- Salut! izbucni voios străinul, modelând dimineața cu pasul lui mare și ușor (#1).
- Sssalut, mormăii eu.
- Dan.
- Andrei, îm'pare bine.
Și așa avea să fie.
Vitejie, șiretenie și dragoste neclintită.
Tema primei zile de audiție-atelier cu domnul Rabelais s-a topit spre a doua și, surpriză, a treia; Dan era formidabil la improvizații non-verbale (#2). Am trecut amândoi și-am jucat François și-am fost și gemenii din Împăratul muștelor (aveți poză la final de interviu) și tot așa și dup-atâta împreună, ne-am luat cu prietenia și-au trecut 8 ani. Poetic, emoționant, am plâns. Allez.
Andrei Bibire: Reee la toți șmecherașii, ia ziceți un pic, la dumneavoastră interviul?
Dan Pughineanu: La mine e, lăsați-l aici, mulțumesc!
A.B.: Așa. Ce zici, cum ești?
D.P.: Uite, sunt într-o perioadă mai ocupată. Am repetiții și spectacole, am fizioterapie pentru că m-am lovit la spate și am făcut 30 de ani, am și niște deplasări, totul merge bine. Am luat și la 10 pentru FILM la TIFF 2025, dacă poți să mă crezi!
A.B.: Bun. Hai să-i dăm. Domnule, zici Dan Pughineanu, te gândești la HOP '18 (Premiul "Ștefan Iordache") și UNITER '23 (Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul Marlene, amfitrion din spectacolul Opera de trei parale, regia, coregrafia, costumele Răzvan Mazilu, Teatrul Excelsior București), la tipul care joacă-n București de înnebunesc salcâmii (#3), dar poate că nu dorești să se știe că alergi în Herăstrău cu timpi foarte buni (și-o mică pauză de tracțiuni la mijlocul cursei, #4), că îți testezi glumele la stand up în serile de open mic și studiezi fenomenul, #5), că ești moldovean, deși n-ai accent (#6) sau c-ai fost în Portugalia (#7). Nici nu prea postezi, deci ce să credem despre tine? Cine ești și ce vrei? Ești cu noi sau ești cu ei?
D.P.: Cu voi sunt, fiți pe pace! Ce să zic, mă preocupă de ceva timp tema asta a comicului în teatru și mă întreb cum și dacă ar trebui să îți formezi o personalitate artistică. Întotdeauna mi-a plăcut stand-up-ul, mi-a plăcut ideea că dacă spui niște cuvinte într-o ordine și un ritm anume, ele pot crea o reacție din partea publicului, ca un soi de alchimie a cuvintelor și a gesturilor. Curiozitatea asta se răsfrânge și în teatru unde, sigur, reacțiile pe care vrei să le ai sunt mai variate. În rest, Portugalia e foarte tare și de accent scapi într-o săptămână dacă te concentrezi.
A.B.: Prea bine. Știu c-ai jucat accidentat câteva spectacole recent. Îți place ție așa tare teatrul?
D.P.: Am și anulat câteva și îmi pare rău. Da, am căzut pe scări și m-am lovit la spate în aprilie. E o responsabilitate care mă urmărește de ceva timp, față de oamenii de lângă mine dar și față de meserie. Până acum simt că am trăit într-o perioadă teribilistă ca actor, am tot primit ajutor, șanse, confirmări fără să mă gândesc neapărat că am o responsabilitate față de ele. De acum încerc să dau înapoi cum pot celor care m-au tot ajutat dar și teatrului, care mi-a dat foarte mult. Na, sună cam pompos, dar înțelegi ce vreau să zic. Și e o responsabilitate despre care nimeni nu te avertizează și pe care nu o ceri, pur și simplu te trezești cu ea și parcă te ambiționează.
A.B.: Dar ce mai zice comedia? Te mai vânăm la stand up?
D.P.: N-am mai mers în ultimul timp. Tot zic că trebuie să mai urc, dar mai o accidentare, mai o repetiție, și nu mai ajung. E un exercițiu foarte bun, și ca performer, și ca scriitor pentru că reacția publicului e instantă și tranșantă: dacă se râde, ai reușit, dacă nu, nu. E un soi de sinceritate care de multe ori lipsește în teatru. Nimic nu se compară cu mersul acasă după o seară în care nu a mers și știi că a fost doar vina ta. E iarăși un tip de responsabilitate, responsabilitate totală, față de un act artistic, un moment, pe care ți-l construiești singur și cu care spui "asta mă reprezintă acum, vă invit să mă judecați!".
