Cosmina Stratan: Să ne încălzim cu o întrebare ușoară. Te numeri printre studenții străluciți ai generației noastre. O cred profesorii noștri, breasla și publicul. Eu țin bine minte toate rolurile pe care le-ai făcut în facultate și apoi în teatru. Simt că din toate am învățat câte ceva, sunt variate, riscante, excelent compuse, dar în primul rând autentice pentru că tu nu poți altfel. E ușor sau greu să fii strălucit?
Silvana Negruțiu: Strălucit. Uite un cuvânt pe care probabil că l-am folosit doar de vreo două ori în 35 de ani. Nu știu exact ce cred profesorii, breasla sau publicul, dar am simțit adesea căldura lor și le-am văzut de multe ori bucuria din ochi. Nu prea știu ce înseamnă să fii strălucit, eu am fost destul de rar în linia întâi, am încercat mereu să scot la lumina tot ce am considerat că au personajele mele mai frumos și am tratat cu mult respect rolurile colegilor. Nu mi s-a întâmplat vreodată să mă gândesc doar la mine, ci la echipă, la întreg. Iar abordarea asta nu mi-a fost niciodată grea sau ușoară, ci naturală.
C.S.: Ești una dintre puținele actrițe de compoziție pe care le admir. Cum reușești să te dai deoparte? Și pe unde se adăpostește Silvana Negruțiu când pe scenă noi vedem pe cineva care nu se mișcă, nu vorbește, nu gândește și nu se emoționează ca ea?
S.N:. Deși în facultate eram destul de nemulțumită că primesc mai mult roluri de compoziție, am ajuns să apreciez asta ulterior și chiar să fiu recunoscătoare pentru ele. Au fost o pregătire extraordinară pentru toate rolurile care au urmat. Am învățat să privesc fiecare personaj ca pe un prieten foarte bun. Iar mie îmi place enorm să-mi ascult prietenii, să-i privesc, să-i susțin și, de câte ori am ocazia, să-i prezint în lumina frumoasă în care îi văd eu. Așa că, probabil, Silvana e acolo, în spate, oferind spațiu și lumină "prietenilor".
C.S.: Vreau să vorbim despre poezie. A fost sprijinul nostru în pandemie și în viață în general. Cum ai ajuns să începi să scrii?
S.N:. De când am învățat să scriu, părinții m-au încurajat să țin un jurnal. Și am făcut asta de la 7 ani până prin facultate, cu mici pauze. E chiar amuzant să văd cum am ajuns de la "azi m-am trezit la 7, am avut scriere, matematică, desen, solfegiu și pian, am mâncat, mi-am făcut temele, am studiat, acum mă pregătesc de somn" la "de ce adulții nu înțeleg că noi avem nevoie de socializare, de timp petrecut cu prietenii, și asta înseamnă dezvoltare, de ce nu înțeleg???"
Scrisul a fost multă vreme timpul petrecut cu mine. Mi-a plăcut mereu și mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, mă exprim mai bine în scris. Am scris tot timpul când nu am putut să vorbesc, când am visat, când m-a durut, când m-am bucurat, când emoțiile de orice fel n-au mai încăput în mine.
C.S.: Ce înseamnă pentru tine să fii o actriță completă? Ce rol joacă muzica în asta?
S.N:. Probabil că azi, să fii o actriță completă, înseamnă să poți să faci de toate la un nivel cât mai avansat - să cânți, să dansezi, să faci jonglerii, eventual să cânți și la un instrument, poate să știi și niște prestidigitație. Așa am auzit.
Eu cred că o actriță completă / un actor complet trebuie doar să aibă disponibilitate. Trebuie doar să aibă deschidere, să nu-l pună pe NU în față (exceptând, desigur, cazurile în care îi poate fi periclitată sănătatea). Să nu uite că reprezintă niște oameni vii, care nu au studii muzicale neapărat sau un ritm perfect. Toată lumea dansează la un moment dat la o petrecere, toată lumea fredonează ceva la duș sau la volan. În afara cazurilor în care vorbim despre un dansator, un muzician sau un spectacol de musical, actorii nu ar trebui să aibă această spaimă sau barieră. Imperfecțiunile dau valoare și unicitate unui rol. Cum e și cubul lui Nichita.
