Am descoperit-o atunci la terasa unui bar la bere, minori fiind (voiam să scriu "alte vremuri", dar cred că încă mai sunt minori pe terasele barurilor) , eu 17, ea 15, ca fiind isteață foc și la fel de frumușică, înfiptă, cu atitudine, cu umor, citită și ascultată (adică cu playlisturi bune pe YouTube). Îmi era destul de clar că am de a face cu o adevărată artistă în devenire, în sensul clasic-romantic al cuvântului, eu la rându-mi având ambiții similare. Superior cu doi ani în vârstă și experiență de vrăjeală, o probam cinic și arogant cu intelectualisme, grile de lectură și probe de virtuozitate. Spre frustrarea mea adolescentină, le cam trecea.
11 ani mai târziu am ajuns eu să îi iau interviu ei. (Bravo. Bravo ție fată pentru selecția la 10 pentru FILM la TIFF 2024)
Pe parcursul acestor 11, ne-am legat la șireturi, ne-am dezlegat la blesteme, ne-am învățat unul pe celălalt, ne-am inspirat și ne-am expirat, ne-am rănit și ne-am lins rănile unui altuia. Am ajuns să fim, ce-mi imaginez eu în singularitatea mea de sânge, ca frate și soră.
Acest interviu, mult tăiat, rezumat și chintesențializat spre a nu ne întinde pe prea multe pagini sau scroll-uri ca să nu obosească telespectatorii ci să-i ținem în priză până la final, a fost făcut, acum majori fiind, pe terasa unui apartament la ouă prăjite și mozzarella cu busuioc și nu pe terasa unui bar. Iată progres.
Eduard Buhac: Ai vreun font preferat în care ți-ar plăcea să-ți fie scris numele?
Ecaterina Elena Lupu: Nu. Doar să fie bold-uit.
E.B.: Ce te bucură zilele astea?
E.E.L.: Că-i cald afară, poeziile bune (Cesar Vallejo și Simona Popescu sunt ultimii poeți pe care i-am devorat). Că am treabă. Îmi place că merg în deplasări că mă simt ca un rock star. Că stau cu prietenii mei, cu oamenii care mă apreciază și mă iubesc.
E.B.: Ai fi preferat să fi rockstar?
E.E.L.:. Aș fi fost mega bogată.
E.B.: Ce te mâhnește zilele astea?
E.E.L.: Că trebuie să mă mut din apartament și că trebuie să car ca un cal. A 9-a oară în 8 ani. Și vreau să-mi găsesc și eu odată locul meu unde să prind rădăcini. Am avut "acasă" la Bacău cândva, unde aveam de toate (iaz, livadă, vie, păsări etc) și acum simt că nu mai am nimic.
Că îmbătrânesc. Deși mi s-a cerut buletinul săptămâna trecută când mi-am luat țigări. Că n-am apucat să joc Sonia din Unchiul Vanea. Simt că fac trecerea de la fată la femeie deși am tras de copilărie ca un câine turbat.
Că n-am bani.
E.B.: Câți bani ai vrea să ai?
E.E.L.: Suficienți câți să putem face interviul ăsta la Café de Flore, cum ne doream amândoi în clasa a 11-a și a 12-a, și să ne întoarcem înapoi până deseară.
E.B.: Să ne facem carbon footprint gros. Ce ai câștigat și ce ai pierdut în ultimii 5 ani?
E.E.L.: Am pierdut fata inocentă ce eram, am pierdut câțiva oameni, câțiva prieteni cu care ziceam că vom îmbătrâni împreună. Am pierdut de trei ori portofelul în București, deși s-a întors de fiecare dată (gol). Am pierdut multe nopți în baruri, bând și stând aiurea, crezând că mă distrez și fac lucruri cool.
Ce-am câștigat? Legături frumoase de prietenie, experiență în teatru (mi-am dat seama că pot să-i păcălesc pe toți că sunt talentată), am câștigat curajul de a fi onestă, o relaxare în franchețe.
E.B.: Ce ai vrea să câștigi și să pierzi în următorii 10?
