Nu cred că am vrut să fac o trecere în revistă a fotografiei românești actuale, dar dacă avem noroc sa avem același ritm câțiva ani, este posibil să avem și asta.
Mie îmi place foarte mult rezultatul, este un mozaic minunat; disting crâmpeie de viață, sunt priviri în suflete, totul așa de diferit dar așa de armonios in această diversitate.
Mulțumesc mult LiterNet-ului că există, lui Răzvan Penescu pentru că a făcut posibilă această aventură fotografică, și sper din toată inima ca Turnul să meargă mai departe și să găsim aici în continuare viziuni extraordinare, imagini din suflet și povești minunate.
Fără să supăr pe numeroșii autori, aș dori să trec în revistă doar câteva articole definitorii pentru Povești din Turnul Babel apărute în 2021.
Avem o extrem de interesantă introspecție in istoria fotografiei românești făcută de Ioan Mihai Cochinescu - aici - o incredibilă poveste a formelor fotospațiale.
Valentin Vărzaru a descoperit o oază în deșert. "Într-o țară cu multe deșerturi, îmi desfășor activitatea din iulie. Și aici în mijlocul aridului absolut am găsit, departe departe, câteva izvoare de apă în jurul cărora viața a explodat. Mă bucur imens sa vă arăt imaginile cu aceste suflete minunate, pe care le iubesc enorm." - aici.
Madi Mititelu ne arată niște fotografii extraordinar de diferite de axa fotografiei clasice aici și ne povestește despre "Răni, traume, trăiri vechi de la facerea lumii încoace, frici, umbre. Tot ce consider nedezirabil, neplăcut, imoral mă face vulnerabilă. Fotografia este cuțitul, deschiderea către sine și către lume, o invitație de a mă vedea în totalitate, dintr-un spațiu ce nu aparține minții, de unde nu se emit judecăți și nu se dau verdicte."
Eugeniu Lupu ne face să "ne aducem aminte de niște oameni senzaționali, care au muncit, visat, construit, o artă azi greu, sau imposibil de înțeles de mulți dintre cei care respiră." în articolul de aici.
Horea Preja ne duce la Mânăstirea Măgura, "Unul dintre locurile în care sufletul, credința, viața, timpul, sunt amestecate într-un creuzet al devenirii și al fericirii și al găsirii; găsim acolo credință, speranță, și dragoste." - aici.
Vremea pandemiei l-a făcut pe Hajdu Tamás să descopere un alt univers și să ne povestească în "Despre schimbarea stării lumii" că "La început era neliniștea amestecată cu frică. Eram speriați de cel necunoscut. Închiși în case observăm neputincioși lumea din jur." - aici.
A ascultat muzică bună, a citit enorm, a văzut filme excepționale - altfel nu se poate - vorbim de Ioan Ciobotaru care ne arată câteva imagini de suflet aici.
"Fotografiez copaci, bălți, umbre, nori, păsări, clădiri vechi. Aceleași de zeci și zeci de ori. Câteodată nu le recunosc, par mereu altele și altele. Fac fotografii pe grabă de multe ori, din mașina în mers, de pe fereastră sau în plimbările prin natură cu fetița mea de un an. Nu am mult timp la dispoziție ca să caut unghiuri potrivite sau să aștept lumina pe care aș dori-o, dar nici nu pot renunța să le fac. Port aparatul după mine mereu. Admit că este o obsesie. Dar nu una care pârjolește totul în urma ei, ci una care hrănește. Pe mine mă hrănește" - ne spune Cristina Petrica aici.
Dan Cristian Mihăilescu ne arată niște imagini superbe de la mare și spune că "Fotografia pentru mine nu mai înseamnă de mulți ani a concura cu alții, a învăța și a perfecționa permanent noi tehnici fotografice, ci e mai mult o căutare a unei anumite stări." - aici.
Pentru Daniela Urs, "Gândurile iau forme diferite. Anumite gânduri sunt rugăciuni, altele sunt aripi care ne ajută să sfidăm destinul." Și ne arată niște imagini foarte speciale aici.
Cornel Gingărașu ne spune: "Să ne mai întoarcem și la concretul fotografului. Ce trebuie să facă el? Să aibă picioare bune și să fie atent, să se lase cuprins de toate detaliile lumii și să nu ignore semnele, ca un căutător de urme indian. Prada va fi acolo, la îndemâna artistului, iar tehnica fotografică nu va conta, după cum nu vor conta nici aparatul, obiectivele, alegerea dintre digital sau film! Aici vorbim de o anumită atitudine ce duce la ascensiune spirituală." Și desigur ne arată niște imagini superbe aici.
În articolul Fotografia bate pandemia Mirela Momanu pune punctul pe i: "Când nimeni nu poate zice cu claritate ce va fi mâine, când nu avem chef de nimic și în plus, nu putem planifica mai nimic, iată cum fotografia devine un mecanism de apărare. Probabil vă veți încrunta și vă veți întreba "... și ce vrea să spună?" și mai ales "... și de cine sau de ce să ne apere?". Simplu: este cel mai bun mijloc de a ne apăra mental de grijile care ne sufocă, de starea de alertă sau incertitudine, de tot ce ne apasă sau ne enervează. Sau mai pe scurt, fotografia bate pandemia:)" - aici.
În optica lui Bogdan Botofei, "De multe ori dăm expresivitatea la o parte atunci când vrem să dăm emoțiile la o parte, să ne ferim de sensibilitate și de vulnerabilitate. Iar eu tocmai asta caut. Să surprind vulnerabilitatea în care, cred eu, că stă cea mai puternică forță a omului." Și vedem asta, și câteva imagini superbe aici.
"Nu există un mod corect sau greșit de a fi creativ. Când creăm, ne oferim posibilitatea de a reveni la sentimentul de libertate pe care l-am putut experimenta în copilărie. Acolo unde nu trebuia să știm sau să fim experți. Ne oferim permisiunea să ne asumăm riscuri, să încercăm lucruri noi și să eliminăm inhibițiile într-un mod sănătos; să nu mai vedem doar în alb și negru, să permitem tuturor acelor nuanțe de gri să se releve; să descoperim lucruri despre noi, despre alții, despre lume; să învățăm lucruri noi, chiar dacă vom face (cu siguranță) și greșeli." - spune Cristina Gârleșteanu aici.
Denis Malciu ne duce în lumea fotografiei de stradă într-un remarcabil material de aici.
Oliver Merce nu poate să lipsească din această atât de incompletă înșiruire, vedem un excepțional material despre Anina aici.
Pe lista asta trebuie să îl amintesc neapărat și pe Ozolin Dușa, cel care rătăcea prin tranziție în anii 1990 - ce imagini superbe: aici.
Bun, cum ziceam mai sunt și alte suflete fotografice extraordinare publicate în 2021 pe LiterNet, să nu uitați linkul generic: aici.
Edward Weston, marele fotograf, spunea: "You know, I really don't think you learn from teachers. You learn from work. I think what you learn, really, is how to be - you have to be your own toughest critic, and you only learn that from work, from seeing work."
Și la Turnul Babel de pe LiterNet avem ce vedea.
Maximă sănătate și să sperăm că și în 2022 vom vedea lucruri minunate la Turnul Babel.
Vă mulțumesc!
Dinu Lazăr
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)