Pe lângă faptul că e o actriță foarte, foarte bună, Andrada e extrem de deșteaptă, modestă și complet fermecătoare printr-o lipsă totală de snobism. I-am pus 5 întrebări la care am fost sigură că o să răspundă pe lung, și am asamblat răspunsurile în acest dialog prin care o puteți cunoaște pe prietena mea, Andrada.
Irisz Kovacs: Cum a fost copilăria ta? La ce filme / spectacole / seriale te uitai și cum te-au influențat în meserie?
Andrada Balea: Am avut o copilărie foarte frumoasă. Am crescut în Bucium-Cerbu, un sat de lângă Abrud, în județul Alba. Părinții mei lucrau la fabrică și aveau și munca câmpului, era foarte mult de lucru, așa că pe mine și două verișoare ne-a crescut în mare parte bunica. Era o femeie minunată, ea m-a învățat multe din lucrurile pe care le știu astăzi.
Știi cum e la oraș, că doamnele care merg la cumpărături au un ghiozdănel din ăla special pentru cumpărături? Na, bunica mea nu avea ghiozdănel, avea un căruț de lemn cu patru roți, și în ăla ne băga pe toate trei și ne ducea până la câmp. Îmi amintesc căruțul tras de mâinile ei mici. Întorcea fânul, punea cartofii, iar noi stăteam acolo - ne făcea să credem că lucrăm și noi alături de ea, ne făcea furci, greble și ustensile din bețe, pe mărimea noastră.
După aceea bunica ne spăla într-o cădiță de fier, pe toate trei pe rând, fără să schimbe apa (râde), dacă erai ultima, era... După, stăteam afară să ne uscăm părul, toate trei aveam părul lung, apoi intram și ne uitam la telenovele. Mă fascina jocul ăsta actoricesc exagerat, pasional, așa, sangre caliente, părea că totul e mai intens - și bunica mea, care era un om foarte blând și așezat, se transforma, punea și ea mult patos. Erau deseori povești de dragoste pasionale, sau dacă nu, erau povești despre puterea banilor.
Mă mai uitam la sketch-uri clasice românești, Vacanța Mare, cu Garcea în travesti, mai târziu am prins Mondenii - acolo deja mi se părea alt nivel, m-au cucerit. O admiram pe Andreea Grămoșteanu, îmi plăcea atât de mult, și astăzi mă gândesc că aș leșina dacă aș întâlni-o. Mai târziu, când au apărut telenovelele românești, îmi amintesc de Numai Iubirea, pe capacele de Delma erau imagini cu actorii din serial: Alexandru Papadopol, Dan Bordeianu, Adela Popescu. Mama nu voia să ne cumpere margarină, aveam unt de la vacă, spunea că în margarină sunt numai prostii. Mă rugam de copiii de la școală să îmi dea dublurile de la ambalajele lor Delma, așa am ajuns să am și eu capacele cu actorii din Numai Iubirea.
Din seriale am învățat și spaniolă, o știu până azi. Făceam cu verișoarele mele scenete în spaniolă și bunica se uita la noi, prestam pentru ea, făceam decoruri din plante și fân. Mergeam la o vecină, îi cântam cântecele trupei Asia, jucam secvențe din telenovele. Cu imaginarul ăsta am pornit în meseria asta: telenovelele, Vacanța Mare și Mondenii.
I.K.: Ce experiență ai avut în a studia actoria ca a doua facultate? Ce avantaje și dezavantaje ai simțit că ai, având o meserie anterioară?
A.B.: Ce pot să spun e că m-a ajutat foarte mult că nu am început facultatea asta imediat ce am ieșit de pe băncile liceului, eu am intrat la Actorie la 23 de ani. Am făcut liceu pedagogic și m-am angajat ca educatoare imediat după, la Școala Gimnazială I - IV din Ciugud, au fost ani foarte frumoși, e o meserie care mi-a plăcut mult, mă gândesc uneori cu dor la ea. Lucrul cu copiii te responsabilizează, nu sunt ai tăi și îi ai pe mână, chiar dacă numai câteva ore. În paralel, am făcut și Facultatea de Sociologie la Alba Iulia, iar după trei ani de lucru în învățământ, am decis să îmi urmez visul și să renunț la meseria și viața pe care le aveam în Alba Iulia, unde locuiam atunci. Am venit la Cluj și am dat admitere - și am intrat.