E.E.L.: Aș vrea să câștig liniște și stabilitate în viața personală (am încercat mult să trăiesc ca în romane și în filme), aș să vrea știu că ajung acasă și să nu am alte drame pe care le am pe scenă sau pe "set", aș vrea să câștig mai multă experiență pe film (prin care mi-ar plăcea să cred că am să rămân și după ce nu voi mai fi).
Aș vrea să mă lepăd de mizerii, aș vrea să pierd lenea, să depun mai mult efort decât o fac, să-mi pierd (sau să-mi țin sub control) dramatismul, să-mi pierd din ego, aș vrea să am mai multă răbdare, aș vrea să fiu mai rafinată. Ah! Și aș vrea să câștig o moștenire mare de la vreun unchi care e conte sau ceva.
E.B.: Ce mai scrii?
E.E.L.: Scriu poeme stridente și fragile și cam proaste, tot ca cele din primul meu volum de poezie al cărui titlu este Colinde pentru când nu e Decembrie, titlu pe care tu l-ai inventat pentru cărticica mea. Mulțumesc, prietene. Scriu articole pe LiterNet - Foileton - Rubrica Jurnalul Albastru. N-am rețineri.
E.B.: Scuze Ecaterina, tocmai am citit un Breaking News - cică "Toate artele din țară s-au desființat, orice formă de exprimare artistică e interzisă prin lege marțială, iar granițele s-au închis." Aoleu, ce naiba mea faci să-ți câștigi pâinea?
E.E.L.: Procuroare. Mă fac procuroare.
E.B.: Ce face un procuror?
E.E.L.: Îi apără pe ăia răi. (Râde) Nu. Îi acuză pe ăia buni!
E.B.: Să le fie țărână ușoară. De câte ori ai vrut să te lași?
E.E.L.: În anul I de facultate, în anul II de facultate, și după anul III, după ce n-am luat concursul de angajare la Constanța, apoi când am aflat că am fost propusă pentru nominalizare la Premiul de Debut la UNITER și n-am mai fost nominalizată. Deci de fiecare dată când am simțit că voiam să fiu validată și n-am fost. Dar n-am vrut niciodată să mă las fiindcă e prea greu. Asta nu.
E.B.: Simți că ai nevoie de validare des?
E.E.L.: Da, pentru că n-am atâta încredere în mine precum pare. Știu care mi-e reputația: încrezută, mândră și narcisistă. Poate că am fost prea validată când eram mică, am fost pusă pe un piedestal construit de părinții mei și când am ajuns la București, iluzia a dispărut. Am fost prea răsfățată, asta-i problema. În același timp, nu știu cum să reacționez la validarea verbală, la laude. Prefer să primesc roluri, mai bine. Fără cuvinte, doar oportunități.
E.B.: Amin. Frica de penibil sau frica de lașitate?
E.E.L.: Amândouă. Am o frică de penibil foarte mare. Ei, hai... Am avut. Mi-a fost frică mult timp să fac roluri comice din cauza asta, să nu creadă lumea că eu aș fi personajul ăla prost. Mi-e frică să fiu lașă. Da, mi-e mai frică să fiu lașă decât să fiu penibilă. Nu știu să pun limite, și nu-mi face bine.
E.B.: Ți-e frică de judecată.
E.E.L.: Da.
E.B.: Atunci de ce faci interviul ăsta, puiule?
E.E.L.: Nu știu. Că trebuie. Că mi-a cerut amicul și protectorul meu, Răzvan Penescu, fondatorul LiterNet-ului.
E.B.: Ce-ai mai ascultat în ultimul timp?
E.E.L.: Bosco - Placebo. Into my arms - Nick Cave. Deutschland - Rammstein. Vorbe de dragoste - Aura Urziceanu. Meet the Grahams - Kendrick Lamar. Și mult Bach.
E.B.: Am auzit de Bach. Dar filme, seriale? Ce-ai mai văzut și ți-a plăcut?