A.B.: Zeiss. Acum spre film. De la tine știu de Fleabag, Succession, The office, Barry, Normal People și câte altele (#8); ești autodidact sau ți-a zis cineva răspunsurile?
D.P.: Te joci! Că doar și tu mi-ai zis de o grămadă. Era un meme cu People that show you new movies are important, sau așa ceva. Conan O'Brian, după ce a fost aproape 30 de ani Late Night host, a zis că și-a dedicat întreaga viață explorării intersecției dintre "smart and stupid". Și observ că asta e o temă care mă interesează și care e comună în majoritatea recomandărilor pe care le fac.
A.B.: Cu filmatul cum stăm? Știu c-ai gustat, dar mai vrei? Dacă da, bravo, meriți și știi că te susțin, dacă nu, gândește-te bine unde apare interviul și apoi zi.
D.P.: Da, cum ar fi să zic că nici nu vreau să aud de film??? Mi se pare un mediu de expresie, dacă îmi dai voie, foarte diferit de teatru și aș vrea clar să-l mai explorez. Sunt foarte curios cum e și industria dinăuntru, cum sunt certurile, împăcările, discursurile, preocupările oamenilor de film.
A.B.: Răspunsul dumneavoastră își are legitimitatea.
Despre scris: ți-ar plăcea să scrii și-un scenariu de film, să-l regizezi, poate? Te-ar putea convinge o gălăgie de bani și Joaquin Phoenix / Andrew Scott disponibil pentru un rol de compoziție?
D.P.: M-aș băga și pentru mai puțin! Nu m-am gândit așa departe. Mă interesează modul în care se scrie pentru film pentru că nu e un spațiu al convenției, cum e teatrul. Momentan e mai departe de mine, asta e clar. Deci nu te baza pe mine, dacă după mine stăteai.
A.B.: Că veni vorba, ești fan Chelsea, cu mers pe stadion în Anglia, cu bluze originale, cu ieșit la Universitate-n '21, din astea (#9). Cum comentezi?
D.P.: Fiecare cu frivolitățile lui! Dar aș recomanda oricui n-a dat o șansă până acum fotbalului să o facă. Sportul ca sportul, dar poveștile care vin la pachet cu el, trădările, surprizele, impredictibilitatea, toate poveștile de tip rags to riches, sentimentul că aparții unui grup de suporteri. Am aflat recent ca Timothy Chalamet și actorul principal din House of Dragon sunt suporteri Chelsea. Sunt actorii mei preferați! Glumesc, dar serios, înseamnă mai mult decât 22 de oameni care aleargă după o minge.
A.B.: Cine a zis If I speak, I'm in big trouble?
D.P.: Cum adică?! The Special One, Mourinho. Foarte cunoscut pentru mind-games. Înainte de o semifinală de Champions League primise roșu, deci nu putea să intre în vestiar cu jucătorii. Așa că a intrat pe furiș, ascuns într-un coș de rufe. Albert Camus a zis că tot ce știe despre moralitate și obligații îi datorează fotbalului. E un sport foarte teatral, și nu mă refer doar la simulări. N-o să zic acum că fotbalul e Shakespeare, dar e foarte tare. Hai că am zis deja o grămadă despre fotbal, n-o să mai am ce să zic la interviul 10 pentru Digisport.
A.B.: Limpede, dar clar. Permite-mi un meandru: știu că ești un guru sportiv, dar zi-ne de unde a pornit tot fenomenul și mai ales, ai mai descoperit ceva recent? O dietă / rețetă / schemă de somn / metodă de antrenament? Ajută-ne!
D.P.: Toată treaba cu sportul a început cam prin clasa a 6-a când am început să alerg prin jurul blocului câte 5 minute, că doar atât puteam. De atunci am tot alergat și m-a ajutat foarte mult, și cu slăbitul, dar și cu anduranța, disciplina sau concentrarea. V-aș ajuta sfătuindu-vă să vă apucați de un sport de echipă dacă puteți cumva să dați timpul înapoi și să fiți iar copii. Am cunoscut câțiva actori care au avut activități din astea și mi se pare că îi ajută în meserie. Altfel, un pic de fasting, un pic de măsurat pașii și pulsul, e ca un hobby.
A.B.: În momente cheie, mi-ai dat sfaturi esențialmente pragmatice; de altfel, rămân la părere că în duo-ul nostru, tu ești creierul, iar eu ficatul. Uau. Ai citit Why I am so clever de Nietzsche la grădiniță? Ești mason? Vanilie sau ciocolată?