C.S.: De ce e important să fii o actriță angajată într-un teatru?
S.N:. Mi se pare important să ai sentimentul de apartenență, eu am avut mereu nevoie de asta. Să aparțin. Unui grup, unei credințe, unei idei, unei trupe. Îmi dă echilibru. Să am un loc în care să mă întorc, oriunde aș pleca sau unde m-ar purta viața. Iar dincolo de asta, sigur că nu e deloc de neglijat nici siguranța financiară.
C.S.: Pentru că tu ești și o contradicție, de ce e important să fii o actriță cu statut independent?
S.N:. Sunt o contradicție, dar statutul de actriță independentă l-am pierdut odată cu angajarea la Bulandra. Mă bucur mult, în schimb, că am reușit să merg în paralel de atunci. Am lucrat constant în teatre de stat și în teatre independente în același timp. Iar pentru mine asta e varianta câștigătoare. Se împletesc bine în mine, experiențele sunt foarte diferite și mi-a plăcut mereu să transfer tot ce am învățat dintr-o parte în alta.
C.S.: Ce părere ai despre bani?
S.N:. Hm. Să zicem că sunt un prieten de nădejde, dar sezonier și la care nu poți să renunți.
C.S.: Dacă cumva te sperie filmul sau te atrage sau amândouă, pentru că probabil e mai bine, de ce se întâmplă așa? Din ce e compus sentimentul tău legat de film?
S.N:. Filmul mă atrage și mă sperie, cum mă atrage și mă sperie mersul pe munte. Știu că sunt poteci mai line și mai luminoase, știu că sunt și trasee mai periculoase pe care trebuie să le traversezi până apune soarele orice ar fi, știu că pot întâlni urși pe traseu și asta mă sperie, pentru că nu știu cum aș face față. Dar știu și că nu aș fi singură și că tot grupul s-ar uni ca să-i alunge. Și mai știu că atunci când ajungi în vârf, se poate deschide o priveliște care îți taie respirația și îți aduce împlinire.
C.S.: Se spune că e fundamental cu cine alegi să îți împarți viața, pentru că viața apropiaților tăi este și a ta. Tu de ce și de cine alegi să te apropii?
S.N:. Am norocul să am aproape oameni foarte diferiți, care simt că mă completează. Dar cred că punctele comune ale tuturor relațiilor din viața mea sunt liniștea și generozitatea. Nu-mi place și nici nu știu să intru cu bocancii. Nu mă mai chinui să îmi fac loc într-o inimă în care nu încap. Oamenii mei sunt iubitori, proactivi, plini de umor și îmi fac viața mai ușoară și mai frumoasă.
C.S.: Am hotărât împreună să nu fie un interviu lung, pentru că nouă nu ne plac, o ultimă întrebare la fel de ușoară ca prima: ce legătură are Dumnezeu cu meseria noastră?
S.N:. Nihil sine Deo. Sau cum zic unii - Silvana e cu Dumnezeu.:)
Data nașterii: 01.02.1989
Silvana Negruțiu s-a născut la Târgu Mureș și a studiat la UNATC București.
În prezent o puteți vedea în spectacolele Car(o)usel, Platonov, Furtuna, Obiceiuri necurate la Teatrul Bulandra, DISCO '89: Cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu la Apollo111, Părinți la Teatrul Metropolis, Nostalgia Up&Down la Centrul de Teatru Educațional Replika.
Actorii selectați la ediția 2024 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2024 sunt (click pe nume pentru interviuri ample cu ei pe LiterNet): Iasmina Crețoi (București), Zoltán Deák (Sfântu Gheorghe), Radu Fărcane (Cluj), Oana Jipa (Sfântu Gheorghe), Silvia Luca (Botoșani), Ecaterina Lupu (Constanța), Silvana Negruțiu (București), Ana Bianca Popescu (București), Liviu Romanescu (București), Balázs Varga (Târgu Mureș). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în mai 2024.
Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2024.