Andrei Măjeri: De ce teatru? Cum te-a adus viața în acest domeniu?
Silvia Luca: Am făcut balet timp de nouă ani. De mică am simțit fiorul, frica, fascinația și totodată nerăbdarea atunci când se deschide cortina. Am simțit cum se domolesc puțin câte puțin "fluturii în stomac" și în locul lor vine încrederea în ceea ce fac și dorința de a depăna povestea, de a mă face auzită, văzută de spectator.
Cu baletul nu am putut merge mai departe, dar știam cu certitudine că vreau să fiu pe scenă.
La final de liceu eram derutată. Nu știam încotro s-o apuc și într-o zi am văzut un comunicat de presă. Veneau mari artiști de la Moscova să selecteze un grup din Republica Moldova pentru Institutul Internațional de Cinematografie. Nu-mi venea să cred. Aveam senzația că Dumnezeu mi-a zâmbit.
A.M.: De ce România, de ce acum? Ești într-un punct de restart al carierei tale?
S.I.: După absolvirea facultății am avut posibilitatea să rămân la Moscova, dar tot atunci se ridicase "cortina de fier". În sfârșit, spuneam deschis că sunt româncă și că vorbesc limba română. Pentru noi, cei de dincolo de Prut, a fost o bucurie imensă. Ne-am recăpătat rădăcinile. Conștientizarea faptului că puteam să merg ori de câte ori voiam în țara mea, că puteam să-mi vizitez rudele nu doar atunci când îmi permite KGB-ul, că puteam să joc pe scenele din România, toate m-au determinat să revin în Moldova.
De ce România? Pentru că e țara mea.
De ce acum? Așa s-au aranjat astrele.
Sunt oare într-un punct de restart al carierei?
Nu m-am gândit la lucrul acesta când m-am stabilit în România, deși în trecut a mai fost o încercare. Dacă faptul că mi-am îmbogățit existența cunoscând și interacționând cu artiști talentați înseamnă restart, atunci da, este un restart.
A.M.: Ce ai nevoie de la un partener de scenă? Care-ți sunt limitele?
S.I.: Partenerul de scenă e foarte important pentru mine. Poți să faci un rol și de unul singur, dar cu un partener care te "aude" și care te "vede" găsești nuanțe pe care nu le-ai bănuit. Jocul devine mai amplu. Un partener bun îmbogățește rolul. Cu un partener bun nu există limite (desigur păstrând construcția regizorală). Paleta de nuanțe și culori, tonuri și semitonuri se poate modifica de la spectacol la spectacol dezvoltând relația dintre personaje.
A.M.: Văd în tine multă disciplină. Ai harul de a asculta pe bune oamenii din jur. Unde ești în "elementul tău"?
S.I.: Am nevoie de comunicare. Într-adevăr îmi place să ascult oamenii. Pot asculta povești ale unor persoane total necunoscute și să nu mă intereseze dacă povestea e adevărată. Important e să mă surprindă.
Îmi plăcea enorm s-o ascult pe bunica depănând istorii fascinante. Când am citit pentru prima dată Pe strada Mântuleasa, am avut senzația că bunica i-a spus povestea lui Mircea Eliade. Nici până în ziua de azi nu știu dacă era adevărat tot ce-mi povestea bunica, dar, Doamne!, o ascultam cu gura căscată și nu voiam să se termine.
În elementul meu mă simt printre oameni, dar și în natură. Oscilez între realitate și poveștile scenei. Mă regăsesc de fiecare dată acolo unde este emoție. Nu e întotdeauna fascinant și frumos, dar cu siguranță nu e searbăd.
A.M.: Soțul tău (Alexandru Vasilache) e regizor și manager de teatru. Cum e viața alături de alt creator? Vă completați?
S.I.: Nu cunosc o altă viață. E adevărat că suntem împreună și acasă și în afara ei. Odată am fost întrebată: nu v-ați gândit să faceți vacanțele separat?
- Nu, nu ne-am gândit.
"Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta."
Ana Blandiana a spus-o cel mai bine.
Ne completăm pentru că ne împărtășim și fricile și bucuriile. Putem discuta despre un proiect sau altul până în zori.
Importantă este viața alături de un om care te prețuiește și alături de care poți fi tu însuți.
A.M.: Te atrage filmul românesc?
S.I.: Moromeții (1987) / Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii / Un pas în urma serafimilor / Aferim! / Pădurea spânzuraților.
Filme care te duc în lumea lor și vrei să le mai revezi, să mai urmărești încă o dată jocul marilor actori români.
A.M.: Spune-mi un film care te-a marcat.
S.I.: Unul din filmele care m-a marcat a fost Legenda despre Narayama. Regia Yukio Sekiya, Japonia. Adevăr pe care nu l-am cuprins imediat în toată amploarea lui, dar care venea în valuri pe parcursul vieții. Când am văzut filmul eram studentă și aveam 19 ani.
