Nu știu dacă o să-mi reușească, dar ce știu e că George are doar nevoie de contextul potrivit. Am mare încredere în el că se va descurca în orice situație. Se descurcă așa de bine în orice situație, încât îi învață și pe alții să se descurce. Tot ce a lipsit din drumul lui, câteodată, a fost contextul potrivit. Eu o să-l am pe George alături toată viața, că nu scăpăm unul de altul, dar eu cred că lumea filmului ar avea nevoie de el la fel de mult ca mine.
Știu că de obicei se vorbește doar la superlativ, mai ales despre oamenii la care ții ca ochii din cap... dar surpriza face ca, la omul George Rotaru, multe dintre superlative să fie adevărate. Are în schimb un mare defect: nu cred că știe cât de mult merită să i se întâmple lucruri minunate care să-i fie răsplata pentru anii de muncă, de determinare, de învățare și de creștere personală la care nu a renunțat niciodată.
P.S: George, dacă râzi de ce am scris, trebuie să-ți spun că: cine se aseamănă se adună. (Raluca Aprodu)
Raluca Aprodu: Ce ți-ar plăcea să știe regizorii despre tine?
George Rotaru: În primul rând mi-ar plăcea să știe că exist. Mă numesc George Rotaru, sunt actor și am 41 de ani. Ca orice geamăn, sunt oricând gata de muncă până la epuizare. Știu bine să-mi conserv energia pe set și sunt pregătit să dau totul chiar și la dubla 40. Și 1. Am o mare dragoste față de această meserie și profesionalismul primează pentru mine.
R.A.: Ce i-ai spune unui actor la început de drum?
G.R.: Să se înarmeze cu multă răbdare pentru că rezultatele vin uneori foarte greu. Să nu facă niciodată rabat de la calitatea actului lor artistic și să fie în general extrem de cooperanți și disponibili. Să-și continue formarea profesională după facultate și să-și caute în permanență direcții de dezvoltare artistică. Să își păstreze mintea și sufletul deschise pentru că uneori poate fi imposibil. Și să nu uite niciodată de ce au ales să fie actori.
R.A.: Care a fost cel mai greu moment al tău ca actor?
G.R.: Pandemia. Practic m-a întors cu câțiva ani în urmă. Mi-au "murit" spectacole, mi s-au anulat proiecte și atmosfera a fost în general foarte tensionată. Mi-a trecut de multe ori prin minte "să agăț" actoria în cui și să fac altceva.
R.A.: Crezi că talentul e suficient ca să reușești?
G.R.: Niciodată. E nevoie de foarte multă "muncă, muncă, muncă și noaptea și ziua, muncă muncă muncă, niciodată piua". Și de noroc.
Am cunoscut de-a lungul vieții mulți oameni foarte talentați (și nu mă refer doar la actori) care s-au pierdut pe drum. Unii n-au mai răbdat presiunea, alții n-au crezut în steaua lor suficient de mult și alții pur și simplu au ales să facă altceva. E o profesie foarte dură care nu ține cont de talentul sau dorințele tale.
R.A.: De ce ai dat la facultatea de actorie atât de târziu?
G.R.: Vin dintr-un loc lipsit de freamăt artistic. Nu am avut niciun fel de contact cu teatrul până pe la 25 de ani. Am devenit licențiat în Sociologie la începutul anilor 2000 și chiar îmi doream să urmez o carieră în această direcție. După câțiva ani, întâmplarea a făcut să particip la întemeierea Teatrului Arca, unde am avut ocazia să văd la lucru mari actori ai scenei românești și cumva "virusul teatral" s-a instalat imediat în sistemul meu. Până atunci credeam că Teatrul înseamnă "Programul de varietăți de Revelion" pe care îl urmăream în fiecare an. Dar, din momentul în care am luat contact cu această artă, m-a cucerit imediat și mi-am dat seama că am găsit ceea ce "nu" căutam până atunci. Ulterior am abandonat tot ceea ce făcusem până atunci și am apucat pe acest drum. Restul e istorie sau isterie, după caz... Așa că acum mă consider, ca artist, suma întâlnirilor pe care le-am avut și care mi-au modelat traseul de până acum.
R.A.: Ce nu-ți place la meseria de actor?
G.R.: Nu-mi place umilința la care suntem supuși de multe ori. Nu-mi place că meseria mea este considerată neproductivă. Mi se pare ciudat că uneori trebuie să mă justific că am ales această meserie.