D.P.: Mereu ciocolată, de asta sunt sigur. Păi, ce să fac, am terminat un liceu de real, mi-a plăcut matematica și m-am apropiat de meseria asta de actor din partea cerebrală. Îmi place să citesc cărți de teorie teatrală pentru că vorbesc despre meșteșug și îmi dau uneori impresia că există și aspecte fixe în meseria asta, de care să te poți agăța. Am nevoie de reguli dar, în afară de "nu întârzia" și "învață textul", nu am găsit unele universale. Sunt și taur, am înțeles că ar putea fi și asta o explicație.
A.B.: Urmează întrebarea roșie. Rațiune sau instinct? Ți s-a reproșat vreodată că ești rațional din cale-afară sau că, dimpotrivă, te mână-n luptă visceralul?
D.P.: A, da, normal că mi s-a reproșat că sunt prea rațional și aveau și dreptate. De multe ori am fost excesiv de chibzuit sau precaut la lucru. Dar, cum zice și Hagi, "fiecare om suntem diferiți". Nu e un capăt de țară, nimeni nu le are pe toate, trebuie să înveți să lucrezi cu ce ai. Fiind o meserie așa de subiectivă, am văzut de multe ori oameni care se demoralizează sau iau prea personal lucrurile, ca și cum ei nu ar fi de ajuns. E important, normal, să nu te rigidizezi, dar cred că reușești să faci asta dacă rămâi curios. Eu am furat o grămadă de la colegii mei, m-a ajutat faptul că am lucrat în diferite contexte.
A.B.: O curiozitate, ai jucat în Italia în italiană (#10). Come ti senti parlando in italiano? Leggero?
D.P.: Da, foarte interesantă experiența. Am jucat în Romeo și Julieta și era o distribuție mixtă, români și italieni. A fost interesant pentru că părțile de text în italiană le-am învățat fonetic și le spuneam cum le învățasem, ca o melodie. Era o senzație ciudată când publicul reacționa la textul în italiană. Probabil pentru că ne concentram mai mult pe felul în care rostim cuvintele, ne priveam mai degrabă din afară decât să fim în poveste. Și când nu știi limba în care pretinzi că ești fluent, ajungi la un moment dat pe pilot automat. Au fost niște reprezentații mult mai tehnice, mai asemănătoare cu felul în care se zice că se face teatru în vest. Și apropo de contexte în care am avut șansa să lucrez, și actorii din Italia au o cu totul altă școală, altă etică, alte preocupări. A fost o experiență importantă.
A.B.: Ca să spulber pe oricine contestă c-aș fi regele tranzițiilor: muzici, filme, seriale? Ce mai e nou?
D.P.: Am văzut unul dintre acele filme foarte cunoscute dar pe care niciodată n-ai apucat să-l vezi: Cinema Paradiso. Neapărat! Și Here, cu Tom Hanks și Robin Wright din 2024. Mă atrag în ultimul timp poveștile spuse realist. The Holdovers, la fel.
A.B.: Ai fi vrut să te întreb ceva ce nu te-am întrebat?
D.P.: Păi speram să discutăm de anul în care am locuit sub același acoperiș din Timpuri noi, if it is! Că poate unii care vor citi vor crede că suntem doi oameni foarte formali unul cu celălalt, când noi de fapt am împărțit un uscător de rufe un an. Asta e, poate la 10 pentru Imobiliare.ro.
A.B.: Domnule, eu mă întorc în pokeminge, îți sunt recunoscător și îți mulțumesc. Țin pumnii la TIFF, să zâmbești frumos la poze și să te întorci cu calendarul plin! Aștept ordonanțele dumneavoastră.
D.P.: Mulțumesc și eu mult pentru promptitudinea cu care ai răspuns la cererea asta de interviu în special, dar și la toate angoasele și întrebările mele în general. Mulțumesc pentru atenția, sprijinul și prietenia de care te faci vinovat, and for the million laughs that we have shared, cum zice Steve Martin într-un video, ți-l arăt când ne vedem. Până atunci, aștept ordonanțele dumneavoastră.
A.B.: Boieri dumneavoastră, dacă v-ați întrebat ce-i cu diezurile plantate-n text, aflați despre mine că tocmai v-am oferit 10 motive pentru care Dan e un tip nemaipomenit.
Prietenia lui mă onorează.
Baftă, domnule!
