori ne-am fi scos ochii. Restul e poveste. Lecturare plăcută. (Andrei Mărgineanu)
fo
foto: Vlad Braga1 mai 2023 / 10 p.m. / pe niște scări, aproape de căminul 17, Cluj-Napoca
(Sara pornește înregistrarea)
Andrei Mărgineanu: Bună, bună seara, bună ziua, bună la toată lumea...
Sara Pongrac: Taci, Mărgi. Treci direct la întrebări.
A.M.: Cum te cheamă pe tine? Numele complet ca să știe toată lumea că mai ai un nume frumos acolo.
S.P.: Nu îmi place.
A.M.: Haide zi acuma... Numele complet... Pamela?
S.P.: Nu... Bine, deci: numele meu este Pongrac Sara-Patricia, dar nimeni nu îmi spune Patricia și nimeni nu trebuie să știe că acest nume există cu adevărat.
A.M.: Gata, nu o să mai știe nimeni.
S.P.: Super, să nu mai spui la nimeni. Și încă ceva, Pongrac se citește P-O-N-G-R-A-C, nu PongraȚ, cum îl zic unii, e polonez, nu maghiar.
A.M.: Bine, nu băgăm asta la interviu. Câți ani ai?
S.P.: Am douăzeci și doi de ani.
A.M.: Când faci douăzeci și trei?
S.P.: În 30 mai 2023, deci la TIFF o să am douăzeci și trei.
A.M.: Hmm, ce tare, nu? Cum funcționează astrele.
S.P.: Mhm. (râde)
A.M.: Și care e culoarea ta preferată?
S.P.: Albastru, evident.
A.M.: Eu știu acuma, dar, trebuie să știe toată lumea. Care albastru că ești la... ăăă la ce facultate ești, ia să vedem. Ce studiezi tu acuma?
S.P.: Arte plastice... fotografie.
A.M.: Păi atunci știi nuanțele de albastru, deci care albastru e albastrul tău preferat?
S.P.: Ultramarine Blue, așa ca geaca ta, mai închis puțin.
A.M.: Mhm, și a mea. Îți împrumut geaca dacă-ți place, de fapt stai, și tu ai la fel, suntem așa... matching.
S.P.: Mhm, haideee!
A.M.: Bine, bine. Animalul preferat?
S.P.: Câine cred, mereu am avut câine.
A.M.: Da, mereu ai avut câine...
S.P.: Acum nu mai am, dar...
A.M.: Cum ai ajuns să vrei să faci actorie?
S.P.: Este o poveste foarte amuzantă, în clasa a opta eu și cea mai bună prietenă a mea voiam să mergem la liceu împreună...
A.M.: Shout-out la cea mai bună prietenă, cum o cheamă?
S.P.: Denisa, ne știm cam de douăzeci și doi de ani. Așa, ea a zis uite am găsit liceul ăsta, e de actorie, vrei să mergem împreună? Eu nu prea voiam dar i-am zis că o să merg cu ea și apoi pur și simplu nu a mai venit la admitere pentru că era prea timidă și am intrat doar eu...
A.M.: Te-a abandonat la ușă... (râd)
S.P.: Efectiv, ea acum face biochimie și probabil va câștiga mulți bani.
A.M.: Aia zic, te-a lăsat pe tine să fii oaia neagră a prieteniei.
S.P.: Cam asta sunt... da.
A.M.: Și cum de te-ai dus acum pe foto?
S.P.: Păi am făcut liceul de actorie, după, când voiam să dau la facultate aveam de ales între secția de actorie și cea de cinematografie (la regie film) și am vrut să las soarta să decidă, să dau la amândouă și să văd la care intru, dar s-au pus admiterile fix în aceeași dată, așa că a trebuit să fac o alegere și am ales actoria așa pe ultima sută de metri, și am intrat, printre primii (râde).
A.M.: Inițial voiai să fii regizoare?
