Bună ziua și Bună seara România, aici Eduard Chimac alături de Vlad Furtună. Să începem zic.
Vlad Furtună: Bun, eu pun întrebările nu? Le ai pregătite?
Eduard Chimac: Nu mă nu, am zis să vedem ce ne vine pe moment, e lejer.
V.F.: Ok, hai că mă gândesc.
E.C.: Gândește-te bine!
V.F.: Dacă nu te făceai actor ce te făceai?
E.C.: Am înțeles... Când eram mai mic voiam să mă fac biolog marin. Mi se părea cel mai tare lucru pe care poți să-l faci. Încă am o fascinație foarte mare pentru oamenii care fac asta. Nu știu, voiam să contribui cumva, să ajut viața marină. Am o prietenă de familie care asta face și când mai postează câte ceva pe conturile ei stau și mă uit și zic: Mda, cam șmecher. Mi-ar fi plăcut să stau undeva pe o insulă, să am în jur un grup de oameni la fel de implicați ca mine și să fiu într-un laborator de cercetare. Doar gândul că aș fi putut descoperi în fiecare zi ceea ce visam că voi vedea cu ochii mei când mă uitam pe National wild Geographic e superb (încă mă uit la TV). După muncă aș fi stat pe plajă, aș fi făcut hustle money din vânzarea de nuci de cocos, culese de mine, aș fi făcut surf și după asta aș fi predat copiilor.
V.F.: Știi să faci surf?
E.C.: So and so, m-am dat de trei ori ca lumea, ba chiar am fost și în larg cu un grup de surferi să ne dăm pe un culoar de valuri. Țin minte că am plecat dimineața cu barca și am stat în larg până am obosit. A fost o experiență de neuitat pe care vreau să o mai repet.
V.F.: Mhm, nice nice, să știi că Vlad Furtună s-a descurcat din prima să se dea pe pârtie cu placa.
E.C.: Da, corect, Domnul Furtună aici de față, pe lângă faptul că este prietenul meu cel mai bun, este și actor, dansator, coregraf, ce să mai, un artist dom'le. Datorită acestor reușite și desigur faptului că a învățat să se dea pe snowboard din prima zi, l-am ales sa fie aici alături de noi. Hai să spunem că am fost și colegi de generație și am dansat împreună în Cosmic Latte - un spectacol de teatru dans sub îndrumarea lui Ștefan Lupu. Vlad Furtună a urmat după master-ul de coregrafie, a avut premiera primului său spectacol de coregrafie în 2025 Tehnici de a sugruma un câine maidanez. A avut prilejul să învețe de la oameni precum: Edivaldo Ernesto, Jiry Pokorny, Horacio Macuacua, Joy Alpuerto Ritter, Fabian Thome. A lucrat cu: Ștefan Lupu, Andrea Gavriliu, Ioana Marchidan, Daniel Alexandru Dragomir, Sofia Sitaru Onofrei.
V.F.: Și am jucat și în filmul De capul lor care va avea premiera în toamna lui 2025 - regia: Tudor Jurjiu. A și în vara asta am fost selectat în programul "Summer Dance Academy" unde o să lucrez cu Francesco Scavetta.
V.F.: Ok, bun am înțeles. Revenind la tine, de ce ai ales până la urmă să te faci actor?
E.C.: Multe de zis. Când eram mai mic (10/11 ani) eram un copil timid așa că ai mei s-au gândit să mă ducă la niște cursuri de actorie, pentru că au auzit că ajută. Acolo am făcut tot felul de scenete și scurtmetraje pe care le am filmate pe niște cd-uri. Evident le am păstrate într-un loc safe. Mi-a super plăcut, dar din păcate la un moment dat s-a pus stop, după un an de zile s-a terminat cursul. Am mai făcut o reclamă pe ici-colo, dar atât. De-a lungul liceului, am încercat să merg la câteva cursuri de Street dance, câteva de dans sportiv, am făcut înot de performanță, am învățat limba rusă, am învățat să cânt la chitară, am mers la fel la câteva cursuri de robotică. Am încercat de toate, dar tot actoria a rămas baza. Prietena mea cea mai bună din liceu pe atunci mergea la Victoria Art (o școală de teatru pentru copii și adolescenți) și mi-a propus să vin și eu. Pe scurt, m-am dus, mi-a plăcut, am rămas.