Din punct de vedere artistic nu-mi plac oamenii care "bifează" activitatea și nu arde nimic în ei. Consider acest aspect un deserviciu făcut profesiei și a modului în care suntem priviți în societate.
R.A.: Care este cel mai mare defect al tău?
G.R.: Lipsa de hotărâre. Iau foarte greu decizii în ceea ce mă privește. De fapt rezoluția mi-o impun ușor, dar până ajung în faza de implementare trec anotimpuri. De multe ori mă trezesc că sunt doi oameni în mine care nu se înțeleg prea bine și nu prea cooperează.
R.A.: Cum gestionezi momentul când știi că ai avut un casting prost?
G.R.: Îmi ia o zi-două în care îmi pun multe întrebări, îmi fixez rezoluții noi și îmi fac "mea culpa". După care merg mai departe. Din fericire aceste ipostaze au fost rare. Pentru că am dat puține castinguri nu de alta. Mi-ar plăcea să am școala castingului dar asta vine după o lungă experiență la probe.
R.A.: Ești căsătorit de 10 ani cu actrița Alina Rotaru. Crezi că viața personală e importantă pentru un actor?
G.R.: Alina e o permanentă inspirație pentru mine. E de o bunătate și de o generozitate ieșite din comun. E preocupată permanent să-mi fie bine și să reușesc în tot ceea ce-mi propun. Le doresc tuturor un sprijin cum am eu norocul să am acasă din partea partenerului de viață. Viața personală e cea mai importantă pentru un actor. Nu te poți hrăni cu artă în permanență.
George Rotaru (foto: Sabina Costinel)
R.A.: Ce te-a ajutat în toți acești ani să rămâi "sănătos la cap"?
G.R.: Cine a zis că sunt sănătos la cap?... Nu știu să spun exact. Poate tocmai faptul că impun o limită între viața profesională și viața particulară. Nu sunt genul de actor care își trăiește viața în afara scenei ca și cum este în timpul unui spectacol. În general sunt destul de rezervat în afara scenei. Multă lume vorbește dar puțini oameni ascultă. Eu nu prea deschid gura dacă nu am ceva important de spus.
R.A.: Ce crezi că îți folosește în viața reală din ceea ce ai învățat în actorie?
G.R.: Totul. Învățarea tehnicilor de concentrare, atenție, memorie, te ajută să înțelegi mai bine viața cotidiană. Ai nevoie în fiecare zi să cooperezi și să fii concesiv cu cei din jur. Aceste tehnici care fac parte din abc-ul actoriei stau și la baza vieții de toate zilele. Am învățat multe despre oameni și când studiam Sociologia. Dar de când am trecut la studiile de actorie mă uit altfel în sufletele oamenilor și de multe ori știu exact cum se simt. Ceea ce mă ajută să mă calibrez mai bine.
R.A.: Care este cel mai frumos fel în care ți-ar plăcea să-ți petreci o duminică?
G.R.: Sunt un tip foarte liniștit și știu să apreciez momentele de relaxare. O duminică în familie la un grătar sau o plimbare prin oraș e tot ceea ce m-ar bucura într-o duminică ideală. Acum să nu crezi că sunt prea modest; nu m-ar deranja deloc o duminică la Roma...
R.A.: Ce îți place cel mai mult la meseria ta?
G.R.: Procesul de creație. Descoperirea modalităților prin care un text sau un personaj prinde viață. E partea de lucru care mă incită cel mai mult. Îmi funcționează foarte bine creierul când mă aflu în căutări. Mă plictisesc repede de soluțiile găsite și îmi vin idei întruna. Noroc cu regizorii care mă opresc și îmi fixează lucrurile, că dacă ar fi după capul meu aș ieși greu cu premiera unui spectacol.
În momentul de față sunt foarte interesat de zona de performance teatral și sper că tot mai mulți artiști vor apuca pe acest drum.
R.A.: Care sunt lucrurile pe care le respecți și le apreciezi la oameni?
G.R.: Îmi plac oamenii pasionați de ceea ce fac și caută permanent să se dezvolte. Cred că numai printr-o căutare permanentă te poți dezvolta cu adevărat. Îmi plac oamenii generoși și loiali. Am un cerc foarte restrâns de prieteni și mărturisesc că nu sunt în căutare de alții noi. Am foarte mulți amici din alte domenii și în ei stă cu adevărat sursa mea de inspirație pentru personajele pe care le interpretez. Cum spuneam și mai sus: mă inspir și mă hrănesc mai mult din viață decât din artă.