Experiența mea ca studentă la actorie a fost interesantă - folosesc termenul ca atare, deși uneori simt că în teatru ăsta e un cuvânt distrus, dacă mergi la un spectacol și spui a fost "interesant", e ceva de rău. Pe bune a fost interesant, nou și vast. La un moment dat, părea că sunt la scos de cartofi pe un câmp imens care nu se mai termină - e foarte plăcut să scoți cartofi, simți că faci multă treabă, asta până vezi că nu ai trecut nici de jumătatea grădinii și că urmează încă atât de multe șiruri. Uneori simt că nu îmi amintesc nimic din facultate, alteori amintirile se îngrămădesc, dar de fiecare dată când mă întâlnesc cu colegii mă trece un sentiment ciudat, știm atât de multe unul despre celălalt, la lucru împărtășești multe intimități, sunt exerciții corp la corp. Iar mai târziu simți... mă cunoști atât de bine, dar nu mai avem o legătură prea strânsă.
I.K.: Povestește-mi despre un proces de lucru la care ți-a plăcut mult să iei parte și de ce.
A.B.: Un proiect foarte drag a fost chiar primul de după ce am absolvit - mă refer la Partea 1. Iubirea, regizat de Petro Ionescu la Reactor de creație și experiment. E un spectacol performativ, în care modul de lucru a fost foarte intim, grijuliu, personal. Cred că asta m-a cucerit, era ceva diferit față de ce făceam la facultate mi-a plăcut să descopăr acest fel de teatru.
Am simțit o mare libertate să folosesc starea zilei respective, să modific, să aduc lucruri noi în structura spectacolului. Asta se întâmplă și în teatrul clasic, dar aici e mai accentuată contribuția ta, ca actor. În facultate simțeam că eu nu știu să scriu, iar pentru acest spectacol, toți actorii am scris - prin exercițiile de dramaturgie date de Cosmin Stănilă (dramaturgul piesei) dar și de Petro (dramaturgă și regizoare), am descoperit că îmi place să scriu. Mi se pare fascinant ce poate să iasă dacă cineva te ghidează bine, cum au făcut-o ei doi. Lucrul la spectacol l-am simțit ca pe o tabără, eu zic că ne-a ieșit bine, la Reactor e un spectacol tare iubit și apreciat. Mă simt foarte bine când îl joc.
Procesul a fost cald, dar a și săpat în trecutul meu, Alina spune în spectacol: acum o să călătorim în trecutul meu. Parcă am călătorit și în viitor. La un moment dat nici nu mă mai interesa dacă o să iasă bine sau nu, simțeam că învăț atât de multe lucruri noi... M-a ajutat să mă așez când am ieșit din facultate. A fost purificator, cumva. Și le sunt foarte recunoscătoare lui Petro și întregii echipe de la Reactor, care mi-au oferit acest boost de încredere. Le mulțumesc.
I.K.: Ce te inspiră? Ce te ajută când lucrezi?
A.B.: Mă inspiră imagini sau atmosfere din filme, spre exemplu pentru spectacolul Habituare (r. Raul Coldea) m-a ajutat mult atmosfera din Solaris, am propus în improvizații lucruri inspirate din atmosfera aia. Rămân cu flash-uri din filmele care îmi plac, cu starea de acolo.
Când lucrez și nu am inspirație, mă pun pe eliptică sau alerg, îmi pun în căști, la maxim, melodii foarte ritmate, reggaeton sau manele, și mă gândesc foarte mult la ce am de făcut; de la sport, adrenalină, îmi vin idei, dacă simt o idee bună, mi-o notez. A doua zi încerc să o integrez într-o improvizație, iau o bucată de text care simt că nu merge, mă uit pe notițele luate la începutul proiectului. Recitesc de la ce am plecat, ce mi-a cerut regizorul, ce mi-a plăcut inițial.
