Până la următoarea revoluţie

Între 7 - 12 iunie 2007 a avut loc la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău cea de-a doua ediţie a Festivalului de Literatură "European Borderlands".

Prima ediţie a avut loc în septembrie 2006 la Lvov (Ucraina), proiectul fiind conceput pentru o perioadă de mai mulţi ani şi propunându-şi să intensifice legăturile dintre autori, traducători, editori şi jurnalişti culturali din ţările aflate de o parte şi de alta a noii graniţe UE.

Manifestarea a debutat la Bucureşti, joi, 7 iunie 2007 la Clubul Ţăranului (M.Ţ.R., Şos.Kisseleff, nr. 3, intrarea din str. Monetăriei)

11 scriitori din 8 ţări au citit din operele lor: Mircea Dinescu, Filip Florian (România); Nicoleta Esinencu (Republica Moldova); Attila Bartis, György Dragoman (Ungaria); Vojislav Karanovic (Serbia); Alek Popov (Bulgaria); Tanja Maliarciuk (Ucraina); Ilma Rakusa (Elveţia), Monika Rinck şi Julia Schoch (Germania).

Criticul Marius Chivu a moderat întâlnirea.

Fiecare autor a avut ocazia să prezinte în original un scurt fragment, iar din operele autorilor străini s-a citit şi traducerea în limba română.

După debutul de la Bucureşti, festivalul s-a mutat la Iaşi (9 - 10 iunie 2007) şi Chişinău (12 iunie 2007), unde participanţilor din Bucureşti li s-au alăturat: Nichita Danilov (România); Iulian Ciocan, Dumitru Crudu, Vasile Gârneţ, Ghenadie Nicu (Republica Moldova).

Organizatori: Goethe-Institut Bucureşti, Centrul de Carte Germană, Literarisches Colloquium Berlin, cu sprijinul Allianz Kulturstiftung
Partener: Institutul Cultural Român.


Berlin/ Belém (via Frankfurt pe Main şi Brasilia)
Brezoianu o conduse la aeroport pe Steltz, care pleca într-o lungă călătorie. Înainte ca ea să dispară prin punctul de control al paşapoartelor, el îşi luă rămas-bun: te iubesc.
E ciudat că niciodată nu mi-ai spus asta la sosire, răspunse Steltz şi mângâie gânditoare favoriţii laţi ai lui Brezoianu.

Timp de două zile, Steltz şi Brezoianu s-au ţinut de-o mare farsă:
Steltz, atunci când i se adresa lui Brezoianu, spunea: Steltz.
Iar Brezoianu, atunci când i se adresa lui Steltz, spunea: Brezoianu.
Astfel încât, timp de două zile, Steltz şi Brezoianu au fost Brezoianu şi Steltz.
Steltz? îl întreba în şoaptă Steltz pe Brezoianu.
Da, Brezoianu? îi răspundea Brezoianu la fel de încet.
Uite cum răsar ciupercile, uite cerul roşu, la apus, şi în faţa lui câinele ăla lung!

Pe strada comercială, Brezoianu şi Steltz s-au întâlnit cu o veche cunoştinţă care le-a povestit că deja se despărţise de Noua ei Iubire. Femeia se lamenta că, inevitabil, totul se destramă şi că la ea nimic nu durează. În acest timp, trecătorii adunaţi în jurul ei o aprobau în cor. Iubirea e o mare iluzie! strigară ei pe un ton acuzator către Brezoianu şi Steltz (fiindcă aceştia asistau muţi la întreaga scenă).
Dar asta vi se pare vouă, fiindcă vă închipuiţi că iubirea ia naştere din întâmplare, nu prin voinţa voastră, replicară cei doi.
Abia au apucat să se refugieze într-un pasaj cu magazine, ca să se pună la adăpost de pumnii care se agitau prin aer.

Speculaţii
Şi dac-am fi doar o pereche de vacanţă, filozofă Brezoianu, îndreptându-şi ochelarii cu ramă de corn şi legănându-se uşor în balansoar.
Lipseşte un pion de la jocul "Halma"! strigă Steltz din pat, indignată, întrerupându-i lui Brezoianu şirul ideilor.

Eroare
Steltz şi Brezoianu au trecut pe la un prieten, care tocmai se despărţise de soţia lui. Femeia plângea de o oră, iar bărbatul stătea neajutorat alături. În sfârşit se dădu bătut şi-i spuse: Nu mai plânge, îţi jur că încă te mai iubesc. Steltz şi Brezoianu făcură semn din cap că nu şi spuseră într-un glas: Dar nu vezi că plânge de fapt pentru că ea nu te mai iubeşte de mult pe tine?