S.P.: Mda... de film. În liceu participam și la festivaluri, țin minte Super din București, cred că am participat în fiecare an și Filmul de Piatra, unde am stat cu cortul, și un festival pentru adolescenți din Grecia, unde nu am avut bani să merg.
A.M.: Deci ai și o pasiune foarte mare pentru filme atunci?
S.P.: Da, pentru tot ce ține de film, când eram mai mică credeam că doar pentru regie, dar am început să îmi dau seama că îmi place și actoria de film, imaginea, costumele, muzica, fotografia... și așa am ajuns la master la secția de foto-video de la Universitatea de Arte. Cumva când am intrat la facultatea de actorie am zis că o să fac actorie la licență, dar după vreau să fac și ceva în zona asta de film, un master sau încă o facultate, nu neapărat ca să profesez în domeniu, tot actriță rămân, asta nu au înțeles mulți, fotografia o fac pentru că îmi place, pentru că e încă un lucru care mă face fericită, știi? Nu vreau neapărat să câștig bani și din fotografie, e un hobby, pe care vreau să îl perfecționez, îmi place să îmi ocup timpul liber cu lucruri care îmi plac.
foto: Dora SzigetiA.M.: Care e ultimul film pe care l-ai văzut?
S.P.: Ultimul film pe care l-am văzut cred că este și noul meu film preferat, Cinema Paradiso.
A.M.: Și ai des filme preferate? Ești genul ăla de actor sau de pasionat de filme care are un film preferat sau îl schimbi destul de des?
S.P.: În clasa a zecea am văzut pentru prima dată The Dreamers al lui Bertolucci și de atunci am început să zic tuturor că e filmul meu preferat și m-a ținut până acum, până în anul întâi de master, și nu m-am mai uitat la nici un film și să zic ok, ăsta e noul meu film preferat, până să văd Cinema Paradiso. Cred că am ceva pentru regizorii italieni. Contează mult și starea în care te prind filmele, trebuie să vrei să le vezi, să le înțelegi, altfel trec pe lângă tine.
A.M.: (râde) Probabil. Ai văzut La Grande Bellezza?
S.P.: Da. (vede ceva în iarbă) Ăla e un șobolan?
A.M.: Nu, e un arici.
S.P.: Ah, ce drăguț.
A.M.: Care sunt hobbyurile tale, în afară de să te uiți la filme?
S.P.: Păi, în afară de să mă uit acasă la filme, îmi place să merg la cinema la filme... nu știu... îmi place să îmi dau filme (râde) serios, trăiesc foarte mult în capul meu, îmi imaginez multe lucruri, e un fel de altă realitate a mea, unde totul merge conform planului, îmi place foarte tare să pictez chiar dacă nu mă prea pricep la asta, am câteva tablouri pe pereți acasă, camera mea arată ca a unei fete de liceu...
A.M.: Ai postere prin cameră?
S.P.: Nu, am multe poze cu prietenii. Și mai îmi place foarte tare să dansez, când nu mă vede nimeni și să cânt când nu mă aude nimeni.
A.M.: Cânți în duș, nu?
S.P.: Da... Sau nu neapărat în duș, dar în baie așa în general, când mă uit în oglindă.
A.M. (râd): Aaa, deci îți place să te uiți la tine când cânți?
S.P. (rușinată): Da...
A.M.: Ce drăguț. Să vedem, ce aș mai putea să te întreb... Unde te vezi peste cinci ani în varianta ideală, dar totuși realistă? Adică să nu îmi spui acuma că o să fii prima femeie care joacă pe lună sau ceva.
S.P.: Mda... nu prea mă pricep să fiu realistă, nu e neapărat unde mă văd, e mai mult ceva ce îmi doresc foarte mult, mi-ar plăcea foarte mult să ajung la Cannes.
