Mircea Sorin Rusu: Berekméri Katus, cum te-ai defini pe tine, ca actriţă de teatru? Ce te motivează să intri pe scenă şi ce te ţine acolo, expusă privirii publicului din sală?
Berekméri Katalin: Sunt o actriţă pasionată de meseria ei. Dacă aş fi pantofar, tot pasionată aş fi de ceea ce fac. Apariţia pe scenă este mai puţin axată pe expunerea mea în faţa publicului - asta ţine de natura meseriei, cel mai important lucru este relaţia mea cu actoria.
M.S.R.: Film ai mai făcut până acum?
B.K.: O singură dată, în 2013, dar cu un rol atât de mic, încât pot să afirm că nu am nici o boabă de experienţă în domeniu.
M.S.R.: Filmul îţi dă un alt tip de expunere. Cum simţi relaţia ta cu publicul din sală şi apoi cu publicul virtual, cel pe care îl ghiceşti în spatele camerei de luat vederi?
B.K.: Iarăşi mă întorc la relaţia mea cu actoria: dacă îmi găsesc momentul, conform aşteptărilor mele, atunci reuşesc să realizez un proces, iar publicul cu siguranţă îşi dă seama de asta, se prinde sau se lasă prins. Sunt sigură că actoria pe scenă este absolut diferită de cea de film - aproape două meserii diferite.
M.S.R.: Repetiţiile la teatru şi dublele la filmare: cum te "setezi" pentru fiecare? În ce fel îţi poţi dezvolta rolul - şi într-un caz şi în celălalt?
B.K.: Să fii prezent în momentul respectiv - cam asta ar fi baza în ambele cazuri. Pe scenă, jucând şiruri întregi de reprezentaţii, îţi este mai greu să trăieşti momentul, munca actorului de film din acest punct de vedere, poate, este mult mai ajutată de natura procesului. Însă la film nicicum nu poţi să minţi, lucru care, pe scenă - prin accentuarea tehnicii - chiar te salvează câteodată.
M.S.R.: În Tîrgu Mureş ai un public - mai nou, dublu, şi maghiar şi român - care te cunoaşte şi te îndrăgeşte. Creează asta un anumit confort pentru un actor?
B.K.: Nu cred acest lucru, vizavi de confort. E bine să fii îndrăgit, cui nu-i place, dar trebuie să fii prost să te bazezi pe simpatia altora. Îţi faci treaba, meseria, încerci să o faci cât mai bine, şi dacă te îndrăgeşte lumea pentru asta, cel mult bucură-te şi fii conştient că în felul ăsta ai primit un cadou... Dar nu există neapărat o cauzalitate între ele.
M.S.R.: Tu predai şi la Universitatea de Arte din Tîrgu Mureş. Vorbeşti cu studenţii tăi şi despre ceea ce înseamnă să se lase examinaţi de camerele de luat vederi? Simţi că îşi doresc acest lucru?
B.K.: Normal că îşi doresc. Din păcate nu pot să-i învăţ nişte lucruri pe care nu le ştiu nici eu...
M.S.R.: Cum te-ai defini pe tine, actriţa de film?
B.K.: Nicicum, deocamdată... :))
M.S.R.: Există un complex al actorului de provincie? Îşi doreşte el, automat, mai multă expunere?
B.K.: Depinde de fire. Trebuie să fim conştienţi de faptul că existenţa într-un mediu de provincie din multe puncte de vedere nu te ajută, dar modul de a gândi, provincialismul sau complexele actorilor nu au neapărat de a face cu asta...
M.S.R.: Şi, pentru că îl cunoşti pe om şi după ceea ce preferă, la ce filme îţi place să te uiţi? Ce regizori de film simţi că sunt foarte aproape de structura ta - ca om, ca actor?
B.K.: Foarte mulţi! Dar primul la care mă găndesc este Mike Leigh. Îmi plac filmele care vorbesc despre natura fiinţei umane, despre felul nostru de a fi, relaţiile noastre în momentele în care rămânem sau ieşim din zona noastră de comfort.
M.S.R.: Cum vede actriţa Berekméri Katus, din interiorul lumii teatrale, lumea filmului autohton?
B.K.: Deocamdată îl văd ca spectatoare, din afară, şi îmi place.
M.S.R.: Ce te ajută pe tine, ca actriţă, să îţi construieşti rolurile? Ai vreun ritual anume? Te apropii în vreun fel anume de fiecare în parte?
B.K.: Încerc să construiesc totul cât mai personal, din sentimentele mele, din felul meu de a gândi despre existenţă. Îmi place să analizez, asta mă ajută mult, dar tot nu am reuşit să-mi fac o reţetă pentru procesul de lucru. Fiecare întâlnire începe de la zero.
Katalin Berekméri
Data naşterii: 26 iunie 1977
Este absolventă a Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii de Artă Teatrală Tîrgu-Mureş (2001) şi doctorand în teatru la aceeaşi universitate, din 2011. Este actriţă a Teatrului Naţional Târgu Mureş, Compania Tompa Miklós, din 2003, şi asistent universitar la Universitatea de Arte Târgu-Mureş.
A interpretat numeroase roluri în spectacole regizate de Radu Afrim, Kincses Elemér, Sorin Militaru, Gianina Cărbunariu şi mulţi alţii. A obţinut Premiul Aplauze, acordat de Compania Tompa Miklós (2011), Premiul de interpretare acordat de ziarul Vásárhelyi Hírlap la Colocviul Teatrelor Minorităţilor Naţionale din Gheorgheni (2011), Premiul pentru cea mai bună actriţă a stagiunii, acordat de compania Bioeel (2010), şi Premiul pentru interpretare feminină acordat de Várszínház şi Művészetek Háza din Kisvárda la Festivalul Teatrelor Maghiare din Kisvárda (2008).
Katalin Berekméri a fost selectată în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2014, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Alături de ea, cei care iau parte la acest demers în 2014 sunt actorii Rareş Andrici, Vlad Bîrzanu, Sorin Dobrin, Enikö Györgyjakab, Alina Ilea, Elena Ivanca, Lucia Mărneanu, Silvana Mihai şi Ioan Paraschiv.