Data nașterii: 19.05.1995
Studii: licență Actorie la Facultatea de Teatru și Film Cluj-Napoca promoția 2017, master Actorie la UNATC București promoția 2019
Roluri în teatru: Performer - D'ecourage - spectacol de teatru-dans, scenariu și regie: Andrea Gavriliu, produs de Teatrul Național Cluj-Napoca, 2016. / Cațavencu, Un țăran - Grand Hotel Caragiale, spectacol bazat pe texte de I.L. Caragiale (regie colectivă), Teatrul Național Cluj-Napoca, 2016. / Omul obișnuit - This home is not for sale - spectacol bazat pe subiectul Roșiei Montane, jucat în Cluj, la Fabrica de Pensule și în Sansepolcro, Italia, în cadrul proiectului "Playing Identities, Performing Heritage", 2016. / Personaj fără nume - Viața plicticoasă și preaplină a visătorului François, regia Horia Suru, bazat pe romanul Gargantua și Pantagruel, scris de François Rabelais, produs de Teatrul Excelsior, București, 2017. / Sam - Împăratul muștelor, regia Tudor Lucanu, bazat pe romanul omonim scris de William Golding, produs de Teatrul Excelsior, București, 2018. / Sebastian - Missouri Sky de Victor Morozov, regia Silvia Roman, produs de Teatrul Excelsior, București, 2018. / John - Minunata lume nouă, regia Catinca Drăgănescu, bazat pe romanul omonim scris de Aldous Huxley, produs de Teatrul Excelsior, București, 2018. / Tomas Stockman - Un dușman al poporului de Henrik Ibsen, regia Adrian Roman, produs de Teatrul "Anton Pann" Râmnicu-Vâlcea, 2018. / Kalaf - Turandot, de Carlo Gozzi, regia Sânziana Stoican, produs de Teatrul Excelsior, București, 2019. / Marcel - Ziua Recunoștinței de Daniel Chirilă, regia Horia Suru, produs de Teatrul "Toma Caragiu", Ploiești, 2019. / Miniștrii - Crăciunul Președintelui de Pascal Bruckner, regia Chris Simion-Mercurian, produs de Teatrul "Anton Pann" Râmnicu-Vâlcea, 2019. / Lucas - Familia Addams, regia Răzvan Mazilu, produs de Teatrul Excelsior, București, 2019. / Lette - Urâtul de Marius von Mayenburg, regia Mădălin Hâncu, produs de Teatrul Excelsior, București, 2021. / Marlene - Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Răzvan Mazilu, produs de Teatrul Excelsior, București, 2022. / Virtual Boy - (D)efectul placebo, regia Ștefan Lupu, produs de Teatrul Național București, București, 2022. / William Carlisle - Punk Rock de Simon Stephens, regia Vlad Cristache, produs de Teatrul Excelsior. București, 2023. / Nae Girimea, Regizorul Brezeanu, Păpușa Crăcănel, Eugen Barbu și interpret contemporan - D'ale Carnavalului. Un text cu problemă, o adaptare după I. L. Caragiale de Matei Lucaci-Grünberg și Sever Bârzan, regia Matei Lucaci-Grünberg, produs de Centrul Cultural Lumina, 2023. / Teddy - Full Monty, scenariul semnat de Terrence McNally, muzica și versurile de David Yazbek, regia Răzvan Mazilu, produs de Wonder Theatre Romania, 2023. / William Bloor - Foxfinder de Dawn King, regia Cristi Juncu, produs de Teatrul Excelsior. București, 2024. / Conor - Șapte minute după miezul nopții (A monster calls), după romanul omonim scris de Patrick Ness, regia Bobi Pricop, produs de Teatrul Excelsior. București, 2024.
Reclame: Sprite - "Se încinge treaba" - patru spoturi, disponibile pe Youtube / Ciocolata Rom
Roluri în film: Andrei în Mai lasă-mă cinci minute, regia Alberto Niculae / Ionuț în pilotul serialului Cory, regia Andrei Ion / Roluri în scurtmetraje din UNATC.
Actorii selectați la ediția 2025 a programului 10 pentru FILM la TIFF, 2025 sunt: Smaranda Caragea (Teatrul de Comedie, București), Eduard Chimac (Teatrul Excelsior, Teatrul Metropolis, Teatrul Municipal Lucia Sturza Bulandra, Centrul Cultural ARCUB, Teatrul Mic, Teatrul Masca, București), Ionuț Cornilă (Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Iași), Sebastian Marina (Teatrul "Andrei Mureșanu", Sf. Gheorghe), Alina Mișoc (REACTOR de creație și experiment, Cluj Napoca), Oana Mogoș (Teatrul Dramatic "Fani Tardini", Galați), Dorottya Nagy (Teatrul Național Târgu-Mureș - Compania Tompa Miklós), Dan Pughineanu (Teatrul Excelsior, București), Cătălina Romaneț (Teatrul Apropo, Teatrelli, București), Ana Udroiu (Teatrul Excelsior, București). (Citiți interviuri cu toți actorii selectați pentru program, făcând click pe numele lor din lista de mai sus.)
Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2025.