A.M.: La Cannes? (râd)
S.P.: Efectiv cred că e festivalul care mi-ar plăcea cel mai mult... nu știu de ce, poate pentru că e în Franța. Sau nu știu, ca să fiu realistă, mi-ar plăcea să prind ceva roluri în filme, cred că prima dată când aș păși pe un set de filmare aș leșina (râde) e așa ca un vis, să văd tot ce se întâmplă în spate, de fapt mi-ar plăcea să lucrez orice pe un set de filmare, chiar și să fac cafeaua. Pe lângă asta, mi-ar plăcea să joc și în teatru, să nu uit de el, că până la urmă a fost prima mea dragoste.
A.M.: Dacă tot vorbim de festivaluri, când ai fost prima dată la TIFF?
S.P.: În 2017, eram în clasa a zecea și am participat la LGD (Let's Go Digital), dar acolo eram în calitate de regizor ca să zic așa, e un proiect în cadrul TIFF, pentru liceeni, se aleg cincisprezece liceeni din toată țara și vin la Cluj, fac workshopuri, ateliere, merg la filme, la party-uri, mai ales la party-uri. Și de atunci merg în fiecare an la TIFF, îmi place atmosfera, am sentimentul ăla că ceva important se întâmplă. A da, și cred că am o colecție întreagă de reviste cu programul de la TIFF acasă, scriu pe ele, subliniez, le mâzgălesc, notez ce vreau să văd, dau note la filme, e foarte amuzant.
A.M.: Ai vreun film preferat de la TIFF? Un film pe care știi că l-ai văzut și ți-a rămas ediția aia de TIFF în minte, pentru că era filmul ăla?
S.P.: Uite, adevărul e că... de obicei la TIFF mai fac și prostia să nu merg la filme noi și să mă duc la cele pe care le-am văzut deja.
A.M.: Ah, ce confesiune.
S.P.: Și anul trecut (2022) am fost la Retrospectiva Krzysztof Kieslowski, care e regizorul meu preferat, și am văzut toate filmele lui în cinema pentru că până atunci le văzusem acasă, pe laptop. Cred că a fost ediția mea preferată pentru că am putut să văd filmele lui în cinema... singură, tu erai plecat cred.
A.M.: Și anul ăsta cine are retrospectivă?
S.P.: Jean-Luc Godard.
A.M.: Și îți plac filmele lui?
S.P.: Da, preferatele mele sunt Vivre sa Vie și Masculine-Feminine (a încercat să le spună cu accent franțuzesc). Și trebuie să le vezi și tu.
A.M.: O să le văd și eu, promit, mergem împreună.
S.P.: Mergem.
A.M.: Așa și... Care e cea mai mare frică a ta?
S.P.: Nu cred că am o cea mai mare frică.
A.M.: Măcar una.
S.P.: Am multe frici mici!
A.M. (râd): Bine, zi-mi... trei frici mici.
S.P.: Bine. 1. Cea mai mare dintre fricile mici este să aflu că am cancer, e o frică irațională știu. / 2. Dacă am spectacol sau repetiții, mi-e frică să nu dau greș, să îmi uit replicile sau ceva. / 3. Îmi e frică să nu îi dezamăgesc pe ceilalți. În mare parte fricile mele multe și mici sunt legate de ceilalți, chiar și aia cu cancerul, nu e despre mine, e despre cum s-ar simți ceilalți.
Sunt o persoană care prețuiește mult oamenii din jur, nu aș putea trăi singură, așa că îmi place să am grijă de ei. Asta poate fi uneori și destul de rău, pentru că am tendința asta să vreau să fiu mereu plăcută, să fiu fata aia drăguță cu toată lumea.
A.M.: Și ca să terminăm într-o notă mai pozitivă: care e desertul tău preferat?
S.P. (entuziasmată): Ooooo... de fapt stai, cred că asta e cea mai grea întrebare.
A.M. (râd): Așa e, am ajuns la lucruri serioase.