V.F.: Ok, ok, ce crezi că poți să aduci nou în meseria ta?
E.C.: Noutatea presupune un parcurs amplu de învățare, un drum lung în care o să dau cu stângul în dreptul de foarte multe ori. Nu pot spune acum ce pot aduce nou, dar studiez și mă antrenez aproape în fiecare zi, încerc să pun în aplicare tot ceea ce am învățat până acum, să explorez cât mai multe stiluri, până îmi creez propriul limbaj.
V.F.: De asta te interesezi de dans?
E.C.: Da, într-adevăr dansul este elementul în care regăsesc libertate de mișcare, oportunitatea inovației, a exprimării de sine. Un scop al meu ca artist este să fac un spectacol care să însumeze ce am acumulat, bun sau rău. Cred că noutatea e curajul de a-ți prezenta ideile, de fapt. De altfel, primesc multă satisfacție din efortul fizic pe care îl depun atunci când mă antrenez, repet sau dansez într-un spectacol. Sunt o fire competitivă și atunci când văd un spectacol bun sau un interpret care are un solo bombă, mă activez imediat și vreau și eu să încerc acel lucru. Mă arunc în idei și cel mai mult mă bucur atunci când reușesc să fac ceva greu, ceva la care chiar am muncit.
V.F.: Și cum ai descoperit pasiunea asta?
E.C.: Cumva cred că totul a pornit din dorința de a fi mai conștient de corpul meu atât în viața de zi cu zi, cât și pe scenă. Poate sună amuzant, dar cu toate că sunt înalt, de multe ori când jucam sau dansam mă simțeam mic. Nu aveam încredere în mine și această micime era evidentă și prin postura pe care o aveam. Sincer, din ce am observat până acum, dansul m-a ajutat în expresivitatea corporală, în adaptabilitatea la cerințele fiecărui regizor și la ceea ce necesită rolul dat. Sunt mai disciplinat.
V.F.: Dacă ai putea juca într-un film, care ar fi tema acestuia?
E.C.: Adolescența.
V.F.: De ce?
E.C.: Amândoi am văzut recent serialul Adolescence. Ei bine, eu în timp ce îl vizionam, mi-am confirmat faptul că atunci, la adolescență, trăirile sunt mai puternice, mai diverse și instabile ca niciodată. Ca o erupție vulcanică imprevizibilă, care, după ce se mai așază, ajunge să fie o rezervație naturală. E o poveste a devenirii. Încă sunt tânăr și îmi amintesc bine trăirile acelea, pot transmite cu ușurință realitatea unui astfel de personaj. Implică o capacitate de adaptare rapidă la schimbări de registru emoțional, ceea ce mă provoacă. Iar acest spectru complex de emoții, care te trece prin toate stările, e ceea ce mă atrage la un spectacol, la un film.
V.F.: Ai avut o adolescență frumoasă?
E.C.: Da!
V.F.: Dacă s-ar face un film Naruto te-ai băga?
E.C.: Evident! Îmi place animația, îmi place acțiunea, SF-ul. Trezesc copilul din mine
V.F.: Ce-ți plac mai mult plantele sau florile?
E.C.: O să zic plantele cu toate că îmi plac și florile așa cum le ai tu pe astea, uscate, mi se pare că arată boombă.
V.F.: Ce desene din copilărie s-au lipit de tine?
E.C.: Hihi, Curaj câinele fricos, Mr. Bean și Scooby Doo. Tu?