E.E.L.: Ultimul film pe care l-am văzut a fost Mrs. Buică. La MȚR. După aia m-am gândit să îmi filmez și eu părinții. Pe mama cu soțul ei, familia Ursu. Și pe tata cu soția lui, familia Lupu. Funny, nu? Ultimul serial vizionat a fost Sex and The City pe care l-am judecat foarte greșit, de aceea l-am văzut abia la vârsta asta. Doamne, ce mi-a plăcut. Am crezut că e o prostie romantică pentru femeiușce sentimentale. De fapt e o bijuterie romantică pentru femeiușce sentimentale.
E.B.: E chiar superb Mrs. Buică. La Sex and The City îmi era frică să mă uit când eram mic că avea "sex" în titlu și dacă mă vedea mama... Încă nu mi-am făcut curaj. Cărți mai citești?
E.E.L.: Glumești tu, glumești, dar tot sunt convinsă că te-am luat. Mai ții minte concursul nostru care a început în 2013? Cine citește mai mult, cine știe mai multă muzică...
Sigur că citesc. Citesc încontinuu, citesc fără oprire, citesc când mănânc, citesc când mă spăl, citesc pe drum... Dar tot degeaba, frățioare. Sunt la fel de proastă.
E.B.: Cu cine crezi că ți-ar aduce împlinire artistică să lucrezi?
E.E.L.: Lars von Trier. Funny?
E.B.: Da, face comedii foarte bune. Vorbind de funny-comedii - când vei fi pământ sau lut sau o vază cu flori sau un plop sau cireș sau o candelă sau ce vei deveni tu la final, cum ai vrea să-și amintească lumea de tine?
E.E.L.: Ca un mare artist. Mi-ar plăcea să fie oameni care să aprindă lumânări la biserică pentru mine. Mi-ar plăcea să se zică că mi-a plăcut viața. Că îmi place viața. Și chiar îmi place. Dar, Doamne, câtă tristețe...
E.B.: Schimbă ultimul cuvânt, te rog. Nu face ca ultimul gust pe care îl lași telespectatorilor să fie tristețe.
E.E.L.: Mă ustură genele de somn și mă gândesc să închei frumos sub presiune cu ceva care se leagă de gust... și mă gândeam la gustul de șerbet de trandafiri de la nu-știu-ce-mânăstire... și mi-e foame acum, dar eu nu gătesc; alții gătesc pentru mine. Când sunt hrănită, mă simt iubită. Hai să încheiem cu asta.
Data nașterii: 21.03.1997
Studii: UNATC I.L. Caragiale (2016-2019) licență, (2019-2021) master
Proiecte în teatru: roluri la Teatrul de Stat Constanta: Eli în Lasă-mă să intru (regia Vlad Cristache) / Dvori / Procuroarea în Jocuri în curtea din spate (regia Diana Mititelu) / Iulia în Doi tineri din Verona (regia Alexandru Mâzgăreanu) / Nico în 8 tați (regia Irisz Kovacs) / Esma în Seaside Stories (regia Radu Afrim) / Izzy în Universuri paralele (regia Radu Iacoban) / Kacia în Trilogia belgrădeană (regia Erwin Șimșensohn) / Maria în A douăsprezecea noapte (regia Andrei Șerban) / Adela în Casa Bernardei Alba (regia Diana Mititelu) / Catherine în Memoria Apei (regia Vladimir Anton) // rol în co-producție cu Teatrul Maghiar de Stat Cluj și SNT Drama Ljubljana: Io în Prométheusz'22 / Prometeu'22 (regia Tompa Gabor) // în afara Teatrului de Stat Constanța: Amfitrion în Libretto Solitudine (regia Matei Lucaci-Grunberg) / Soția în Portugalia (regia Victor Ioan Frunză)
Actorii selectați la ediția 2024 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2024 sunt (click pe nume pentru interviuri ample cu ei pe LiterNet): Iasmina Crețoi (București), Zoltán Deák (Sfântu Gheorghe), Radu Fărcane (Cluj), Oana Jipa (Sfântu Gheorghe), Silvia Luca (Botoșani), Ecaterina Lupu (Constanța), Silvana Negruțiu (București), Ana Bianca Popescu (București), Liviu Romanescu (București), Balázs Varga (Târgu Mureș). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în mai 2024.
Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2024.