A.M.: Cine e Silvia Luca dincolo de artă? Fă-ne curioși!
S.I.: Îmi place căldura casei alături de oamenii dragi.
Îmi plac sărbătorile pentru că împodobesc casa și gătesc ceva special. Din copilărie am rămas cu sentimentul că de sărbători se va întâmpla o minune.
Îmi plac momentele de liniște când pot lectura.
Îmi place să adun în casa mea prietenii. Din păcate, se întâmplă mai rar decât mi-aș dori.
Dincolo de artă, nimic neobișnuit.
A.M.: Care îți sunt atuurile ca actriță? Ce îți dă siguranță?
S.I.: Unul din atuurile cele mai importante este facultatea pe care am urmat-o și interacțiunea mea cu mari artiști ai lumii.
Adesea ieșeam din institut noaptea târziu, pentru că analizam filmele văzute împreună cu profesorii. Examinam jocul marilor actori.
Acolo am învățat cum se construiește un monolog și ce însemnă ritmul unui dialog.
Ce îmi dă siguranță?
De fiecare dată mă apropii timid de un rol nou, îmi pun întrebări încercând să descopăr personajul. Pas cu pas construiesc scheletul rolului, apoi acest schelet prinde carne. De aici, probabil, vine un fel de siguranță pe care mai târziu o testez în interacțiunea cu spectatorul.
Data și locul nașterii: 26.01.68, Orhei, R. Moldova
Studii: 1985-1989 Institutul de Cinematografie "VGIK" Moscova, Secția Actorie Teatru, Film.
A fosr actriță la Teatrul "Luceafărul", Chișinău (1989 - 1993), "Teatrul de Buzunar", Chișinău (1992 - 1993), Teatrul Național "Mihai Eminescu", Chișinău (1993 - 1999), în teatrele din România (1999 - 2004). A fost Director Artistic al Casei Actorului, Uniunea Teatrală din Moldova (2005 - 2007). S-a întors în teatru ca actriță la Teatrul Rus de Stat "Anton Pavlovici Cehov", Chișinău (2007-2022), la Teatrul Național "Mihai Eminescu", Chișinău (2013-2022), iar din 2022 până în prezent este angajată la Teatrul "Mihai Eminescu", Botoșani. A fosr premiată ca Cea mai bună actriță din R. Moldova în 1993, 1995, 1996, 1998, 2007. În 2009 a fost distinsă cu titlul Maestru în Arte din R. Moldova, iar în 2013 i s-a acordat gradul profesional "Maestru al scenei" - cel mai înalt grad profesional artistic în statele de funcții ale teatrelor din R. Moldova. În 2022 a fosr distinsă cu titlul Artist al Poporului din R. Moldova.
Roluri teatru (selecție): Zeițe de categoria B de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri, reg. Andrei Măjeri. Producător principal: creart / Teatrelli, Co-producători: Teatrul Național "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, Teatrul "Regina Maria" Oradea, Teatrul "Mihai Eminescu" Botoșani (2023) / Caragiale e de vină de Matei Vișniec, reg. Vlad Trifaș.Teatrul Mihai Eminescu Botoșani (2023), Medea în Eroine după Publius Ovidius Nasoi, reg. Andrei Măjeri. Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani (2022) / Funduleasa, Bufon, Gertruda, Julieta în Cine l-a trezit pe Yorick?, după W. Shakespeare. Teatrul Național Mihai Eminescu, Chișinău. Reg. A. Vasilache (2020) / Zoia Denisovna Pelț în Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov. Teatrul Național Mihai Eminescu, Chișinău. Reg. V. Drucec (2019) /Mașa în Trei surori de A.P.Cehov. Teatru Union, București. Reg. A. Vasilache (2002) / Ana Karenina în Ana Karenina de L.N. Tolstoi. Teatrul de Comedie, București. Reg. A. Vasilache (2001) - și multe altele
Roluri filme și seriale (selecție): Dina în Tenis cu moldovenii, regia: Tony Hawks (2012) / Histia în Lupii si zeii, regia A. Vasilachi (2007) / Mirajul dragostei, VIT Studio (2005) / Silvia în Taina domnișoarelor de pension, regia: A. Vasilachi (2004) / Natalia în Tangou pe marginea prăpastiei, regia: I. Talpa (1997) / filmul serial 6 episoade Codrii, regia: V. Pascaru, "Moldova Film" (1991)
Actorii selectați la ediția 2024 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2024 sunt (click pe nume pentru interviuri ample cu ei pe LiterNet): Iasmina Crețoi (București), Zoltán Deák (Sfântu Gheorghe), Radu Fărcane (Cluj), Oana Jipa (Sfântu Gheorghe), Silvia Luca (Botoșani), Ecaterina Lupu (Constanța), Silvana Negruțiu (București), Ana Bianca Popescu (București), Liviu Romanescu (București), Balázs Varga (Târgu Mureș). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în mai 2024.
Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2024.