V.F.: Tom și Jerry, Dexter...
E.C.: Mamă, Dexter daaaaaa.
V.F.: Buuuuun. Care este personajul cu care ai empatizat cel mai tare sau spectacolul cel mai apropiat de tine?
E.C.: Toma din spectacolul N-am văzut nimic, în regia Marei Oprea, o producție a Teatrului Arte dell'Anima în co-Producție cu Teatrul Excelsior. Este primul spectacol profesionist în care am jucat, asta în anul I de facultate. Am afișul înrămat frumos în sufragerie, în caz că ai uitat. Sunt multe motive pentru care acest spectacol înseamnă mult pentru mine. Primul ar fi faptul că a fost întâia familie de teatru pe care am avut-o. Actorii și echipa tehnică din acest proiect au fost minunați, cu mulți încă țin legătura, ba chiar am ajuns să lucrez alături de ei și în alte producții. Apoi varietatea temelor abordate au mai avut un impact asupra mea. Am avut parte de discuții cu adolescenți care au fost super deschiși în toate subiectele pe care le aruncăm pe masă. Tot ce am făcut în acest proiect a fost cu, despre și pentru adolescenți și asta mi-a plăcut enorm. Am avut multe deplasări, Q&A-uri la care a trebuit să vorbesc și eu, chiar dacă am mari emoții la capitolul asta, recunosc.
După tot acest timp, mi-aș dori să mai joc măcar o dată "Toma". L-am interpretat atunci așa cum am crezut eu mai bine. Simt că acum i-aș face mai multă dreptate acelui băiat care, și el la rândul lui, credea că face ceea ce e mai bine și corect.
V.F.: Cum te relaxezi? Ce-ți place să faci în timpul liber?
E.C.: Eu de fel nu prea pot să stau într-un loc, așa că atunci când am liber fac tot felul de lucruri care să mă mențină în priză. Îmi place să dansez, să mă plimb, să mănânc sau să gătesc cu un prieten, să mă joc pe playstation sau să plec din oraș spontan cu cineva.
Data nașterii: 29.03.2002
Studii: absolvent al Facultății de Teatru, secția Arta Actorului, din cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, București
Proiecte (curente): Tehnici de a sugruma un câine maidanez - coregrafia Vlad Furtună / Cine l-a ucis pe tata? - regia Andrei Măjeri / Oedip - regia Andrei Șerban / Wet dreams (ARE MADE OF THIS) - coregrafia Anastasia Preotu / The Brainstorm partea I - regia George Lepădatu / The Brainstorm partea a II-a - regia George Lepădatu / Emaus - regia Edda Coza și Dan Coza / Victoria - coregrafia Ruxandra Bobleagă.
Actorii selectați la ediția 2025 a programului 10 pentru FILM la TIFF, 2025 sunt: Smaranda Caragea (Teatrul de Comedie, București), Eduard Chimac (Teatrul Excelsior, Teatrul Metropolis, Teatrul Municipal Lucia Sturza Bulandra, Centrul Cultural ARCUB, Teatrul Mic, Teatrul Masca, București), Ionuț Cornilă (Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Iași), Sebastian Marina (Teatrul "Andrei Mureșanu", Sf. Gheorghe), Alina Mișoc (REACTOR de creație și experiment, Cluj Napoca), Oana Mogoș (Teatrul Dramatic "Fani Tardini", Galați), Dorottya Nagy (Teatrul Național Târgu-Mureș - Compania Tompa Miklós), Dan Pughineanu (Teatrul Excelsior, București), Cătălina Romaneț (Teatrul Apropo, Teatrelli, București), Ana Udroiu (Teatrul Excelsior, București). (Citiți interviuri cu toți actorii selectați pentru program, făcând click pe numele lor din lista de mai sus.)
Citiți aici toate interviurile programului 10 pentru FILM la TIFF, edițiile 2012-2025.