Premiul
Steltz şi Brezoianu au fost aleşi drept cea mai pragmatică pereche din oraş. Premiul, un pocal din baga şi cuarţ roz pe care erau gravate două chipuri cu priviri foarte serioase, le-a fost înmânat de către primar.
După decernarea premiului, o armată de jurnalişti a înconjurat tribuna. Lumea ţipa şi vocifera.
"Cum vă simţiţi acum?"
"Întotdeauna aţi fost aşa?"
"Sunteţi nişte oameni realişti?"
"Suferiţi foarte mult?"
"Când şi cum vă certaţi?"
"Dormiţi în paturi separate?"
"Ce temperatură e la dumneavoastră în locuinţă?"
Într-un târziu, Brezoianu s-a depărtat cu un centimetru de Steltz şi a păşit spre marginea podiumului, în faţa mulţimii:
Câinilor, n-aveţi de gând să faceţi linişte odată! Nu vedeţi că vrem să ne sărutăm cu pasiune de bucurie că am primit acest premiu?!

După o călătorie în care fusese singur, Brezoianu se trânti pe divan, alături de Steltz, şi o sărută voluptuos. După un minut, îşi ridică privirea iritat şi spuse plin de reproş: Eu te sărut cu tot sufletul, iar tu mă săruţi pe mine doar cu buzele!
Steltz se justifică: Mai întâi văd sute de cărţi împrăştiate pe-aici, apoi pe tine în acelaşi loc. La viteza asta nu face faţă nici un sânge omenesc. Dă-mi câteva ore, ca să aibă timp să se scurgă din cap înapoi în inimă.

Menghină
Cineva s-a întors supărat de la o întâlnire amicală cu Steltz şi Brezoianu. Întrebat care e motivul proastei sale dispoziţii, el răspunse: Sunt vicleni, mereu te provoacă să-ţi descarci sufletul în faţa lor. Da, replică cel care pusese întrebarea, în cunoştinţă de cauză: Steltz, cu debitul ei verbal. Nu, răspunse celălalt mirat, mă refer la Brezoianu, cu tăcerea lui încăpăţânată.

TV
La postul local de televiziune Steltz şi Brezoianu au văzut o femeie care povestea cu obrajii înroşiţi de entuziasm despre Marea ei Iubire. Întrebată de moderator ce face ca iubirea ei să fie una mare, femeia a răspuns - după o scurtă pauză de uimire - că ea şi iubitul ei se înţeleg fără cuvinte.
Când auzi fraza asta, Steltz îl apucă pe Brezoianu de gulerul cămăşii şi-l imploră, palidă de groază: Promite-mi că noi n-o să ne înţelegem niciodată fără cuvinte. Niciodată!

În timp ce gătea o tocană, Brezoianu explica primul principiu din ghidul iubirii: Pentru iubire se iau: cel puţin 1 personaj, maximum 4 personaje suplimentare.
Care nu sunt tu însuţi, dar care-şi au originea în tine, completă Steltz, în timp ce scurgea apa de la găluşte.

Înaintea unei călătorii, Steltz se gândea ce ar putea lua cu ea ca să-i aducă aminte de Brezoianu; o bijuterie, o fotografie... şi până la urmă a pus în bagaj perechea de pantofi buriaţi pe care i-o adusese Brezoianu dintr-o excursie în Asia şi pe care i-o pusese chiar el în picioare.
Încălţată cu ei, pot să gândesc mai bine, se gândi Steltz.
(Dar aşa: despre lume şi despre gloria care ne revine nouă în lume.)

Despre dispariţie
Steltz şi Brezoianu şi-au petrecut seara cu un cuplu de prieteni. După ce bărbatul şi femeia au plecat, Brezoianu a căzut pe gânduri.
E evident că iubirea dispare cu timpul, spuse el gânditor. Primul ei sărut a fost ca şi cum cineva s-ar fi repezit cu o furculiţă la faţa altcuiva. Între timp, sărutul seamănă cu fluturatul unei bucăţi de stofă între chipurile lor, iar furculiţa e folosită la masă!
E o lume răsturnată, zise Steltz din cadă şi-i întinse lui Brezoianu peria de baie, cu o invitaţie mută.

Într-o emisiune de sfaturi pe tema "relaţii reuşite" a venit vorba despre fericirea evidentă a cuplului Brezoianu şi Steltz. Dar cum de s-a atins această stare, suna întrebarea amabilă din studio. Invitata emisiunii Steltz ridică din umeri. În sfârşit, după o pauză lungă şi ostilă radioului, ea spuse (vorbind totodată şi în numele lui Brezoianu): noi doi am dispreţuit întotdeauna nefericirea. Nu pentru că e chinuitoare şi distructivă pentru om, ci mai ales fiindcă e atât de puţin amuzantă.

Regularitate de vară
Brezoianu, în şezlong, anunţă cu o mină hotărâtă: Bărbatul şi femeia sunt pur şi simplu făcuţi unul pentru altul! Şi, spunând asta, se ridică. Steltz, ocupată cu un fir de cânepa codrului, spuse: Da.