S.P.: Îmi plac toate deserturile care există pe lumea asta în afară de cele care conțin frișcă. Bine, o să fiu clasică și o să aleg papanașii.
A.M.: Cu geeem... de care?
S.P.: De afine.
A.M.: Normal. E cel mai bun, lăsați în comentarii voi cu ce gem mâncați papanașii. (râde)
S.P.: Dar să știi că uneori îmi iau și cu ciocolată, când vreau extra dulce.
A.M.: Și pentru că îmi place genul ăsta de întrebări... care e animalul tău sălbatic preferat? Adică animalul ăla cu care de obicei avem plușuri prin casă.
S.P.: Jucăria mea de pluș preferată era un monstruleț urât, nu cred că se pune, era o combinație din mai multe animale. În copilărie iubeam foarte mult jucăriile urâte pe care credeam că alți copii nu le-ar iubi. Dar animalul meu sălbatic preferat cred că e tigrul.
A.M.: Tigrul? Asta spune ceva despre tine, oare?
S.P.: Posibil, da, îmi plac felinele mari. Dar și animalele cute mari, ca hipopotamul sau elefantul.
A.M.: Ratonii îți plac?
S.P.: Da.
A.M.: Eu arăt ca un raton.
S.P.: Știu, cred că eu ți-am spus asta. Știi că ți-am arătat ratonul ăla mic de pe coperta unei cărți de copii?
A.M.: Chiar așa, care e cartea ta preferată?
S.P.: Dacă tot suntem la cărți de copii, îmi place mult Where the Wild Things Are, de Maurice Sendak, dar am citit-o ca adult, după ce am văzut filmul lui Spike Jonze. Iar o carte pe care o tot recitesc, de când am descoperit-o prima dată în clasa a noua, e De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger.
A.M.: Bine gata.
S.P.: Parcă văd că nu se aude nimic pe înregistrare.
(Sara oprește înregistrarea)
foto: Patricia SasData nașterii: 30 mai 2000
Studii: (2022- ) - Facultatea de Arte Plastice, Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca, master Foto-Video / (2019-2022) - Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Artele Spectacolului (Actorie), clasa prof. Filip Odangiu, Sinko Ferenc și Diana Aldea.
Roluri în teatru: Alexandra - Dacă Dumnezeu ar fi avut o fată, r, Filip Odangiu (one woman show - 2022) / Ofelia - Hamlet, r. Mihai Gligan (2022) / Performer în Șoptitorii, r. Ionuț Caras (2021) / Cecile - Cronic, r. Filip Odangiu (2021) / Jena - Demonii, r. Daniela Muntean (2021) / Emilia - I.A.G.O, r. Filip Odangiu (2021) / Performer în Zoetropia, Istoria ca meanism iterat, r. Alexandra Sucioaia și Lucian Matei (2019) / Performer în Through active range of motion we came through, r. Zelika Gita Blak (2016)
Actorii selectați la ediția 2023 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2023 sunt: Costi Apostol (Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu Gheorghe - interviu aici), Andrada Balea (Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca - interviu aici), Christine Cizmaș (Teatrul Auăleu, Timișoara - interviu aici), Ana Maria Cojocaru (Teatrul Național Timișoara - interviu aici), Cătălin Ștefan Mîndru (Teatrul Municipal Matei Vișniec, Suceava - interviu aici), Marcela Motoc (Teatrul Bulandra, Teatrul Apropo și Teatrul Metropolis, București - interviu aici), Mădălina Mușat (Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu Gheorghe - interviu aici), Camelia Pintilie (Teatrul Excelsior, București - interviu aici), Sara Pongrac (Teatrul Maior Gheorghe Pastia, Teatrul Național Aureliu Manea, Ziz Art Social Area Cluj - interviu aici) și Vlad Ionuț Popescu (TNB, Teatrul de Comedie, Apollo111, Replika, unteatru, TDR, București - interviu aici). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în perioada 1-8 iunie 2023. Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2023.