Mă uit la concertele Rosalíei live, mă inspiră foarte mult energia, vitalitatea, rigoarea cu care execută coregrafiile. Mă uit la Beyoncé, Jessie J, Jennifer Lopez, femeile astea cu enorm de multă energie și concertele lor live. Mă uit la ele și mă umplu de adrenalină și atunci vin ideile.
Mă inspiră locurile - când merg acasă, la Bucium, în timpul unui proiect, mă inspiră chiar și simplul fapt că duc vaca la păscut, că mă duc la grajd. Fac o paralelă între teatru, care te duce în lumi incerte și sumbre, și lumea mea de om simplu, foarte împământat, cu principii clare, și încerc să le combin. Nu știu dacă asta e inspirație, dar așa lucrez. Mă inspiră mult și când gătesc, atunci îmi vin idei, probabil sunt relaxată. Spre exemplu, când lucram la Habituare, îmi făceam ficat. Ficatul are destul de mult sânge, vedeam sângele ăla pe fundul oalei și pe cuțit - acolo era vorba și de o familie care se întoarce la o casă din care nu a mai rămas nimic, o ruină. Mi se părea că ficatul ăla întins pe fund avea ceva din familia aia.
I.K.: Ce ai vrea să faci în viitor? Povestește-mi de un rol pe care ai vrea să îl faci sau o manieră de lucru pe care ai vrea să o experimentezi.
A.B.: Nu știu ce aș vrea să fac în viitor, îmi place ce fac acum. Nu am un rol pe care aș vrea din tot sufletul să îl fac. Nu visez să joc Ofelia sau alte partituri mari, nu sunt împotrivă, dar nu e o țintă spre care tind. Cred că mi-ar plăcea să experimentez lucrul într-o echipă mai mare, de 12-13 oameni, să văd cum se simte lucrul într-un astfel de context.
Știu doar că vreau să fac în continuare teatru, la Reactor mă simt foarte bine, îmi place igiena de lucru de aici. Nu am un ideal, poate o să vină, acum sunt la început și mă entuziasmează multe lucruri, mă bucur de ce mi se întâmplă, de rolurile pe care le joc și de teatrul pe care îl fac.
Andrada Balea (n. 1995) a absolvit Facultatea de Drept și Științe Sociale - Secția Sociologie în cadrul Universității "1 Decembrie 1918" Alba Iulia și Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. În prezent este studentă la masteratul de actorie din cadrul aceleiași facultăți.
Roluri în teatru: 2022 "Performer" în Partea 1. Iubirea, texte colective, dramaturgia Petro Ionescu și Cosmin Stănilă, r. Petro Ionescu, la Reactor de creație și experiment, spectacol selectat și jucat în cadrul festivalurilor Theatre Networking Talents Craiova, Festivalul de Teatru Piatra-Neamț și Festivalul Național de Teatru / 2022 "Mama" în Habituare de Ioana Hogman, r. Raul Coldea, la Reactor de creație și experiment / 2022 "Performer" în Sub apă de Ioana Toloargă, r. Olivia Grecea, la Reactor de creație și experiment / 2023 "Performer" în Gliese 445 de Raul Coldea, r. Raul Coldea, la Reactor de creație și experiment coproducție cu teatrul "Andrei Mureșanu".
Actorii selectați la ediția 2023 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2023 sunt: Costi Apostol (Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu Gheorghe - interviu aici), Andrada Balea (Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca - interviu aici), Christine Cizmaș (Teatrul Auăleu, Timișoara - interviu aici), Ana Maria Cojocaru (Teatrul Național Timișoara - interviu aici), Cătălin Ștefan Mîndru (Teatrul Municipal Matei Vișniec, Suceava - interviu aici), Marcela Motoc (Teatrul Bulandra, Teatrul Apropo și Teatrul Metropolis, București - interviu aici), Mădălina Mușat (Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu Gheorghe - interviu aici), Camelia Pintilie (Teatrul Excelsior, București - interviu aici), Sara Pongrac (Teatrul Maior Gheorghe Pastia, Teatrul Național Aureliu Manea, Ziz Art Social Area Cluj - interviu aici) și Vlad Ionuț Popescu (TNB, Teatrul de Comedie, Apollo111, Replika, unteatru, TDR, București - interviu aici). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în perioada 1-8 iunie 2023. Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2023.