Spiritul vremii
La băile termale din B., Brezoianu înainta în tăcere alături de Steltz prin sala luminoasă de meloterapie.
De-am fi deja pensionari! izbucni el, apăsându-şi disperat tâmplele cu pumnii (ceea ce nu-i reuşi prea bine, fiindcă se sprijinea pe un colac de înot).
De-am avea deja strănepoţi, fără a fi nevoiţi să avem înainte copii şi nepoţi! Atunci s-ar putea face cu conştiinţa împăcată ceea ce facem noi.
După ieşirea asta a lui, Steltz arătă cum stă ea în mâini în apă. Ca să-l înveselească pe Brezoianu, aşa părea la prima vedere, dar la a doua se întrevedeau motive mai serioase.

Discordie
Cine ştie cum o să trăim peste douăzeci de ani, spuse Brezoianu, care era şi el un mare visător, şi privi cufundat în reverie peste lacul liniştit.
O cioară trecu în zbor.
Cum: nu ştii? Crezi oare că vom trăi altă poveste decât cea pe care am conceput-o unul pentru celălalt?! se scandaliză Steltz şi se mută câţiva paşi mai încolo.

De când începuseră lunile de caniculă, Steltz şi Brezoianu mergeau aproape zilnic la terenul de golf din apropiere, unde se aşezau mereu la aceeaşi masă mare de pe terasa terenului de golf şi beau o limonadă. De acolo priveau gazonul tuns foarte scurt, deasupra căruia atârna un cer impasibil. Din când în când, în liniştea absolută, mai răzbătea până la ei sunetul produs de lovirea mingii.
Dacă pentru un trecător şederea lor acolo părea a fi doar relaxare, în realitate era cu totul altceva. De mai multe zile Steltz scria pe ultima pagină a unui carnet de chelner un manifest într-o sută de puncte, pe care i-l dicta Brezoianu.
Punctul unu: Nu cine se revoltă împotriva stării de fapt are dreptate (aici Brezoianu o chemă pe ospătăriţă făcându-i cu ochiul), ci acela care se răzbună pe aceasta.

Clarificare
Mai târziu, deja într-un alt timp, când Brezoianu şi Steltz au fost nevoiţi să dea socoteală pentru fosta lor iubire în faţa unei comisii, Brezoianu a fost întrebat dacă o consideră pe Steltz responsabilă de faptul că la un moment dat au luat-o pe căi separate.
Steltz? întrebă Brezoianu fără să înţeleagă. Omul! Lui n-am să i-o iert niciodată că e aşa de schimbător.
Observatori independenţi au băgat de seamă că, atunci când Brezoianu a rostit aceste cuvinte, Steltz i-a aruncat o privire tandră.

Dialog despre suflet
Într-o zi, pe când Brezoianu şi Steltz se plimbau cu hidrobicicleta pe lacul de acasă, Brezoianu a constatat că pielea lui Steltz are o frăgezime aparte şi un anume licăr al culorilor. La întrebarea lui, Steltz cea francofilă a explicat, dând din umeri: Dans le véritable amour c'est l'âme qui enveloppe le corps!
Ah, încuviinţă Brezoianu din cap. Pe lângă ei alunecă o ambarcaţiune cu pânze.

Miez
Într-un program cultural orăşenesc pe tema "cupluri de azi", Steltz şi Brezoianu s-au prezentat cu următoarea scenă redactată de ei.

Din senin, Brezoianu îi dă o palmă lui Steltz.
(râsete în public, înregistrate pe bandă)
Steltz (foarte calmă după lovitura primită): De ce ai făcut asta?
Brezoianu (furios): Nu ştiu. De fapt aş fi vrut să te îmbrăţişez, dar ceva n-a mers cum trebuie.
(strigăte indignate de pe bandă)
Steltz îl consolează pe Brezoianu - care între timp a început să se ciupească singur de obraz -, învelindu-l într-o mantie regală de culoare purpurie.
Aici urmează strigăte indignate de la publicul real; două caiete-program zboară prin sală.

De două săptămâni, Steltz şi Brezoianu încercau să construiască o lanternă magică.
Cele 300 de piese din trusa de meşterit ocupau în întregime camera încăpătoare. Hârtie de îndoit, pastă de lipit, până şi lentile convergente şi carcase de baterie. Un prieten, care a trecut pe la ei ca să afle de ce în ultima vreme cei doi sunt aşa de scumpi la vedere, s-a interesat de scopul muncii care avea să mai dureze, probabil, câteva săptămâni.
Ne testăm abilităţile de familişti, răspunse Brezoianu, plimbându-şi degetele grăsuţe pe o muchie de carton îndoit. Când prietenul tăcu încurcat, Steltz spuse (fără să-şi ia ochii de la cubul de lentile): Sau crezi cumva că un copil e mai puţin complicat decât o lanternă magică?

Practici de substituţie
Pe când Steltz şi Brezoianu se sărutau mai mult decât vehement la parterul unui magazin universal, un trecător îi întrebă scandalizat: Ce faceţi acolo?
Ah, replică Brezoianu, fără să scape din ochi buzele lui Steltz, nu facem decât să ne umplem timpul până la următoarea revoluţie.