R.A.: Zi-mi te rog un pic despre copilăria ta... satul Cocorăști e în top 3 destinații pentru mine, dar vreau să știu cum a fost pentru tine...
G.R.: A fost o copilărie ca la țară. Nu așa cum citești în cărți. Să paști vacile sau să mergi la sapă nu e așa idilic cum ai crede. Adică în timpul liber mai mult am muncit decât m-am jucat. Nu prea m-am bucurat. Când prietenii mei mergeau la scăldat sau la fotbal eu făceam betoane că de, tata era zidar și voia să mă învețe meserie. Pe urmă mă prelua mama ca să mergem la fân sau porumb sau alte lucrări de sezon. Iarna era bine. Nu prea era activitate și îmi petreceam cam tot timpul citind. Nu vreau să mă plâng; a fost frumos dar mie nu prea mi-a plăcut.
R.A.: Crezi că există împlinire profesională fără împlinire personală?
G.R.: Bineînțeles. Sunt atâtea exemple. Mari artiști s-au cantonat în munca lor lăsând împlinirile personale în plan secund. Cunosc atâția actori care "aleargă" singuri și au succes, dar asta nu înseamnă că sunt și fericiți. E nevoie de un echilibru intre cele două pentru o viață împlinită cu adevărat. În viață e la fel ca în artă: echilibru între idee și manifestare.
R.A.: Care este pentru tine, acum, lucrul cel mai de preț?
G.R.: Sănătatea. Vreau să fiu sănătos și capabil oricând să fac orice. Invaliditatea de orice fel mă scoate din sărite. Nu suport să mă doară ceva. O să fiu un bătrân foarte morocănos.
R.A.: Ce mesaj ai vrea să trimiți prin acest interviu?
G.R.: Dragă cititorule, ai încredere în ceea ce faci, eliberează-te de credința că cineva te judecă și încearcă să faci tot ce poți ca să trăiești viața pe care ți-ai dorit-o. Nu stinge niciodată flacăra creativității. Fii bun și încearcă să te lași surprins. Acceptă schimbarea și fii curios. Ai încredere în viață și bucură-te de ea.
George Rotaru (foto: Sabina Costinel)
Data nașterii: 05.06.1981
Educație: 2009-2012: UNATC I.L. Caragiale București, Facultatea de Teatru, secția Arta Actorului // 1999-2003: Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, secția Sociologie
Proiecte în teatru: Biloxi Blues, de Neil Simon, Regia: Mircea Rusu, TNB, 2020 // Cadranul ++, de Radu Popescu, Regia: Radu Popescu, Teatrul Godot, 2019 // Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare, Regia: Peter Kerek, Unteatru, 2018 // Erus și Valea Răbdării de Alex Bleche, Regia: Irina Slate, Opera Comică, 2018 // Erus și Valea Generozității de Alex Bleche, Regia: Ana Lambru, Opera Comică, 2018 // 7 dintr-o lovitură, de Lia Bugnar, Regia: Lia Bugnar, Teatrul Metropolis, 2017 // Masculin / feminin, de Lia Bugnar, Regia: Lia Bugnar, Teatrul Godot, 2017 // Spitalul comunal, de Hristo Boicev, Regia: Felix Alexa, Teatrul Metropolis, 2014 // Purificare, de Petr Zelenka, Regia: Alexandru Mâzgăreanu, TNB, 2012.
Actorii selectați la ediția 2022 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2022 sunt: Magor Bocsárdi (Teatrul Tamási Áron, Sfântu Gheorghe - interviu aici), Iulia Colan (Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova - interviu aici), Sara Cuncea (Teatrul Național București - interviu aici), Ada Dumitru (Teatrul Alexandru Davila, Pitești - interviu aici), Reka Kovacs (Teatrul Infinit, București - interviu aici), Robert Radoveneanu (Teatrul Excelsior, București - interviu aici), George Rotaru (unteatru, Teatrul Apropo, București - interviu aici), Irina Sibef (Teatrul Metropolis, București, Teatrul Tudor Vianu Giurgiu - interviu aici), Doru Taloș (Reactor Creație și Experiment, Cluj - interviu aici) și Mihaela Velicu (Teatrul Metropolis, Teatrul Apollo 111, București - interviu aici). Toți actorii selectați au fost intervievați de LiterNet în perioada 3-19 iunie 2022. Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2022.